Se cunosc puţine despre cuviosul Isaachie. El a fost ultimul conducător al schitului Optina înainte de tragica lui desfiinţare. După închiderea mănăstirii, părintele Isaachie, împreună cu toţi fraţii optineni au trecut prin crudă prigoană. O mare mângâiere pentru el a fost posibilitatea de a fi prezent în biserică şi de a săvârşi în ea dumnezeiasca slujbă. S-a mângâiat şi cu faptul că nu era singur şi că fraţii optineni, deşi erau răspândiţi prin oraş, aveau totuşi posibilitatea să păstreze legătura unul cu celălalt. Mai apropiat decât toţi în duh i-a fost cuviosul Nicon.
Părintele Nicon mergea des la părintele Isaachie în căsuţa lui singuratică. Aducându-şi aminte de Optina cea dragă inimii lor, atât de apropiată ca distanţă, dar care a devenit aşa de inaccesibilă, ei cântau uneori cântările bisericeşti preferate.
În acel timp, în Kozelsk rămăseseră puţini călugări optineni. Majoritatea ieromonahilor, stabiliţi în parohii, au fost trimişi în exil. Unii dintre monahi s-au răzleţit şi au plecat acolo unde nimeni nu i-a ştiut. În anul 1927 a fost arestat şi cel mai apropiat prieten al cuviosului Isaachie, stareţul Nicon.
În Kozelsk au mai rămas câţiva monahi bătrâni, în frunte cu cuviosul Isaachie, dar erau invalizi: orbi, şchiopi, cocoşaţi. Dintre cei tineri mai era un singur ieromonah, Gherontie, fostul ucenic de chilie al stareţului Varsanufie şi părintele Rafael, fostul frate de mănăstire Rodion Seicenko.
În scurt timp, în Kozelsk s-au închis toate bisericile, în afară de una singură. Despre închiderea bisericilor, părintele Nicon a scris fraţilor următoarele cuvinte: „În necazul care vă loveşte, vă va mângâia Dumnezeu. El vede în inimă şi aude rugăciunea când ea încă nici nu s-a terminat…
În anul 1929 un nou val de arestări a avut loc în întreaga ţară. În luna august, în a doua sau a treia zi după sărbătoarea Schimbării la Faţă a Domnului, au fost arestaţi şi închişi în temniţa din Kozelsk toţi ieromonahii care mai rămăseseră în Kozelsk, în frunte cu cuviosul Isaachie. Nu s-au atins numai de părintele Iosif Polev, care era bătrân şi bolnav († cca. 1932–1933). În acelaşi timp au fost arestaţi aproape toţi preoţii din bisericile din Kozelsk, multe călugăriţe şi, de asemenea, mireni, apropiaţi de biserică. Din Kozelsk cei arestaţi au fost duşi în închisoarea din Sihinici, iar de acolo, în Smolensk.
În luna ianuarie a anului 1930, după încheierea „anchetei penale“, toţi cei închişi au fost trimişi în diferite locuri ale ţării, foarte îndepărtate. Cuviosul Isaachie, duhovnicul obştii, părintele Dositei, părintele Pantelimon, fostul vistiernic şi mulţi alţii au fost trimişi în Siberia. Acolo şi-au încheiat drumul lor pământesc. Este cunoscut faptul că părintele Isaachie şi-a sfârşit viaţa sa pământească în timp ce spovedea şi a plecat la Domnul în anul 1936.
Trimite prin e-mail
Printeaza
Adauga acest text in lista de recomandari:
| Lectura recomandata | ||
![]() |
![]() |
![]() |
| (Ne)lamuriri din Vechiul Testament | Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate | Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare |
