Religio

Cartea:

Cărți

Arhimandritul Atanasie Stavrovuniotul, egumen al Mănăstirii Stavrovuni

Publicăm din nou cuvântul de pomenire rostit de Stareţul Mănăstirii Stavrovuni, Arhimandritul Atanasie, după slujba de înmormântare a lui moş Panais, de la Biserica Sfintei Tecla, din localitatea de refugiaţi cu numele Sfinţilor fără de arginţi din Larnaka, de pe 30 decembrie 1989.

„Părinte Panais,
omule al lui Dumnezeu,
lucrătorule al Domnului,
suflet al Raiului,
binecuvântat este drumul pe care mergi astăzi,
căci ţi s-a pregătit loc de odihnă!

Cinstiţi părinţi, fraţi creştini,

Ne-am strâns cu toţii astăzi, aici, pentru a-l petrece pe ultimul drum pe preacinstitul şi mult-iubitul nostru părinte şi frate Panais din Lisi, care, ca un trandafir bine-mirositor şi desăvârşit, a fost chemat de Domnul în aşezămintele cereşti cele mult-iubite şi dorite de noi toţi.
Din tinereţe şi până la ultima suflare, moş Panais a ţinut, ca puţini oameni în zilele noastre, legea Evangheliei, postind, priveghind şi rugându-se.
Bunul Dumnezeu l-a înzestrat cu multe harisme şi virtuţi. Dar el nu a cheltuit darurile Creatorului pe slava deşartă a lumii acesteia, ci le-a păstrat şi le-a cultivat spre slava lui Dumnezeu.
Şi chiar dacă nu a primit tunderea în monahism, a cultivat cu multă râvnă în inima sa toate virtuţile călugăreşti. Era pe deplin dedicat voirii lui Dumnezeu, alegând sfântul celibat, căutând nevoinţele şi sărăcia de bunăvoie, sădind în suflet curăţia şi în trup nevinovăţia, rugându-se neîncetat, făcându-şi din biserică locuinţă şi din locuinţă biserică. Nu a împlinit voia sa, ci a făcut ascultare deplină faţă de sfaturile părinţilor săi duhovnici.
Chiar dacă din prea multă smerenie nu a primit desele propuneri de a se călugări, viaţa sa a fost asemenea cu cea a unui călugăr. Nu lipsea niciodată de la biserică, unde citea psalmi cu cea mai mare evlavie. Acasă la el citea tot felul de rugăciuni. El a trăit mai întâi de toate pentru odihnirea în Hristos a fraţilor săi, jertfind propria linişte şi odihnă. Era pe deplin neiubitor de arginţi şi străin faţă de lumea aceasta, faţă de bucuriile şi desfătările deşarte ale acestei lumi, având sufletul închinat lui Dumnezeu. Foarte smerit şi răbdător, blând, simplu şi liniştit, avea mereu grijă să nu primească nici un gând de mândrie sau slavă deşartă. Nu a supărat niciodată pe nimeni şi niciodată nu a fost pricină de sminteală pentru nimeni. Dimpotrivă, mulţi s-au folosit şi au fost aduşi pe calea mântuirii de el. Cea mai mare dorire a inimii sale era sfânta Împărtăşanie. Nu poate fi descrisă bucuria pe care o simţea atunci când se împărtăşea cu nemuritoarele Taine. Se împărtăşea la intervale regulate, după o pregătire deosebită.
Chiar dacă nu a fost preot duhovnic, oamenii l-au privit ca pe părintele lor duhovnicesc. Atrăgea lumea în jurul său ca un magnet. Tineri, bătrâni, bărbaţi, femei alergau la el ca să-l audă vorbind. În clipele grele ale vieţii sale sau în perioadele de boală, chiar şi la bătrâneţe, nu a închis niciodată poarta nimănui. Tuturor le oblojea rănile şi pe toţi îi îndrepta spre Hristos. Moş Panais putea rosti alături de Apostol: Cine este slab şi eu să nu fiu slab? Cine se sminteşte şi eu să nu ard?133(II Cor. 11, 29 [n.t.].) De asemenea, pentru el sunt valabile şi cuvintele Sfântului Apostol Iacov, ruda Domnului: Dacă vreunul va rătăci de la adevăr şi-l va întoarce cineva, să ştie că cel ce a întors pe păcătos de la rătăcirea căii lui îşi va mântui sufletul din moarte şi va acoperi mulţime de păcate134(Iacov 5, 19-20 [n.t.].). Moş Panais nu avea nevoie să rostească prea multe vorbe. Viaţa sa exemplară vorbea de la sine. Era de ajuns să-l vezi, ca să te foloseşti!
Viaţa lui moş Panais nu a fost nicidecum comodă şi odihnitoare, ci a fost o existenţă a nevoinţei prin şi pentru Hristos şi a lepădării de sine. L-a iubit din tot sufletul său pe Dumnezeu şi viaţa sa a fost transformată într-o doxologie. De aceea, şi Domnul l-a înzestrat cu o mulţime de harisme. Avea harisma discernământului, a smereniei, a lacrimilor, a rugăciunii neîntrerupte, a bucuriei în Hristos şi a plânsului în Hristos. Ajunsese la starea bărbatului desăvârşit, la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos135(Efeseni 4, 13 [n.t.].); stâlp şi temelie a adevărului136( 1 Tim. 3, 15 [n.t.].). A gustat din plin din darurile împărăţiei lui Dumnezeu. El putea rosti cu adevărat cuvintele: nu eu mai trăiesc, ci Hristos trăieşte în mine137(Galateni 2, 20 [n.t.].). Şi lupta cea bună m-am luptat, călătoria am săvârşit, credinţa am păzit. De acum mi s-a gătit cununa dreptăţii, pe care Domnul îmi va da-o în ziua aceea138(2 Tim. 4, 7-8 [n.t.].).
Fie ca Domnul să trimită mângâierea sa asupra tuturor celor care l-au cunoscut şi i-au fost aproape. Şi mai ales asupra împreună-nevoitorului şi fratelui său după trup şi duhovnicesc, Vasile. Îmi aduc aminte de doi fraţi sfinţi, Teofanie şi Teodor. Aşa cum este cunoscut, după moartea lui Teodor, Teofanie a scris troparul fratelui său sfânt. Şi tot timpul se ruga lui să mijlocească dinaintea lui Dumnezeu – rămânând şi în moarte nedespărţiţi – pentru ca Domnul să-l învrednicească şi pe el să ajungă să se bucure de desfătarea Raiului.
Încheind această puţină mărturie despre moş Panais, pe care îl ştiu de cincizeci de ani, rog să mi se îngăduie a aminti faptul că pe sfinţi şi pe cei drepţi nu trebuie să-i plângem, pentru că sufletele lor sunt în mâna Dumnezeului celui viu şi nu mai sunt atinse de nici o suferinţă. Ei trec de la tristeţe la bucurie, de la stricăciune, la nestricăciune, de la cele lumeşti, la cele cereşti, acolo unde nu mai există nici tristeţe, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.
Să-ţi fie pomenirea veşnică, fericite frate al nostru, Panais“.

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , , , ,

  • Pateric

    pateric.ro
    Siteul Pateric.ro a fost lansat în martie 2008, și cuprinde peste 800 de învățături.
    Vizitează siteul
  • Molitfelnic

    molitfelnic.ro
    Molitfelnicul e o carte ortodoxă de rugăciuni. Molitfelnic.ro reprezintă o colecție online a acestora. Siteul a fost lansat în 2011.
    Vizitează siteul
  • Psalm

    psalm.ro
    Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic.
    Vizitează siteul
  • Ceaslov

    ceaslov.ro
    Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Euchologion, care conține textele folosite de preot și diacon).
    Vizitează siteul
  • Acatist

    acatist.ro
    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Vizitează siteul
  • Apocrife

    apocrife.ro
    Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.
    Vizitează siteul
  • Evanghelie

    evanghelie.ro
    Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos.
    Vizitează siteul
  • Liturghie

    liturghie.ro
    Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe.
    Vizitează siteul
  • Filocalie

    filocalie.ro
    Filocalia este o culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.
    Vizitează siteul