Capetele Stareţului Paisie Velicicovschi despre rugăciunea minţii - PREDOSLOVIE

Capitolul precedent
Urmatorul capitol

A ajuns până la mine cele de pe urmă, că unii din sinul monahal1(În timpul stareţului , cel mai însemnat hulitor al rugăciunii minţii, era un oarecare monah-filozof cu mintea deşartă, care petrecea în munţii Moşeni din . Împotriva lui mai ales a şi fost seria „Sulul“, cum numise Stareţul articolul său.) îndrăznesc să hulească dumnezeiasca, pururea pomenita şi de făcuta a lui , lucrată în chip sfinţit cu mintea în inimă, bizuindu-şi o astfel de boală a limbii lor pe nisipul cugetării celei deşarte, fără de nici o mărturie. Îndrăznesc să spun, că spre aceasta îi înarmează vrăjmaşul, ca prin limbile lor, cu o armă a lui să prihănească această lucrare prea fără de prihană şi dumnezeiască şi prin orbirea minţii lor să întunece acest soare al gândurilor. De aceea, deplângând o astfel de cugetare rea a acestor ce rătăcesc din pântece (de la naştere) şi vorbesc minciună (Ps. 57, 4), şi temându-mă ca nu cumva vreunul dintre cei neîntăriţi întru înţelepciune, auzind astfel de basme, să nu cadă asemenea lor în groapa hulirii de rău şi să nu păcătuiască de moarte înaintea lui , hulind învăţătura prea multor Părinţi ai noştri purtători de , care mărturisesc şi învaţă despre această dumnezeiască din luminarea harului dumnezeiesc şi pe lângă acestea, nesuferind mai mult a auzi vorbe hulitoare asupra acestei lucrări prea fără de prihană şi pe deasupra convins de rugămintea râvnitorilor acestei lucrări mântuitoare de suflete – eu m-am hotărât, deşi acest lucru întrece mintea mea cea neputincioasă şi slabele mele puteri, chemând într-ajutor pe prea dulcele meu , fără de care nimeni nu poate face ceva, spre răsturnarea priceperii celei cu nume mincinos a celor cu mintea deşartă şi spre întărirea turmei celei alese de a fraţilor celor ce s-au adunat în numele lui în mănăstirea noastră, să scriem puţin ceva despre dumnezeiască a minţii cu citate din învăţătura Sfinţilor Părinţi, pentru o încredinţare tare, neclintită şi fără îndoială în privinţa ei.
Fiind praf şi cenuşă, plec genunchii cei de gând ai inimii mele, înaintea măreţiei slavei Tale celei dumnezeieşti şi Te rog pe Tine, întru tot dulcele meu , Unule-născut, Fiul şi Cuvântul Lui , strălucirea slavei şi chipul ipostazei Părinteşti, luminează mintea mea cea întunecată şi cugetul şi dăruieşte Harul Tău, ticălosului meu suflet, ca această osteneală a mea să fie spre slava preasfântului Tău nume şi spre folosul acelora, care vor prin sfinţita lucrare a rugăciunii minţii, să se lipească cu mintea de Tine, Dumnezeul nostru şi să Te poarte pe Tine mărgăritarul cel fără de preţ, neîncetat în sufletul şi inima lor şi spre îndreptarea acelora care, din necunoştinţa lor cea fără de margini, au îndrăznit să hulească această dumnezeiască lucrare!

Cuvinte cheie, , , , , ,

Trimite prin e-mail Trimite prin e-mail
Printeaza Printeaza

Adauga acest text in lista de recomandari:

Capitolul precedent
Urmatorul capitol

Lectura recomandata
(Ne)lamuriri din Vechiul Testament Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare

Lectura recomandata


Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare