Patericul sfintilor batrini

PREDOSLOVIE

Călugăria se învaţă. Şi nu odată pentru totdeauna, ci încontinuu, fără încetare, până la moarte, cu trudă şi disperare, asemenea vieţii. Iată un adevăr pe care puţini din cei de astăzi îl mai ştiu. Ai îmbătrânit şi de abia atunci îţi dai seama că n-ai făcut altceva decât să-ţi cârpeşti sufletul cu petice străine. Intri pe poarta mânăstirii cu o cerere timbrată şi treci în veşnicie printr-un certificat de deces; între ele, pravila cuminte şi rândăşia calificată, adunate într-o formulă care ar vrea să însemne împletirea rugăciunii cu munca. Un mare poet vorbea despre poezia leneşă; un mare duhovnic ar putea vorbi despre călugăria mediocră. Puţini, foarte puţini mai sunt nebunii pentru Hristos, purtători ai războiului nevăzut.
Ca şi creştinismul primar, călugăria clasică avea un caracter iniţiatic. Tainele ei se descopereau prin viu grai, de la dascăl la ucenic, treaptă cu treaptă, puţin câte puţin, cu înaintări şi reveniri încete, ocolind accidentele. Părinţii Pustiei, foşti învăţăcei la rândul lor, dovedeau o măiestrie fără seamăn în a-şi apropia sufletul omului şi a-l călăuzi spre inima lui Iisus, cu o iscusinţă pe care nici pe departe nu o posedă savanţii de astăzi ai psihologiei abisale. Iniţierea se făcea de la om la om – mai precis, de la persoană la persoană, – întru comuniunea dumnezeiescului dor. Cărţile s-au alcătuit mai târziu, pe îndelete, prin consemnări ale memoriei, prin epistole programatice sau răvaşe răzleţe, ale duhovnicilor ce-şi îndrumau ucenicii de departe. Aşa s-a născut Patericul.

Arhim. Bartolomeu Anania


Continut:

CAPITOLUL XXVI

.....

PENTRU RĂBDAREA ÎN BOLI

1. Un bătrân adeseori pătimea şi se îmbolnăvea. Şi s-a întâmplat într-un an să nu se îmbolnăvească şi s-a întristat cumplit şi plângea, zicând: m-a părăsit Dumnezeu şi nu m-a cercetat.

 

2. Un bătrân oarecare şezând deosebi ...

[ citeste ]
.....

CAPITOLUL XXVII

.....

DARUL LUI DUMNEZEU LA CEI DESĂVÂRŞIŢI SE FACE TOATE: ŞI HRANĂ ŞI BĂUTURĂ ŞI HAINĂ

1. S-a dus unul din părinţi la alt părinte. Şi venind ceasul al şaselea, bătrânul care l-a primit, a zis ucenicului său: fă-ne puţină linte şi udă pesmeţii! Şi a făcut ucenicul aşa. Iar bătrânul a petrecut vorbind despre ...

[ citeste ]
.....

CAPITOLUL XXVIII

.....

LA SFÂRŞITUL VIEŢII, MAI TARE NĂPĂDESC DRACII ASUPRA OMULUI PENTRU CARE TREBUIE FOARTE A LUA AMINTE

(În Patericul cel vechi urmează şi capitolul 28, dar întrucât acest capitol nu este decât o reproducere a celor cuprinse la începutul slovei R, nu s-a mai trecut aici.)

 

ADAUS (DE LA PALADIE)

 

1. Un oarecare Evloghie, ...

[ citeste ]
.....

ADAUS

1. În lavra numită a lui Eptastomu, şi care era departe de lavra cuviosului Sava, cam de şapte stadii, era un sihastru minunat, cu numele Ioan şi avea şi un ucenic care răbdând răutăţile ce i se făceau ...

[ citeste ]
.....
Pagina 22 din 22« Prima pagina...« Pagina precedenta 1819202122

Lectura recomandata


Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate