IV. Ce înseamnă să îţi concentrezi mintea în inimă

166. „Stăruindu-ne să supraveghem puterea noastră gânditoare, cu o trezire plină de grijă, să o conducem pe un drum drept şi s-o îndreptăm, noi nu vom putea găsi un alt mijloc să propăşim în ea, dacă nu vom aduna din afară mintea risipită în simţiri şi nu o vom întoarce înăuntru, tocmai în această inimă, care este depozitara gândurilor“.

167. Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru. De aceea, dacă Fiul lui Dumnezeu este în tine, atunci şi împărăţia lui Dumnezeu este în tine, păcătosule! Iată că bogăţia cerească este în tine dacă o doreşti. Iată că împărăţia lui Dumnezeu este în tine; intră în tine însuţi, caută mai întâi cu osârdie şi o vei găsi fără osteneală. Intră în tine, petreci în inima ta, căci acolo este Dumnezeu (Sfântul Efrem Sirul).

168. Trebuie să ne coborâm din cap în inimă. Acum gândirea dumitale despre Dumnezeu este în cap. Iar însuşi Dumnezeu parcă s-ar afla pe dinafară – şi reiese că aceasta este o lucrare din afară. Atâta vreme cât vei rămâne în cap, gândurile nu se vor aşeza în linişte, ci se vor frământa mereu, ca fulgii de zăpadă, iarna, sau ca roiurile de gâze, vara.