Religio

Cartea:

Cărți

Convorbire cu Arhimandritul Benedict Loizu

K.I.: În viaţa credinciosului, nevoinţa este un aspect vital pentru ca acesta să-şi curăţească sufletul şi să ajungă la iluminare şi la îndumnezeirea după har, aşa cum ne-au spus Sfinţii Părinţi. Curăţirea, rugăciunea şi privegherea sunt mijloace pe care Părinţii le folosesc ca să ajungă la desăvârşire.
Părinte Benedict, sfinţia voastră aţi cunoscut câteva figuri ascetice importante. Aş dori să vedem împreună ce înseamnă curăţire, rugăciune şi priveghere.
p.B.L.: Mărturisesc, iubite domnule Ioannidis, că nimic din ce vă voi spune în continuare nu izvorăşte din propria mea experienţă. În schimb, am avut binecuvântarea să cunosc mai mulţi oameni sfinţi, care acum se roagă pentru noi din cer. Aceşti oameni sfinţiţi, din preaplinul inimii lor, mi-au transmis şi mie atât cât Dumnezeu m-a învrednicit să receptez.
Mi-am început viaţa duhovnicească, şi subliniez lucrul acesta, când l-am cunoscut pe duhovnicul meu – de-a pururi pomenitul şi fericitul stareţ de la Stavrovuni, părintele Gherman. Nu a fost o coincidenţă, ci aşa a rânduit Dumnezeu lucrurile, acest fapt jucând mai apoi în viaţa mea un rol hotărâtor. Dacă astăzi gândesc şi mă mişc duhovniceşte, datorez lucrul acesta, în cea mai mare parte, părintelui Gherman. Părintele Gherman a fost o personalitate a cărei valoare era ascunsă în Hristos. Era dintre acei călugări care, în ciuda simplităţii şi a sărăciei cu duhul, trăiesc ca la carte uitata expresie „ascunde-ţi viaţa“ a filosofiei epicureice.
K.I.: Foarte bine aţi spus.
p.B.L.: Pentru părintele Gherman, „ascunde-ţi viaţa“, adică a trăi ascuns în Hristos şi prin Hristos, era a doua natură. A fost ceea ce a impresionat mai întâi inima mea tânără. Poate că de la stareţul celei mai mari cenobii din Cipru ar fi fost de aşteptat să fie o personalitate cu o puternică manifestare exterioară a nevoinţelor în Hristos. Dar părintele Gherman prefera liniştea. Căuta să îşi ascundă experienţa. Dinaintea noastră, a fiilor săi duhovniceşti, îşi deschidea inima doar în mod excepţional şi numai în timpul tainei sfintei Spovedanii. Abia atunci puteam să ne dăm seama că în trupul său bolnav şi gârbovit se ascundea o inimă aprinsă, ca să folosesc exprimarea Sfântului Isaac Sirul: „inima aprinsă pentru Dumnezeu şi pentru om“. Inima părintelui Gherman era, într-adevăr, împărţită în două: o parte o dăruia lui Dumnezeu şi o parte, oamenilor.
K.I.: Părinte Benedict, vă amintiţi vreun cuvânt de folos al părintelui Gherman?
p.B.L.: Îmi aduc aminte că m-am dus să mă spovedesc la el înainte să plec la Salonic pentru studii. S-a uitat atunci la mine cu o privire tristă şi m-a întrebat: „Acolo, la facultate, o să învăţaţi Filocalia?“ Pentru mine, până atunci, Filocalia era ceva necunoscut, dar i-am promis că o s-o citesc. În Salonic, cu binecuvântarea părintelui Gherman, am avut ocazia să citesc Filocalia, din care m-am folosit foarte mult.
K.I.: Vă amintiţi şi altceva?
p.B.L.: Desigur. De multe ori, părintele prevedea anumite fapte.
K.I.: Avea harisma înainte-vederii?
p.B.L.: Cu siguranţă. Acum pot mărturisi lucrul acesta, pentru că părintele nu mai este în lumea pământească. A avut harisma înainte-vederii. Mie, nevrednicului, mi-a povestit o mulţime de fapte care urmau să mi se întâmple în viaţă. Sunt, însă, lucruri personale.
K.I.: Nu este nevoie să ne spuneţi mai multe pentru a vă primi mărturia. Vă amintiţi şi alte cuvinte de folos ale părintelui Gherman?
p.B.L.: Ceea ce aş dori neapărat să subliniez este faptul că părintele insista foarte mult asupra importanţei tradiţiei. Câtă vreme a fost stareţ la Stavrovuni, în comportamentul părinţilor se putea vedea sărăcia lui Iisus. Şi astăzi mai putem observa lucrul acesta la călugării stavrovunioţi. Este o tradiţie care s-a transmis de la o generaţie la alta. Sfânta sărăcie a lui Hristos era pentru părintele Gherman o hrană permanentă. Părintele era sărac. Niciodată nu a purtat mantia de stareţ şi nici crucea preţioasă care se pune pe piept. Era ultimul dintre călugări.
K.I.: În fapt, creştinul ar trebuie să fie ultimul pentru a ajunge cel dintâi.
p.B.L.: Bineînţeles. Mai există şi mărturiile unor oameni care l-au întâlnit întâmplător pe părintele Gherman. Aceştia veneau la mănăstire şi întrebau: „Unde este stareţul Gherman?“ Iar el (căci se întâmpla să-l întrebe chiar pe el) răspundea: „Nu este astăzi în mănăstire“. Evita să fie cunoscut de lume.

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , , ,

  • Pateric

    pateric.ro
    Siteul Pateric.ro a fost lansat în martie 2008, și cuprinde peste 800 de învățături.
    Vizitează siteul
  • Molitfelnic

    molitfelnic.ro
    Molitfelnicul e o carte ortodoxă de rugăciuni. Molitfelnic.ro reprezintă o colecție online a acestora. Siteul a fost lansat în 2011.
    Vizitează siteul
  • Psalm

    psalm.ro
    Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic.
    Vizitează siteul
  • Ceaslov

    ceaslov.ro
    Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Euchologion, care conține textele folosite de preot și diacon).
    Vizitează siteul
  • Acatist

    acatist.ro
    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Vizitează siteul
  • Apocrife

    apocrife.ro
    Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.
    Vizitează siteul
  • Evanghelie

    evanghelie.ro
    Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos.
    Vizitează siteul
  • Liturghie

    liturghie.ro
    Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe.
    Vizitează siteul
  • Filocalie

    filocalie.ro
    Filocalia este o culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.
    Vizitează siteul