Convorbire cu Arhimandritul Benedict Loizu

Capitolul precedent
Urmatorul capitol

K.I.: În viaţa credinciosului, nevoinţa este un aspect vital pentru ca acesta să-şi curăţească sufletul şi să ajungă la iluminare şi la îndumnezeirea după har, aşa cum ne-au spus . Curăţirea, rugăciunea şi privegherea sunt mijloace pe care Părinţii le folosesc ca să ajungă la desăvârşire.
Părinte , sfinţia voastră aţi cunoscut câteva figuri ascetice importante. Aş dori să vedem împreună ce înseamnă curăţire, şi priveghere.
p.B.L.: Mărturisesc, iubite domnule Ioannidis, că nimic din ce vă voi spune în continuare nu izvorăşte din propria mea experienţă. În schimb, am avut binecuvântarea să cunosc mai mulţi oameni sfinţi, care acum se roagă pentru noi din cer. Aceşti oameni sfinţiţi, din preaplinul inimii lor, mi-au transmis şi mie atât cât m-a învrednicit să receptez.
Mi-am început viaţa duhovnicească, şi subliniez lucrul acesta, când l-am cunoscut pe duhovnicul meu – de-a pururi pomenitul şi fericitul stareţ de la Stavrovuni, părintele . Nu a fost o coincidenţă, ci aşa a rânduit lucrurile, acest fapt jucând mai apoi în viaţa mea un rol hotărâtor. Dacă astăzi gândesc şi mă mişc duhovniceşte, datorez lucrul acesta, în cea mai mare parte, părintelui . Părintele a fost o personalitate a cărei valoare era ascunsă în . Era dintre acei călugări care, în ciuda simplităţii şi a sărăciei cu duhul, trăiesc ca la carte uitata expresie „ascunde-ţi viaţa“ a filosofiei epicureice.
K.I.: Foarte bine aţi spus.
p.B.L.: Pentru părintele , „ascunde-ţi viaţa“, adică a trăi ascuns în şi prin , era a doua natură. A fost ceea ce a impresionat mai întâi inima mea tânără. Poate că de la stareţul celei mai mari cenobii din Cipru ar fi fost de aşteptat să fie o personalitate cu o puternică manifestare exterioară a nevoinţelor în . Dar părintele prefera liniştea. Căuta să îşi ascundă experienţa. Dinaintea noastră, a fiilor săi duhovniceşti, îşi deschidea inima doar în mod excepţional şi numai în timpul tainei sfintei Spovedanii. Abia atunci puteam să ne dăm seama că în trupul său bolnav şi gârbovit se ascundea o inimă aprinsă, ca să folosesc exprimarea Sfântului Sirul: „inima aprinsă pentru şi pentru om“. Inima părintelui era, într-adevăr, împărţită în două: o parte o dăruia lui şi o parte, oamenilor.
K.I.: Părinte , vă amintiţi vreun cuvânt de folos al părintelui ?
p.B.L.: Îmi aduc aminte că m-am dus să mă spovedesc la el înainte să plec la Salonic pentru studii. S-a uitat atunci la mine cu o privire tristă şi m-a întrebat: „Acolo, la facultate, o să învăţaţi Filocalia?“ Pentru mine, până atunci, Filocalia era ceva necunoscut, dar i-am promis că o s-o citesc. În Salonic, cu binecuvântarea părintelui , am avut ocazia să citesc Filocalia, din care m-am folosit foarte mult.
K.I.: Vă amintiţi şi altceva?
p.B.L.: Desigur. De multe ori, părintele prevedea anumite fapte.
K.I.: Avea harisma înainte-vederii?
p.B.L.: Cu siguranţă. Acum pot mărturisi lucrul acesta, pentru că părintele nu mai este în lumea pământească. A avut harisma înainte-vederii. Mie, nevrednicului, mi-a povestit o mulţime de fapte care urmau să mi se întâmple în viaţă. Sunt, însă, lucruri personale.
K.I.: Nu este nevoie să ne spuneţi mai multe pentru a vă primi mărturia. Vă amintiţi şi alte cuvinte de folos ale părintelui ?
p.B.L.: Ceea ce aş dori neapărat să subliniez este faptul că părintele insista foarte mult asupra importanţei tradiţiei. Câtă vreme a fost stareţ la Stavrovuni, în comportamentul părinţilor se putea vedea sărăcia lui . Şi astăzi mai putem observa lucrul acesta la călugării stavrovunioţi. Este o tradiţie care s-a transmis de la o generaţie la alta. Sfânta sărăcie a lui era pentru părintele o hrană permanentă. Părintele era sărac. Niciodată nu a purtat mantia de stareţ şi nici crucea preţioasă care se pune pe piept. Era ultimul dintre călugări.
K.I.: În fapt, creştinul ar trebuie să fie ultimul pentru a ajunge cel dintâi.
p.B.L.: Bineînţeles. Mai există şi mărturiile unor oameni care l-au întâlnit întâmplător pe părintele . Aceştia veneau la mănăstire şi întrebau: „Unde este stareţul ?“ Iar el (căci se întâmpla să-l întrebe chiar pe el) răspundea: „Nu este astăzi în mănăstire“. Evita să fie cunoscut de lume.

Cuvinte cheie, , , , , , , , , , , ,

Trimite prin e-mail Trimite prin e-mail
Printeaza Printeaza

Adauga acest text in lista de recomandari:

Capitolul precedent
Urmatorul capitol

Lectura recomandata
(Ne)lamuriri din Vechiul Testament Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare

Lectura recomandata


(Ne)lamuriri din Vechiul Testament