Religio

Cartea:

Cărți

Convorbire cu Arhimandritul Hariton Englistriotis, teolog

K.I.: Părintele Gavriil Dionisiatul a fost o figură excepţională a monahismului aghioritic54(De la Sfântul Munte (Athos); în greceşte: Aghion Oros (Άγιον Όρος) [n.t.].) contemporan. Se pot spune foarte multe despre acest părinte. Din motive pur practice, în volumul de faţă ne vom limita la mărturia arhimandritului Hariton Englistriotis, de la Mănăstirea Sfântului Neofit.
arh.H.E.: Mă consider un om binecuvântat pentru faptul că am avut ocazia să-l cunosc pe acest mare atlet al monahismului aghioritic, fie şi în ultima parte a vieţii sale.
Am citit cartea sa, Viaţa monahală a Părinţilor Bisericii, care mi-a aprins în suflet dorinţa de a-l cunoaşte. În 1978, l-am cunoscut pe neuitatul Hrìstos Dellios, care venise în Cipru cu o problemă personală.
Hrìstos Dellios era distribuitor de alimente la Sfântul Munte, iar părintele Gavriil era duhovnicul său. În 1979 m-am dus la studii în Salonic, unde mă întâlneam adesea cu Hrìstos Dellios, care îmi vorbea despre Sfântul Munte.
În august 1980, cu ajutorul lui Dumnezeu, am ajuns să vizitez Athosul. Înainte să plec, l-am anunţat pe Hrìstos Dellios, care m-a sfătuit să merg la Mănăstirea Dionisie şi să-l caut pe părintele Gavriil, pentru că „este un om foarte luminat şi poate să te ajute foarte mult“.
Am ascultat de cuvintele sale şi m-am dus la Mănăstirea Dionisiu. După ce m-am cazat, am mers la cel care se ocupa de arhondaric – pe atunci, la arhondaric era părintele Nectarie – şi l-am rugat să mă ducă la părintele Gavriil. Zis şi făcut.
Momentul în care am dat ochii cu el va rămâne pentru totdeauna adânc întipărit în inima mea. Stătea în pat, pentru că tocmai se operase la picioare. În ziua în care împlinise patruzeci de ani de când era stareţ, a alunecat, a căzut şi s-a rănit la piciorul drept. În anul următor, exact la aceeaşi dată, s-a lovit la piciorul stâng. De atunci, a rămas la pat pentru tot restul vieţii.
M-am apropiat de părinte, i-am sărutat mâna, iar el m-a întrebat de unde sunt. Când i-am pomenit de Cipru, s-a emoţionat. Durerea pentru cele ce se întâmplau pe atunci în ţara noastră l-a făcut să se cutremure din adâncul fiinţei sale. Voia ca, înainte de a muri, să-şi vadă patria eliberată, dar din cauza puternicilor Pământului, aşa cum se exprima el însuşi, drama Ciprului nu s-a încheiat nici acum. Mi-a vorbit cu evlavie despre de-a pururi pomenitul Arhiepiscop Macarie, pe care-l întâlnise de două ori în Atena.
Când vorbea cu tine, faţa îi strălucea. Era liniştit, blând şi simplu. În ciuda grelei încercări prin care trecea, avea răbdare desăvârşită şi smerenie adevărată. Considera încercarea sa ca pe un mijloc pedagogic, urmare a multelor sale „păcate“, aşa cum se exprima el însuşi.
Tot timpul cât am vorbit cu el, m-a povăţuit şi a insistat mai ales asupra importanţei smereniei şi a ascultării de părintele duhovnic. Am stat împreună până la începutul Vecerniei şi nici nu mi-am dat seama când a trecut timpul.
Chiar dacă era ţintuit la pat şi nu putea să meargă la slujbe, părintele Gavriil avea la căpătâi un telefon de interior ce avea legătură cu Altarul bisericii şi în felul acesta, participa la toate slujbele. Niciodată nu-şi neglija îndatoririle călugăreşti şi niciodată nu se despărţea de iubitele sale mătănii. Pe de altă parte, era foarte politicos şi iubitor cu toţi oamenii care veneau la el.
K.I.: Aţi fost la el de multe ori?
arh.H.E.: De fiecare dată când mă duceam la Sfântul Munte, mergeam la Mănăstirea Dionisie ca să mă întâlnesc cu părintele Gavriil. Atât de tare eram atras de personalitatea sa, încât, dacă ar fi fost cu putinţă, aş fi rămas lângă el pentru totdeauna.
Din gura sa am ascultat cuvinte de mângâiere, care m-au ajutat nespus de mult în viaţa mea de cleric şi de monah. De fiecare dată când mă duceam la el, mă săruta ca un părinte, iar când începea să vorbească, aveam deplina conştiinţă a prezenţei dinaintea mea a unui om sfânt – a unui patriarh al cuvântului duhovnicesc.
Se preocupa în mod deosebit de evoluţia naţiunii şi se bucura mult pentru înflorirea Sfântului Munte.
Părintele Gavriil era atât de smerit, încât îşi deschidea inima dinaintea tuturor, oferind sfaturi din preaplinul sufletului său. Era înzestrat cu toate virtuţile şi cu foarte mult discernământ. Fiecărui om îi vorbea diferit, după nevoile personale pe care le avea.
Pe toţi care veneau la el îi povăţuia părinteşte. Îi îndemna, cu dragoste neprefăcută, să dobândească smerenia aducătoare de cele înalte şi blândeţea Domnului nostru Iisus Hristos. Fiecărui om îi spunea ceva aparte. În ciuda încercării prin care trecea, avea o memorie foarte limpede.
K.I.: Aţi dori să ne povestiţi câteva întâmplări mai deosebite?
arh.H.E.: În 1982, în ziua praznicului Mănăstirii Dionisie – pe 24 iunie – a venit la sfânta Liturghie un Mitropolit. Înainte să plece, Mitropolitul s-a dus să-l vadă pe părintele Gavriil la spitalul mănăstirii. Părintele Gavriil insista să-i sărute mâna Mitropolitului, ca să primească iertare de la el, pentru că odată avuseseră o mică dispută în coloanele Bibliotecii aghiorite, un ziar din Volos, în legătură cu impunerea limbii greceşti contemporane în Biserică, în locul celei vechi. Mitropolitul nici măcar nu-şi mai aducea aminte. După plecarea Mitropolitului, părintele Gavriil mi-a zis: „Acum mi-am uşurat sufletul de o povară“. Iată cât de smerit era.
Se considera un om cu multe lipsuri. Odată, când l-am rugat să-mi povestească ceva din viaţa şi din experienţele sale, ca să le cunoaştem şi noi, tinerii, căci se afla către sfârşitul vieţii, a refuzat, spunând: „Fiule, eu nu am nimic bun de povestit. Sunt un om cu multe lipsuri. Mereu m-am îngrijit de alţii, iar pe mine m-am lăsat la o parte. Mă duceam la Didimotiho sau în altă parte să spovedesc şi stăteam în scaunul de spovedanie de dimineaţa până seara, fără să mă îngrijesc de mine. Aşa că nu am ce să-ţi spun“.
Dorinţa mea arzătoare a fost să îl văd înainte să plece la Domnul şi să primesc binecuvântarea sa. Şi iată că Dumnezeu m-a învrednicit. M-am dus la hramul Mănăstirii Sfântul Pavel şi Sfântul Gherasim din Kefalonia. După slujbă, mi-am luat bagajul şi m-am îndreptat pe jos spre Mănăstirea Dionisie. Am ajuns cu puţin înainte de Vecernie. După ce m-am instalat pentru noapte, m-am dus imediat să-l întâlnesc pe părintele Gavriil, care îşi petrecea ultimele ore pe pământ. M-am aşezat lângă patul său şi mă rugam cu lacrimi în ochi. La un moment dat, a deschis ochii, m-a privit, iar eu l-am întrebat ce face. Mi-a răspuns „Bine“. I-am sărutat mâna, m-a binecuvântat, după care a închis ochii din nou. Dimineaţă, s-a săvârşit sfânta Liturghie la paraclisul Sfântului Ioan Teologul, de lângă spitalul mănăstirii, iar eu i-am ajutat pe psalţi. Părintele Gavriil s-a împărtăşit cu nemuritoarele Taine. Înainte să plec, m-am dus din nou la el să iau binecuvântare; însă dormea şi n-am vrut să-l deranjez. A fost ultima dată când l-am văzut. Trei zile mai târziu, s-a săvârşit din această viaţă.
Faptul că l-am cunoscut pe de-a pururi pomenitul părinte Gavriil Dionisiatul a fost deosebit de important pe drumul vieţii mele. Am învăţat de la el smerenia, răbdarea, dragostea faţă de Biserică, dar mai presus de toate, discernământul, care este mama tuturor virtuţilor. Cunoştinţa noastră nu a durat mult, dar a fost foarte rodnică. Fie ca numele său să rămână de-a pururi în inimile noastre. Nădăjduim în rugăciunile sale dinaintea Creatorului.

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , , , ,

  • Pateric

    pateric.ro
    Siteul Pateric.ro a fost lansat în martie 2008, și cuprinde peste 800 de învățături.
    Vizitează siteul
  • Molitfelnic

    molitfelnic.ro
    Molitfelnicul e o carte ortodoxă de rugăciuni. Molitfelnic.ro reprezintă o colecție online a acestora. Siteul a fost lansat în 2011.
    Vizitează siteul
  • Psalm

    psalm.ro
    Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic.
    Vizitează siteul
  • Ceaslov

    ceaslov.ro
    Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Euchologion, care conține textele folosite de preot și diacon).
    Vizitează siteul
  • Acatist

    acatist.ro
    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Vizitează siteul
  • Apocrife

    apocrife.ro
    Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.
    Vizitează siteul
  • Evanghelie

    evanghelie.ro
    Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos.
    Vizitează siteul
  • Liturghie

    liturghie.ro
    Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe.
    Vizitează siteul
  • Filocalie

    filocalie.ro
    Filocalia este o culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.
    Vizitează siteul