Religio

Cartea:

Cărți

Convorbire cu Atanasie, Mitropolitul din Lemesos, protos al Sfântului Munte în perioada 1.06.1991–31.05.1992

K.I.: Fiind călugăr nevoitor la Sfântul Munte şi primul în ierarhia administrativă a Athosului, aţi cunoscut, cu siguranţă, mulţi părinţi sfinţiţi şi plini de harisme.
Noi, care trăim în lume, însetăm să cunoaştem asemenea oameni, ca să vedem felul în care viaţa ascetică îl apropie pe om de Dumnezeu. Aceştia sunt cei care pătimesc şi trăiesc cu adevărat cele sfinte, reprezentând pentru oamenii de rând pietre de hotar pe drumul spre mântuire.
M.A.: Cu adevărat, unul din cele mai importante motive pentru care m-am dus la Sfântul Munte a fost că acolo sunt oameni sfinţi, despre care îmi închipuiam la început că nici nu pot să existe în realitate. Dar când am văzut cu ochii mei şi am simţit în jurul meu energia suprafirească a harului sfânt transmis de părinţi, prin viaţa lor extraordinară şi prin sfârşitul preasfânt de care aveau parte, am hotărât să rămân în Athos.
Am văzut că ceea ce citisem prin cărţi despre sfinţi, despre vechii asceţi şi despre minunile lui Dumnezeu se împlinea în Sfântul Munte, în persoana anumitor părinţi. Deja aveam experienţă personală în privinţa aceasta. Era ceva ce mai înainte nici nu puteam să concep.
De atunci şi până astăzi, pot să spun, fără să exagerez, că viaţa mea la Sfântul Munte a însemnat o descoperire continuă de oameni sfinţi, de călugări sfinţiţi, cu o foarte mare bogăţie interioară. Cel mai impresionant lucru este să vezi nişte oameni simpli, neînsemnaţi, neşcoliţi, nişte bătrânei uitaţi de toţi şi neglijaţi care, atunci când te apropii de ei în mod corect, îşi deschid inima şi îţi dezvăluie o bogăţie spirituală uimitoare. Aceşti oameni îmi amintesc de cuvintele Apostolului Pavel care spunea: Ei, de care lumea nu era vrednică76(Evrei 11, 38 [n.t.].).
Nu ştiu dacă lumea ar putea suferi bogăţia acestor oameni sfinţi sau dacă ar putea-o înţelege. Tocmai de aceea, oamenii sfinţiţi îşi duc viaţa smeriţi şi neştiuţi, fiind deschişi doar spre Dumnezeu. Dar cine se apropie de ei cu gând curat poate să înţeleagă foarte multe lucruri, desigur, în funcţie de propriile posibilităţi sufleteşti.
Cea mai mare comoară a Sfântului Munte este prezenţa părinţilor care au ajuns la măsuri înalte ale rugăciunii. Aceşti părinţi sunt lumini care ghidează drumul tuturor celor care vor să se lupte în duh şi adevăr.
Ceea ce îi distinge în mod deosebit pe aceşti oameni este smerenia. Mi-aduc aminte că, pe vremea când eram încă student, m-am dus la un foarte mare părinte din Sfântul Munte. În simplitatea tinereţii mele şi neavând altceva să-i spun, l-am întrebat:
– Părinte, ştiţi că lumea spune cuvinte foarte frumoase despre sfinţia voastră? Se zice că sunteţi sfânt.
El a râs şi mi-a arătat o cutie de conserve aruncată pe acolo. Era vară şi, cum stăteam afară, cutia strălucea în lumina soarelui. Părintele mi-a spus:
– Dacă vezi cutia aceasta de departe, străluceşte. Dar dacă te apropii, vezi că este doar o tinichea. Eh, cam aşa este şi cu mine.
K.I.: Foarte frumos spus.
M.A.: Să vă mai spun şi altceva. Eram de faţă odată când un tată l-a adus pe fiul său, care era foarte bolnav, la un mare Părinte de la Sfântul Munte. Copilul suferea de o boală care-i paraliza întreg trupul. I-am însoţit eu însumi până la chilia părintelui.
Când am ajuns acolo, tatăl l-a rugat pe părinte să mijlocească dinaintea lui Dumnezeu, ca să i se însănătoşească copilul. Atunci, părintele a spus cu multă smerenie: „Vă doresc ca Dumnezeu şi Maica Domnului să-l facă bine“. Nu a mai spus nimic altceva, lăsând restul pe seama rugăciunii sale personale, aşa cum obişnuia să facă.
Între timp, copilul auzise că părintele avea să-l vindece printr-o minune. Cu imaginaţia lui de copil, îşi închipuise că în timpul întâlnirii cu părintele avea să se întâmple ceva miraculos şi că se va vindeca dintr-odată. Dar când a văzut că venise momentul să plece şi nu se întâmplase nimic, copilul l-a îmbrăţişat pe părinte cu lacrimi în ochi şi i-a spus plin de durere:
– Te rog, părinte, fă-mă bine înainte să plec.
Părintele s-a tulburat până în adâncul sufletului. I-a părut atât de rău pentru copil, încât a început să plângă şi şi-a ridicat ochii spre cer, spunând:
– Doamne, ce vină are copilul acesta că eu nu sunt bun de nimic şi nu pot să-l fac bine?…
M-a impresionat atât de mult faptul că a pus neputinţa de a-l vindeca imediat pe copil pe seama propriei nimicnicii – el, care era un părinte atât de mare… Trebuie să vă spun că acel copil s-a făcut bine la puţină vreme după aceea.
Un mare părinte din Sfântul Munte a fost şi Teofilact de la Nea Skiti, care se afla sub ascultarea părintelui Iosif Spileotul.
Am fost alături de părintele Teofilact până la ultima sa suflare, şi aşa m-am învrednicit să văd cum pleacă asemenea oameni din această lume.
Chiar dacă era orb şi nu vedea nimic cu ochii trupeşti, vedea orice cu ochii sufletului. Ne spunea ce se întâmpla în biserică, precum şi lucruri legate de fiecare dintre noi.
Cu zece minute înainte de a adormi – eram de faţă – strălucea de bucurie. L-am întrebat cum se simţea, iar el mi-a răspuns cu multă îndrăzneală: „Mă rog fără încetare“. Atunci, l-am întrebat: „Părinte, ştiţi că peste puţină vreme se poate să plecaţi?“ „Ştiu“, mi-a răspuns el, „şi aştept“. „Vă pare rău?“ El a râs la cuvintele mele şi a spus: „De-atâţia ani aştept clipa aceasta şi tu mă întrebi dacă-mi pare rău…“
În continuare, i-am mai zis:
– Părinte, să vă aduceţi aminte de noi când veţi fi aproape de Dumnezeu.
El a zâmbit şi a răspuns:
– O să-mi aduc aminte de tine dacă o să îţi aduci şi tu aminte de mine la sfânta Liturghie.
Zece minute mai târziu, a murit cu rugăciunea pe buze. Pe chipul său se puteau citi pacea şi bucuria, făcându-ne să simţim că avem dinaintea noastră un atlet învingător, care tocmai primise premiul la care râvnise atât de mult.
K.I.: Ce lucru minunat…
Părinte Atanasie, de la puţinii părinţi pe care i-am cunoscut – sfinţia voastră aţi cunoscut mulţi –, mi-a rămas în suflet impresia că aceşti oameni erau, se bucurau şi zâmbeau ca nişte copii.
Îmi amintesc mereu cu emoţie de întâlnirea mea cu părintele Sofronie. Pe toată durata discuţiei cu el, care a durat cam două ore, am simţit nevoia să-l îmbrăţişez, aşa cum l-aş îmbrăţişa pe băieţelul meu. Ţineam mâinile sale într-ale mele şi parcă atingeam mâinile unui copil de cinci-şase ani.
M.A.: Pot să spun că acesta este un fenomen aproape general, mai ales în Sfântul Munte. Despre asemenea oameni zicem: „Acesta este un copilaş de optzeci de ani“. Ajungând la despătimire, părinţii se eliberează de orice viclenie şi dobândesc simplitatea copiilor.
Chiar dacă omul nu are aplecare spre virtute, contactul cu oamenii sfinţiţi lucrează cu multă putere asupra lui. De aceea, consider că pentru mine a fost vital să-i cunosc pe aceşti oameni plini de Duh Sfânt. Viaţa lor ar trebui să fie un ţel pentru noi toţi.
Pentru că am stat la Nea Skiti, care se află în zona pustie a Sfântului Munte, am fost învrednicit să văd şi să cunosc mulţi părinţi înduhovniciţi, în a căror viaţă intervenea foarte des Duhul Sfânt. Iată dovada faptului că Dumnezeu lucrează şi astăzi prin oamenii simpli, curaţi, smeriţi şi dispreţuiţi de lume. Cred cu tărie că, prin legătura pe care o au cu Dumnezeu, aceşti oameni ajută întreaga lume, putând, cu rugăciunile lor, schimba cursul Istoriei.

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

  • Pateric

    pateric.ro
    Siteul Pateric.ro a fost lansat în martie 2008, și cuprinde peste 800 de învățături.
    Vizitează siteul
  • Molitfelnic

    molitfelnic.ro
    Molitfelnicul e o carte ortodoxă de rugăciuni. Molitfelnic.ro reprezintă o colecție online a acestora. Siteul a fost lansat în 2011.
    Vizitează siteul
  • Psalm

    psalm.ro
    Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic.
    Vizitează siteul
  • Ceaslov

    ceaslov.ro
    Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Euchologion, care conține textele folosite de preot și diacon).
    Vizitează siteul
  • Acatist

    acatist.ro
    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Vizitează siteul
  • Apocrife

    apocrife.ro
    Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.
    Vizitează siteul
  • Evanghelie

    evanghelie.ro
    Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos.
    Vizitează siteul
  • Liturghie

    liturghie.ro
    Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe.
    Vizitează siteul
  • Filocalie

    filocalie.ro
    Filocalia este o culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.
    Vizitează siteul