Religio

Cartea:

Cărți

Convorbire cu Georgos Galitis, profesor la Facultatea de Teologie a Universităţii din Atena, scriitor

K.I.: Consider că una din cele mai importante zile ale vieţii mele din punct de vedere duhovnicesc a fost atunci când l-am întâlnit la Essex, în Anglia, pe marele părinte al secolului nostru, arhimandritul Sofronie.
G.G.: Părintele Sofronie a fost un corifeu duhovnicesc. Cei care l-au cunoscut i-au simţit sfinţenia sufletului, la fel ca şi în cazul părintelui Porfirie.
Părintele Sofronie nu a fost un simplu sfânt, ci un sfânt intelectual. Sfântul Spiridon a fost un sfânt simplu, pe când Vasile cel Mare a fost un sfânt învăţat. În Biserică există o diversitate de harisme, ca şi de vase primitoare ale Duhului Sfânt.
Părintele Sofronie era un teolog şi un scriitor profund. Am avut binecuvântarea să îl ştiu vreme de douăzeci şi cinci de ani. Scrierile sale sunt foarte importante, atât din punct de vedere teologic şi ştiinţific, cât şi din punctul de vedere al experienţelor şi mijloacelor de expresie bisericeşti.
Părintele Sofronie avea foarte multă experienţă duhovnicească. De obicei, oamenii ca el nu scriu despre trăirile lor legate de înduhovnicire şi îndumnezeire. Primul care a îndrăznit să vorbească pe această temă a fost Sfântul Simeon Noul Teolog90(Sfântul Simeon Noul Teolog a trăit între anii 949/950 şi 1022 d.Hr. Deşi nu era un om învăţat, prin puterea harului sfânt, a ajuns să alcătuiască o teologie unică şi irepetabilă, interpretând cuvântul sfânt în duh şi adevăr [n.a.].).
În ultima carte a părintelui Sofronie, intitulată Îl vom vedea pe Dumnezeu precum este, printre alte daruri pe care le face omului contemporan, el descrie şi astfel de experienţe.
K.I.: Cu adevărat, cartea aceasta este ca o mărturisire.
G.G.: Şi o oglindă a sufletului său.
Îmi aduc aminte că odată, pe când făceam o plimbare împreună cu părintele prin Mănăstirea de la Essex – în ciuda multelor decenii pe care le adunase pe umerii săi, părintele Sofronie putea să meargă fără greutate –, i-am zis:
– Părinte, sfinţia voastră aţi fost atâţia ani pustnic la Muntele Athos şi de multă vreme sunteţi duhovnic. Aţi scris despre lumina necreată şi despre experienţele duhovniceşti pe care le-aţi trăit. Aţi cunoscut oameni care au gustat şi ei din experienţa luminii necreate?
Răspunsul a fost:
– Şapte oameni.
În continuare, l-am întrebat dacă oamenii aceia ştiau ce este lumina necreată. Mi-a răspuns că numai doi dintre ei ştiau. Şi mi-a explicat:
– Mulţi ştiau ce este lumina necreată şi ce semnificaţie are îndumnezeirea. Aceştia veneau la mine şi-mi ziceau: „Am simţit aşa şi aşa. Am avut cutare experienţă. Să fie, oare, lumina necreată?“ „Nu“, le răspundeam eu. Însă alţii, care erau oameni simpli, îmi spuneau: „Am avut cutare experienţă cutremurătoare. Ce înseamnă lucrul acesta?“ Atunci le explicam despre ce era vorba.
Aşadar, pentru ca omul sfânt să poată distinge corect experienţele duhovniceşti, el trebuie să cunoască aceste fenomene atât teoretic, cât şi practic.
Părintele Sofronie a fost, fără îndoială, marele teolog al epocii noastre. Nu mulţi sfinţi pot fi numiţi şi teologi. Mari teologi au fost Sfântul Simeon Noul Teolog, Sfântul Grigorie Teologul, Sfântul Ioan Teologul şi alţii. Desigur, nu este neapărată nevoie ca sfinţii să fie şi teologi – cu sensul pe care îl folosim aici –, pentru că prin rugăciunea neîntreruptă aceşti oameni sunt, de fapt, trători ai teologiei şi ai teognosiei91(Cunoaşterea de Dumnezeu (gr.) [n.t.].).
K.I.: De altfel, cunoaşterea tainelor Dumnezeirii este scopul fiecărui om.
G.G.: Aşteptăm ca Dumnezeu să ne dezvăluie tainele Sale, pentru că, fără harul lui Dumnezeu, noi singuri nu putem face nimic. În Epistola către Filipeni, Sfântul Apostol Pavel spune: Nu (zic) că am şi dobândit îndreptarea, ori că sunt desăvârşit; dar o urmăresc ca doar o voi prinde, întrucât şi eu am fost prins de Hristos Iisus92(Filipeni 3, 12 [n.t.].).
Odată am avut un student care la rubrica „confesiune“ a răspuns „ateu“. Am discutat cu el şi mi-a spus: „M-am înscris la Facultatea de Teologie ca să-L găsesc pe Dumnezeu. Pentru că nu L-am găsit încă, mă declar ateu“. Atunci, eu i-am răspuns: „Faptul că alergi ca să-L găseşti pe Dumnezeu înseamnă că şi El aleargă după tine“. Avem impresia că noi îl căutăm pe Dumnezeu, dar, de fapt, El ne caută pe noi. Însă trebuie să Îl lăsăm să ne găsească.
K.I.: Aceste paranteze sunt utile şi frumoase, pentru că ne ajută să înţelegem mai bine ceea ce discutăm.
Întorcându-ne la părintele Sofronie, doresc să insist asupra întâlnirii mele cu el, pentru că a fost una din cele mai importante şi emoţionante experienţe pe care le-am avut. În timpul cât am stat de vorbă la Essex cu părintele Sofronie, ne ţineam unul pe celălalt de mâini, iar eu simţeam în permanenţă dorinţa de a-l săruta şi de a-l îmbrăţişa ca pe un copil.
G.G.: Şi au am avut de multe ori asemenea experienţe.
În concluzie, aş spune că sfinţii contemporani, ca şi cei care au trăit de-a lungul veacurilor, sunt oameni ca şi noi. Cine nu a avut posibilitatea să-i cunoască şi-i imaginează, poate, ca pe nişte oameni supărăcioşi, mohorâţi şi reci. Lucrul acesta nu este adevărat. Sfinţii sunt plini de har, iar prezenţa lor îţi aduce în suflet linişte, bucurie şi simţământul împlinirii.
Amintiţi-vă de ceea ce au spus Apostolii după ce L-au întâlnit pe Domnul pe drumul spre Emaus: Oare, nu ardea în noi inima noastră…93(Luca 24, 32 [n.t.].) Această ardere a inimii este semnul prezenţei lui Hristos. Şi prin Sfinţii Părinţi simţim prezenţa lui Hristos.
K.I.: Un alt fapt demn de consemnat, în decursul întâlnirii noastre de o oră şi jumătate, a fost că părintele Sofronie menţinea discuţia la nivelul problematicii ipostasului, adică la nivelul teologiei persoanei. Deşi de faţă mai erau încă patru oameni cu care mă dusesem la părintele Sofronie şi care nu înţelegeau ceea ce vorbeam noi şi puneau mereu întrebări, părintele nu a coborât nivelul discuţiei.
G.G.: Cu adevărat, aceasta era o trăsătură caracteristică a părintelui Sofronie. Vă voi povesti anumite experienţe pe care le-am avut, legate de ceea ce aţi spus.
M-am dus de multe ori la mănăstirea părintelui, în calitate de membru al comitetului de dialog cu anglicanii. Întrunirile se ţineau un an într-o ţară ortodoxă, iar în anul următor, în Anglia. Astfel că, cel puţin o dată la doi ani, aveam ocazia să-l vizitez pe părintele Sofronie, şi înainte de întâlnirea cu anglicanii, şi după aceea.
De fiecare dată îmi cerea amănunte despre temele teologice discutate. Îi chema pe toţi călugării din mănăstire să fie prezenţi şi să ia cuvântul, dacă voiau. Mi-a rămas foarte bine imprimat în memorie nivelul înalt la care se desfăşurau aceste discuţii. Şi cu câtă bucurie discuta părintele despre teologia adevărului…
K.I:: Domnule Galitis, aţi vorbit cu el despre Sfântul Siluan?
G.G.: Desigur. Sfântul Siluan a fost din totdeauna pentru el un exemplu de urmat. Mereu se raporta la el. Aşa cum noi ştim că ne datorăm existenţa biologică părintelui nostru după trup (şi mamei noastre, desigur), în privinţa existenţei sale duhovniceşti, părintele Sofronie simţea că datorează totul Sfântului Siluan.
K.I.: Aşa cum scrie în cartea Sfântul Siluan din Athos, „în ultimii ani de viaţă ai părintelui“ (adică ai Sfântului Siluan), „din 1931 şi până în ultima sa zi pe acest pământ, 11/24 septembrie 1938, s-a întâmplat să fiu cea mai apropiată prezenţă din preajma sa“.
G.G.: Până ca Sfântul Siluan94(Pomenirea Sfântului Siluan (1866–1938) se săvârşeşte în ziua de 24 septembrie [n.a.].) să fie canonizat, în 1989, părintele Sofronie spunea despre el că este sfânt. În biserica pe care a ridicat-o, l-a zugrăvit pe Sfântul Siluan cu aură luminoasă. Când am văzut chipul Sfântului, l-am întrebat pe părintele Sofronie: „Aţi pus aură strălucitoare pe capul părintelui Siluan?“ El a zâmbit şi nu mi-a răspuns. A prevăzut canonizarea părintelui Siluan.
K.I.: Părintele Sofronie ne spunea că Sfântul Siluan se ruga pentru „întreg neamul lui Adam“. Aceasta era întocmai exprimarea lui95(Părintele Sofronie vorbea şi în limba greacă [n.a.].). Ne-a spus că se ruga pentru toţi morţii, adică pentru oamenii care au trăit pe pământ de la facerea lumii, dar şi pentru toţi cei vii şi pentru cei care se vor naşte până la sfârşitul veacurilor. Domnule Galitis, cum se poate dobândi conştiinţa unităţii tuturor oamenilor şi cum trăiesc aceşti oameni sfinţi prin rugăciune?
G.G.: În Ortodoxie, toate se sfinţesc. Unitatea zidirii este o trăsătură caracteristică a teologiei ortodoxe. Pentru a o simţi, nu trebuie nimic altceva decât să trăieşti în şi prin Ortodoxie. Desigur, există diferite niveluri de simţire a acestor adevăruri. Apostolul Pavel ne spune în Epistola sa către Romani: Făptura aşteaptă cu nerăbdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu96(Romani 8, 19 [n.t.].). Prin căderea sa, Adam a tras după sine căderea întregii Zidiri, care oftează şi suferă alături de om, iar acum Zidirea aşteaptă eliberarea copiilor lui Dumnezeu, care se va petrece în viaţa cealaltă, unde toate sunt la superlativ, aşa cum au ieşit din mâna lui Dumnezeu.
K.I.: În ce fel aţi dori să ne încheiem discuţia, domnule Galitis?
G.G.: Aş mai vrea să spun că trebuie să avem în permanenţă conştiinţa prezenţei vii a sfinţilor, să ne amintim mereu de ei şi să-i luăm drept exemple de urmat pe drumul nostru spre Ierusalimul cel de sus. În frunte cu Maica Domnului şi cu toţi sfinţii, să contribuim şi noi la acel nor de mărturii97(Evrei 12, 1 [n.t.].) despre care vorbeşte Sfântul Apostol Pavel în Epistola sa către Evrei. Să păşim pe drumul pe care ei ni-l arată şi să le cerem neîncetat să se roage pentru noi.

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

  • Pateric

    pateric.ro
    Siteul Pateric.ro a fost lansat în martie 2008, și cuprinde peste 800 de învățături.
    Vizitează siteul
  • Molitfelnic

    molitfelnic.ro
    Molitfelnicul e o carte ortodoxă de rugăciuni. Molitfelnic.ro reprezintă o colecție online a acestora. Siteul a fost lansat în 2011.
    Vizitează siteul
  • Psalm

    psalm.ro
    Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic.
    Vizitează siteul
  • Ceaslov

    ceaslov.ro
    Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Euchologion, care conține textele folosite de preot și diacon).
    Vizitează siteul
  • Acatist

    acatist.ro
    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Vizitează siteul
  • Apocrife

    apocrife.ro
    Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.
    Vizitează siteul
  • Evanghelie

    evanghelie.ro
    Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos.
    Vizitează siteul
  • Liturghie

    liturghie.ro
    Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe.
    Vizitează siteul
  • Filocalie

    filocalie.ro
    Filocalia este o culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.
    Vizitează siteul