Religio

Cartea:

Cărți

Convorbire cu Gheorgos Galitis, profesor la Facultatea de Teologie a Universităţii din Atena, scriitor

K.I.: Părinţii Ortodoxiei sunt acei îndrumători iluminaţi care au ajuns la măsura cea mai înaltă a virtuţii şi a sfinţeniei, urmare a punerii în lucrare a învăţăturilor Evangheliei. Ei sunt părinţii trăitori, care prin harismele Duhului Sfânt îi îndrumă pe oameni, îi ajută să se cunoască pe ei înşişi şi să dea un sens adevărat vieţii lor.
Părintele Porfirie este deja cunoscut în întreaga lume grecească. Cu toate acestea, oamenii lui Dumnezeu doresc foarte mult să afle cât mai multe lucruri despre el.
Continuându-ne strădaniile de a scoate la lumină viaţa şi lucrarea părintelui Porfirie, am avut marea bucurie ca profesorul universitar Gheorgos Galitis să ne împărtăşească la rândul său experienţele legate de acest sfânt al secolului nostru, având în vedere faptul că a fost binecuvântat să se afle în preajma părintelui Porfirie timp de mai bine de cincisprezece ani.
G.G.: Vă mulţumesc, domnule Ioannidis, pentru ocazia deosebită pe care mi-o oferiţi de a vorbi despre de-a pururi pomenitul nostru părinte.
Desigur, deja s-au spus foarte multe despre acest sfânt contemporan. Totuşi, tema nu este epuizată. Eu, personal, îl slăvesc pe Dumnezeu pentru că m-am învrednicit să-l cunosc pe părintele Porfirie. Fiecare vizită la el era un izvor de putere pentru mine şi pentru familia mea. De fiecare dată când mergeam acolo, vedeam o mulţime de oameni – de multe ori, venea câte un autobuz plin –, nu numai din Grecia, ci şi din străinătate. Cu toţii stăteau şi aşteptau să-l vadă pe părintele, în ciuda faptului că avea sănătatea şubredă. Scena aceasta îmi amintea de oamenii care ieşeau în pustie ca să-l întâlnească pe Sfântul Ioan, Înaintemergătorul Domnului, şi să-i asculte predica despre smerenie.
Părintele Porfirie era un prooroc contemporan.
K.I.: Ce înţelegeţi prin aceasta?
G.G.: Avea duhul proorociei, nu numai cu sensul de harismă a străvederii sau a înainte-vederii, ci şi cu sensul de putere profetică. Era ca proorocii Vechiului Testament, care vorbeau cu îndrăzneală şi putere.
Părintele Porfirie era foarte fragil. Era vasul de lut despre care vorbeşte Apostolul Pavel, spunând: avem comoara în vase de lut31(II Cor. 4, 7 [n.t.].). Vasul fragil de lut era părintele Porfirie.
Au existat, desigur, şi perioade în care sănătatea îi permitea să stea în picioare şi-mi amintesc plimbările noastre, în timpul cărora discutam foarte multe lucruri. Însă amintirile mele legate de ultimii ani ai părintelui Porfirie au în centru cămăruţa sa întotdeauna foarte încălzită – pentru că numai aşa putea să fie menţinut în viaţă. Stătea întins în pat şi se însufleţea adesea de discuţiile pe care le purta. Iar când îl sunau fiii săi duhovniceşti, ridica mâna în semn de binecuvântare; îi binecuvânta.
În cămăruţa aceea erai conştient de prezenţa vie a Duhului Sfânt. Parcă-i simţeai mireasma.
K.I.: Vă rog să aveţi bunătatea de a ne povesti câteva întâmplări din care să ne dăm seama de harismele deosebite ale părintelui Porfirie.
G.G.: Mi-am dat seama deja de multe lucruri, cum ar fi darul străvederii, care era cea mai cunoscută harismă a sa. De exemplu, descria cu precizie diferite persoane şi locuri, ca şi cum le-ar fi văzut el însuşi. Iar noi ne miram.
K.I.: Avea în el un „televizor“, prin care vedea.
G.G.: Exact.
Un membru al familiei mele a mers la o mănăstire de pe o insulă. Când s-a întors şi s-a dus la părintele Porfirie, acesta a început să-i descrie nu numai mănăstirea pe care o vizitase, ci şi alte mănăstiri din jur, fără să fi fost niciodată pe acolo.
Unui prieten de-al meu, care voia să cumpere un teren de construcţii, i-a indicat exact ce pământ să achiziţioneze, pentru că era important unde urma să trăiască, dat fiind faptul că avea probleme cu sănătatea.
După cum se ştie, părintele Porfirie putea să pună diagnosticul bolii de care suferea o anumită persoană făcând o „radiografie“. Soţia mea avea o problemă de sănătate. Părintele Porfirie i-a cuprins capul cu mâinile şi i-a spus exact ce avea. Iar în unele cazuri, nu numai că punea diagnosticul, dar zicea ce urma să se întâmple şi ce lucruri trebuiau evitate pe parcursul tratamentului.
K.I.: Aşa cum se ştie, în afară de harul străvederii, părintele Porfirie îl avea şi pe cel al înainte-vederii.
G.G.: Acest lucru înseamnă cunoaşterea de dinainte a lucrurilor. Ştia cum urma să se desfăşoare un anumit fapt. Iar când îl întrebai cum de cunoştea toate acestea, el răspundea: „Nu e de la mine, ci de la Duhul Sfânt“.
Vedeţi, dar, că smerenia lui era deosebită; dar şi simplitatea lui era asemenea. Nu avea o falsă smerenie şi nici nu spunea tot timpul, de exemplu „eu, nevrednicul“ şi alte asemenea, ci primea darurile cu care era înzestrat prin cuvintele: „acestea sunt harisme ale Duhului Sfânt“.
K.I.: Era un copil adevărat al lui Dumnezeu.
G.G.: Aş dori să-mi îngăduiţi a mai insista puţin asupra smereniei părintelui Porfirie. Gândiţi-vă că omul acesta mă întreba pe mine despre înţelesul unor fragmente din Sfânta Scriptură. Zicea:
– Domnule profesor, cum se interpretează, după părerea dumitale, acest fragment?
De asemenea, mă mai întreba:
– Este corectă interpretarea aceasta?
Însă pe parcursul discuţiei, făcea observaţii care mă uimeau. Nu puteam să înţeleg cum de mintea sa pătrundea atât de adânc în sensurile lucrurilor.
Noi, cei care ne ocupăm cu interpretarea Sfintei Scripturi, luăm textul, ne folosim de Sfinţii Părinţi, de gândirea noastră… Însă observaţiile părintelui Porfirie legate de Sfânta Scriptură aveau o asemenea valoare, încât vedeai că era luminat de Duhul Sfânt. El ajungea să exprime puncte de vedere pe care noi, care ne ocupam în mod „profesionist“ de Sfânta Scriptură, nu le puteam concepe. Lucrul acesta arată că interpretarea Scripturii nu este de natură gramaticală sau filosofică, ci reprezintă trăirea în Biserică şi prin Biserică a harului dăruit nouă prin cuvântul lui Dumnezeu. Sfinţii au acest har. Altfel spus, interpretarea Scripturilor este harul Duhului Sfânt, dăruit celor care se apropie de scrierile sfinte cu toată fiinţa lor. Fără harul Duhului Sfânt, toate interpretările şi toată înţelepciunea noastră nu sunt decât o prostie dinaintea lui Dumnezeu.
Părintele Porfirie trăia Sfintele Scripturi – era un om al Scripturii. Exemplele şi cuvintele pe care le folosea erau luate din textele sfinte. Să vă mai spun un lucru: mi-aduc aminte de comentariile sale entuziaste, de pe vremea când am făcut traducerea Noului Testament în limba greacă actuală. Mi-a spus că ar vrea să aibă multe exemplare, ca să le dea tinerilor care veneau la el, căci îl durea sufletul pentru faptul că mulţi oameni, mai ales tinerii, citesc Biblia fără să o înţeleagă. Astfel, am avut grijă să-i trimitem câteva exemplare.
Când erai în preajma părintelui Porfirie, simţeai că te afli dinaintea unui sfânt şi înţelegeai cu adevărat ce înseamnă om sfânt: simplitate şi smerenie.
K.I.: Aşa cum spunea un pustnic de la Sfântul Munte, şi anume ieromonahul rus Tihon, în fiecare dimineaţă, când începe o nouă zi, Dumnezeu binecuvântează întreaga Creaţie cu o mână. Dar când vede un om smerit, îl binecuvântează cu amândouă mâinile.
G.G.: Părintele Porfirie Îl slăvea mereu pe Dumnezeu. Pe buzele sale se aflau în permanenţă cuvintele „Slavă, Ţie, Doamne“ şi „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă“. Era omul slăvirii şi al rugăciunii.
Ceea ce trebuie să reţinem de la părintele Porfirie este mireasma sfinţeniei. Spunem că trebuie să-L urmăm pe Hristos, după cuvintele: Hristos a pătimit pentru voi, lăsându-vă pildă, ca să păşiţi pe urmele Lui32(l Petru 2, 21 [n.t.].). A-L urma pe Hristos este o lucrare anevoioasă, ce durează întreaga viaţă. Dumnezeu ne-a dăruit sfinţi, care au trăit ei înşişi urmarea lui Hristos, iar noi suntem chemaţi să îi urmăm pe aceşti oameni pe care Dumnezeu îi trimite în fiecare epocă istorică. Nu a existat nici o perioadă de timp în care să nu fi fost sfinţi pe pământ. Epoca noastră are marii săi sfinţi; mai sunt şi aceia pe care nu-i ştim sau pe care îi ştim mai puţin.
Acest mare sfânt, pe nume Porfirie, despre care am auzit cu toţii – unii mai mult, alţii mai puţin –, iar unii dintre noi chiar l-am cunoscut, este exact unul dintre oamenii în stare să ne arate drumul care duce la Hristos. El a păşit pe urmele lui Hristos, iar noi păşim pe urmele sale.
Atunci când Apostolul spune: să-mi fiţi mie următori, precum şi eu lui Hristos33(I Cor. 4, 16 [n.t.].), nu rosteşte aceste cuvinte din egoism, ci vrea prin aceasta să ne facă să înţelegem că, dacă avem nevoie de vreun model pentru a ajunge la Hristos, să îl urmăm pe el. Acelaşi lucru este valabil şi în cazul celorlalţi sfinţi.
K.I.: De altfel, sfinţii sunt duhul viu al Evangheliei.
G.G.: Aş mai vrea să spun ceva şi despre rugăciune. Cât de săraci sunt protestanţii care nu au parte de rugăciunile sfinţilor, pentru că sfinţii sunt mijlocitorii noştri dinaintea lui Dumnezeu. Şi nu exagerez spunând că în ceea ce-l priveşte pe părintele Porfirie, care a fost atât de aproape de noi şi ne-a cunoscut aşa cum suntem, este foarte uşor să-i cerem ajutorul şi să-l obţinem.

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , , , ,

  • Pateric

    pateric.ro
    Siteul Pateric.ro a fost lansat în martie 2008, și cuprinde peste 800 de învățături.
    Vizitează siteul
  • Molitfelnic

    molitfelnic.ro
    Molitfelnicul e o carte ortodoxă de rugăciuni. Molitfelnic.ro reprezintă o colecție online a acestora. Siteul a fost lansat în 2011.
    Vizitează siteul
  • Psalm

    psalm.ro
    Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic.
    Vizitează siteul
  • Ceaslov

    ceaslov.ro
    Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Euchologion, care conține textele folosite de preot și diacon).
    Vizitează siteul
  • Acatist

    acatist.ro
    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Vizitează siteul
  • Apocrife

    apocrife.ro
    Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.
    Vizitează siteul
  • Evanghelie

    evanghelie.ro
    Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos.
    Vizitează siteul
  • Liturghie

    liturghie.ro
    Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe.
    Vizitează siteul
  • Filocalie

    filocalie.ro
    Filocalia este o culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.
    Vizitează siteul