Convorbire cu Gheorgos Papazahos, asistent universitar la Facultatea de Medicină, Universitatea din Atena

K.I.: În continuare, avem mărturia medicului cardiolog, domnul Gheorgos Papazahos, despre părintele Amfilohie Makris.
G.P.: Părintele Amfilohie a fost, cu adevărat, un om sfânt. L-am întâlnit în Patmos, la mănăstirea unde îşi ducea viaţa, dar şi o dată în Atena, când am avut binecuvântarea de a-l găzdui acasă la mine. Era un om senin şi blând, de care te bucurai numai când îl vedeai.
Când l-am întâlnit prima oară în Patmos, cum m-a văzut de departe, fără să mă cunoască, şi-a întins mâinile spre mine şi mi-a spus: Binecuvântat este cel ce vine!71(Matei 21, 9 [n.t.].) După aceea, m-a îmbrăţişat şi m-a sărutat. Aceasta este iubirea Părinţilor: te îmbrăţişează şi îţi încălzesc sufletul cu adevărat. După aceea, m-a luat şi mi-a spus:
– Hai să ne aşezăm lângă primul meu fiu.
– Care fiu, părinte?
– Acela pe care-l vezi acolo.
– Care, părinte?
– Pinul acela.
Era un pin sub care era aşezată o masă lungă şi îngustă, unde mâncau oamenii care veneau să-l vadă. Şi părintele a continuat:
– Vezi? Pe trunchiul acestui pin am prins o cruce de fier. Acesta este primul meu fiu. L-am făcut înalt, nu? Hai pentru o vreme să nu mai vorbim nimic şi să ascultăm cum pinul vorbeşte cu marea.
Şi, cu adevărat, vântul bătea prin crengile pinului şi i se auzea foşnitul acelor, iar de sub nivelul nostru, se putea desluşi murmurul valurilor mării. Pentru mine, era o scenă de fericire să stau lângă un om sfânt, care nu scotea o vorbă, ci se ruga şi comunica cu Dumnezeu.
La un moment dat, mi-a spus:
– Valea aceasta, care acum este plină de pini, era cândva fără urmă de verdeaţă. Dar ştii ce-am făcut? Cine venea la mine să se mărturisească primea „canon“ să planteze copaci.
K.I.: Ce lucru interesant să înverzească o vale uscată de pe urma mărturisirii păcatelor oamenilor…
A.R.: Suferea de diabet. Cât a stat acasă la mine, soţia mea a avut anumite probleme în privinţa dietei pe care trebuia să o urmeze părintele. Dar el i-a spus: „Fiica mea, nu te necăji. Pune-mi dinainte ce-ai gătit. Amfilohie nu-i pretenţios“. Era un om atât de simplu, care te scotea imediat din încurcătură şi îţi intra din primul moment în inimă.
Părintele Amfilohie a fost un om cu adevărat sfinţit. Personal, nu am nici o îndoială că Biserica îl va recunoaşte oficial ca sfânt. Fiii săi duhovniceşti au scris o carte despre el. Spun lucrul acesta ca informaţie pentru cei care sunt interesaţi.