Convorbire cu Gheorgos Papazahos, asistent universitar la Facultatea de Medicină, Universitatea din Atena

Capitolul precedent
Urmatorul capitol

K.I.: Despre părintele , avem acum mărturia domnului profesor Gheorgos .
G.P.: Părintele era un om foarte plăcut, care te fascina prin prezenţa lui. Odată, m-am dus la el cu un prieten mai în vârstă de-al meu, care purta barbă şi ochelari, avea chelie şi semăna cu Venizelos99(1864-1936. Politician grec ce a împlinit mai multe mandate ca premier, între 1910 şi 1933 [n.t.].). Cum l-a văzut, părintele şi-a întins braţele către el şi i-a spus: „Bine-ai venit, Venizelos! Poftim la noi“.
Am şezut afară, pe nişte buturugi. Să vă spun două-trei lucruri pe care părintele ni le-a povestit atunci.
Într-o zi, au venit la el nişte studenţi care, aşa cum au zis ei, auziseră despre părintele că face . „Noi credem, desigur“, au spus studenţii, „dar ajutaţi necredinţei noastre. Nu ne faceţi şi nouă o minune, ca să ne încredinţăm?“
Atunci, părintele le-a zis că în spatele chiliei era un topor cu care tăia lemne. „Duceţi-vă“, le-a spus, „tăiaţi-vă capetele, iar eu o să vi le lipesc imediat la loc“. Şi fireşte, studenţii au plecat fără… să-şi taie capetele!
În continuare, pornind de la o cană de plastic în care punea apă, părintele ne-a spus: „Ne pierdem timpul cu lucruri fără valoare, când ar trebui să comunicăm în permanenţă cu . Luaţi spre exemplu o femeie. Dacă femeile ar face mătănii din acelea pe care le folosesc călugării când se roagă şi ar rosti rugăciunea inimii, ar putea să atragă la ele harul lui şi să facă . Pe când ele cu ce se ocupă? Au, de exemplu, o cană şi încep să spună una celeilalte: „Nu îmi place cana aceasta cu frunze verzi; aş fi vrut-o pe aceea cu flori roşii“. Iar cealaltă, la rândul ei: „Eu am dus-o înapoi şi am luat alta“. După aceea, intră în discuţie a treia: „Eu am luat-o de la magazinul cutare, şi aşa şi pe dincolo“.
Ce reprezintă toate acestea? Şi una şi cealaltă, tot căni sunt. Lasă cănile, îngenunchează şi roagă-te. Şi aici, la , se întâmplă din astea. M-am dus alaltăieri la o chilie şi am văzut un călugăr care-şi scutura cuverturile. L-am întrebat: „Ce faci, măi cutare?“ El mi-a răspuns: „Uite, îmi scutur păturile“. Dar eu i-am zis: „Bre, tu ai venit la ca să scuturi ţoale? Lasă-le aşa cum sunt. Cazi în genunchi, roagă-te şi plângi. Asta-i treaba noastră aici. Să ne rugăm şi iarăşi să ne rugăm“.
Astfel vede lucrurile omul rugăciunii. Oamenii de pe acolo mi-au spus, domnule Ioannidis, că noaptea părintele se ducea într-o peşteră unde se ruga până dimineaţa. Era un om care petrecea toată noaptea în , iar dimineaţa, se întorcea la chilie, unde primea foarte mulţi oameni, care veneau la el pe tot parcursul zilei. Mă întreb cum de rezista… Se ştia faptul că dormea o oră la răsăritul soarelui şi un pic după-amiaza, pe o băncuţă.

Cuvinte cheie, , , , , , , ,

Trimite prin e-mail Trimite prin e-mail
Printeaza Printeaza

Adauga acest text in lista de recomandari:

Capitolul precedent
Urmatorul capitol

Lectura recomandata
(Ne)lamuriri din Vechiul Testament Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare

Lectura recomandata


(Ne)lamuriri din Vechiul Testament