Convorbire cu Mitropolitul Muntenegrului, Amfilohie Radovici, profesor la Facultatea de Teologie a Universităţii din Belgrad

Capitolul precedent
Urmatorul capitol

A.R.: a fost una dintre cele mai luminoase personalităţi ale acestor vremuri. Îi umplea de nădejde pe oamenii care se apropiau de el şi îi reînnoia duhovniceşte.
L-am cunoscut pe vremea când stătea încă la , împreună cu sora sa, . Aşa cum ştiţi, la a ajuns după ce a slujit la a Policlinicii din Atena şi înainte de a se duce la Oropos, unde a reînviat Sihăstria de maici Schimbarea la Faţă.
Acolo am făcut privegheri, alături de diferiţi teologi din Atena şi de , care este acum categumen la de la Muntele . a fost mereu un om smerit, care nu cerea niciodată să se impună. Vorbeam cu el, îmi dădea sfaturi, iar odată mi-a spus:
– Pe vremea când slujeam la Policlinică, eram adesea martorul următoarei scene: doctorul începea să-l consulte pe bolnav, iar bolnavul protesta şi spunea că nu-l doare acolo unde-l cerceta doctorul, ci în altă parte. Iar doctorul îi răspundea: „Poate că te doare acolo unde spui, dar problema este în altă parte“.
Şi continua:
– Aşa se întâmplă şi în viaţa duhovnicească. Noi credem că lucrurile sunt într-un fel, dar de fapt cauzele întâmplărilor bune sau rele din existenţa noastră se află în altă parte.
Ceea ce m-a impresionat foarte mult a fost următorul fapt: pe vremea când eram Mitropolitul Banatului29(Este vorba de Banatul sârbesc [n.r.].), nişte tineri din Serbia s-au dus la . Unul dintre ei a ridicat o problemă, iar părintele a spus:
– Să mergi la mănăstirea unde este . În jurul mănăstirii se află morminte în care sunt moaşte uitate ale pustnicilor. Să te duci acolo, pentru că mănăstirea aceea este binecuvântată.
le vedea pe toate cu harima străvederii, pentru că niciodată nu fusese în acele locuri. Şi, cu adevărat, tânărul despre care am vorbit s-a dus la mănăstirea pomenită de , unde rămas pentru totdeauna.
Oamenii ca ne ajută să-L vedem pe adevăratul şi pe adevăratul om. Cu toţii avem nevoie de şi de oamenii care sunt martorii prezenţei Lui în vieţile noastre, în locul şi în momentul istoric în care trăim. Ne vom mântui împreună cu toţi sfinţii30(II Cor. 1, 1 [n.t.].), aşa cum spune . „Norul“ acesta de sfinţi a existat, există şi va exista până la sfârşitul lumii.

Cuvinte cheie, , , , , , , , ,

Trimite prin e-mail Trimite prin e-mail
Printeaza Printeaza

Adauga acest text in lista de recomandari:

Capitolul precedent
Urmatorul capitol

Lectura recomandata
(Ne)lamuriri din Vechiul Testament Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare

Lectura recomandata


Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare