Religio

Cartea:

Cărți

Convorbire cu moş Vasile, Trifonia, Stavros Pieridis, Stavrula, Eleni, Cristina

K.I.: Cine era tânărul acela cu mama sa pe care l-ai întâlnit, moş Vasile?
V.: Un străin. Să fi fost om?.. Înger?… Într-o zi, când zideam ceva, a venit la noi, împreună cu mama sa – de la Ierusalim, aşa cum ne-au spus. Străinul acela a rămas în aria noastră 2-3 zile, mi se pare… „Un moment să-i duc farfuria…“
T.: Era sărbătoarea Maicii Domnului, iar Panais cu Vasile s-au dus să se plimbe. Străinul acela i-a întrebat: „Unde vă duceţi?“. „Să facem o plimbare“. „Merg şi eu“. „Haide“. S-a dus cu ei şi a început să le spună despre Ierusalim şi despre ce se întâmplă în lume. Au mers o vreme, după care s-au întors. Apoi, fraţii mei şi-au zis să-i dea ceva de mâncare străinului aceluia, pentru că trebuia să plece. Mama lui nu era cu el. Răposatul Panais s-a dus să-i aducă ceva din casă, iar Vasile a rămas cu el.
Tânărul i-a spus lui Vasile: „Mă duc să-i duc bătrânei de alături o farfurie cu mâncare“ (o femeie în vârstă care i-a dat cândva să mănânce). Mă duc până la ea şi mă întorc. Dar a intrat pe uşă şi s-a făcut nevăzut.
K.I.: Nu l-aţi mai văzut niciodată?
V.: Ne-am dus să-i ducem darurile la aşternutul lui din arie, dar nici aşternut nu mai era, nici pe el nu l-am mai văzut vreodată.
T.: S-a făcut nevăzut cu tot cu haine.
V.: S-a dus la uşa bătrânei ca să-i ducă farfuria şi, după aceea, trebuia să se întoarcă. Dar nu l-am mai văzut de atunci. Am fost la arie, dar acolo nu mai era nimic. De unde a venit şi unde s-a dus… Dumnezeu ştie.
K.I.: Să fi fost o vizită din cer?
V.: Cred că a fost un înger adevărat.
K.I.: Era frumos?
V.: Nespus de frumos. Şi cum mai vorbea…
K.I.: Vă simţeaţi bine cu el?
V.: Cum să nu…
K.I.: V-a povestit ce se întâmpla prin alte locuri?
V.: Am vorbit numai despre lucruri religioase. Despre Ierusalim.
K.I.: Spune-mi, moş Vasile, când aţi ieşit să vă plimbaţi, aţi făcut Vecernie?
V.: Am făcut. Pe drum am vorbit de cele sfinte. Despre ce citise fiecare.
K.I.: Fiecare a vorbit despre ce citise el?
V.: Da.
K.I.: Vrei să ne spui vreun cuvânt de-al fratelui dumitale?
V.: Viaţa lui a fost, cu adevărat, creştină. Era trup şi suflet pentru Biserică.
K.I.: Dar şi dumneata ai fost la fel.
V.: Eh, el era cel dintâi.
Odată, mergeam cu el pe drum şi eram urmaţi de curcubeu. Panais mi-a spus: „Mergi tu înainte, ca să vedem ce se întâmplă“.
K.I.: Vedeaţi curcubeul fără să fie ploaie?
V.: Da. Venea după noi.
K.I.: Fără ploaie şi fără soare… S-a deschis cerul, moş Vasile. Harul sfânt… Câte ore pe zi vă rugaţi?
V.: Fără încetare. Gândul nostru era mereu lipit de Dumnezeu.
K.I.: Nu mică v-a fost bucuria când aţi cumpărat Sfânta Scriptură. Unde aţi găsit-o?
V.: A fost odată o sărbătoare, la care se vindeau Sfinte Scripturi. Era unul care striga: „Vând Sfinte Scripturi!“, şi eu l-am auzit. Pe atunci aveam cărţi sfinte, dar nu şi Sfânta Scriptură. După aceea, n-am mai citit nimic altceva decât cuvântul lui Dumnezeu din Cartea Sfântă…
K.I.: Citeaţi şi din Sfinţii Părinţi?
V.: Da. Şi Sfinţii Părinţi.
Panais (cumătrul, aşa cum îi zicea moş Vasile), mulţi ani după ce a terminat şcoala, până când ne-am dus din Lisi, aprindea mereu candelele la biserică. El nu voia să plece. Zicea: „Unde să ne ducem şi să lăsăm biserica?“ Dar eu i-am spus: „Lumea a plecat. O să rămâi numai tu?“
K.I.: A plâns când a plecat?
V.: Tare s-a mai întristat.
T.: Odată, preotul i-a spus: „Hai să-i împărtăşim pe oameni“. Au mers prin tot satul. Nu le-a ajuns o singură zi. S-au dus şi a doua zi. Rudelor celor bolnavi le spunea: „Pregătiţi-i, şi mâine venim să-i împărtăşim“. Erau atât de bucuroşi când Panais se ducea la ei… „A venit Panais, a venit Panais!“ Îi ziceau: „Stai jos să te cinstim cu ceva“. „Nu, că mă grăbesc“, şi pleca. După aceea, a prins curaj şi le spunea: „Faceţi-mi o cafea“. Ce se mai bucurau oamenii aceia… A doua zi, se duceau din nou pe la ei. Panais ţinea felinarul. Îi avea pe toţi scrişi pe o foaie mare de hârtie.
S.P.: Cam câţi împărtăşeau?
T.: Tot satul.
K.I.: Şi bătrânii şi bolnavii…
S.P.: Aceştia erau vreo treizeci.
T.: Mai mulţi… Mai bine de cincizeci.
S.P.: După ce venea acasă, voia să mănânce numai anafura. Dacă nu l-ar fi bătut la cap, n-ar fi mâncat nimic. „N-am poftă. Vreau să rămân numai cu Hristos“, răspundea el.
V.: Avea multă râvnă. Din şcoala generală copia cărţi religioase.
S.P.: Odată, când m-am dus la el, l-am găsit meşterind ceva la cuvertura lui. L-am întrebat: „Ce faci, moş Panais?“ „Ce să fac, Stavros… Mătănii. Doamne Iisuse Hristoase…“
Despre boli îmi zicea: „Nu te teme, Stavros. Şi asta este dragostea lui Dumnezeu. S-a revărsat toată asupra ta…“
T.: La adunarea religioasă, Panais era preşedintele. De o parte stăteau femeile şi de cealaltă parte, bărbaţii, iar Panais stătea în mijloc şi le citea să audă cu toţii. Când citea el, se aduna lumea ca la bâlci.
K.I.: Ce anume citea?
V.: Erminia Sfintei Evanghelii.
K.I.: Cât timp citea? 1-2 ore?
V.: Da. Şi lumea stătea şi asculta. Datorită lui, oamenii se întorceau la biserică. Lumea era liniştită. Pe atunci, oamenii trăiau în pace şi cu frica lui Dumnezeu. Trăiam printre sfinţi.
S.P.: Până şi cinematograful din sat s-a închis, pentru că oamenii se duceau la moş Panais să-l asculte.
K.I.: Nemaipomenit! De mulţi oameni ca moş Panais am avea nevoie astăzi…
T.: Au venit nişte străini care au făcut cinematograf, dar nu se ducea nimeni acolo.
S.P.: Tanti Trifonia, este adevărat că acasă nu venea mai deloc? Toată ziua şi toată noaptea stătea la biserică şi priveghea.
T.: Da. Noaptea priveghea.
K.I.: În fiecare noapte?
S.P.: Nu chiar. Numai de sărbători.
T.: La fiecare sărbătoare, la fiecare sfânt, priveghea, citea din Evanghelie şi din Apostol.
S.P.: Moş Vasile, cine a fost primul duhovnic al dumitale?
V.: Primul duhovnic a fost părintele Ciprian.
S.P.: Vă duceaţi la Stavrovuni?
V.: Cu regularitate.
S.P.: V-aţi dus vreodată pe jos?
V.: Ne mai urcam pe măgar… Făceam cu schimbul.
K.I.: Câte mile130(Unitate de măsură a lungimii egală cu 1 609, 5 metri. Mila a fost introdusă în Cipru ca urmare a ocupaţiei britanice [n. t.].) aveaţi de mers?
V.: 12 mile131(19, 314km [n.t.].).
S.P.: După părintele Ciprian, cine v-a mai fost duhovnic?
T.: Părintele Lazăr.
S.P.: La cât timp vă spovedeaţi?
V.: Depinde.
K.I.: La cincisprezece zile? La douăzeci?
V.: Da.
T.: Mai erau şi alţii care voiau să se spovedească.
V.: Ne duceam mai mulţi.
K.I.: Cam câţi?
V.: Cinci-zece.
K.I.: Făceaţi expediţie duhovnicească.
S.P.: Moş Panais spunea: „Să nu dormiţi înainte de douăsprezece noaptea. Lăsaţi să treacă miezul nopţii şi după aceea…“
K.I.: De ce spunea aşa ceva?
S.P.: Ca să se roage. Când trebuiau să se împărtăşească, se rugau mult în noaptea de dinainte. Privegheau şi se rugau amândoi.
K.I.: Spune-ne, moş Vasile, după ce terminaţi rugăciunea, nu vă era frică de cel rău?
V.: Îl rugam pe Dumnezeu să ne păzească.
K.I.: Stavrula, spune-ne ceva din cuvintele de învăţătură ale lui moş Panais.
S.: Moş Panais mă iubea tare mult. Mă duceam la el şi-i spuneam tot ce aveam pe suflet. Mă mărturiseam la el. De multe ori, îi ziceam de băiatul meu care era foarte obraznic, iar el mă mângâia: „Nu te întrista şi Dumnezeu o să aibă grijă“.
După aceea, Moş Panais s-a îmbolnăvit, iar băiatul meu a avut accidentul cu motocicleta şi era la spital. El s-a interesat tot timpul de fiul meu şi cred că a aflat că a murit.
T.: Noi nu i-am spus.
S.: Când moş Panais era bolnav, m-am dus pe la el. Nu mai avea mult de trăit. Cum m-a văzut, s-a emoţionat şi mi-a spus: „Maicile, maicile…“ S-a uitat la mine cu nişte ochi atât de trişti… Şi nu mi-a mai spus nimic.
K.I.: Ce voia să spună prin „maicile“?
S.: Nu ştiu. A repetat cuvântul acesta de trei ori.
K.I.: Ai rămas singură132(În limba greacă, cuvântul maică (cu sensul de călugăriţă) înseamnă în acelaşi timp şi femeie singură [n.t.].), Stavrula.
V.: Fiul ei nu mai este. A rămas singură.
K.I.: Şi acum eşti singură?
S.: Nu. Am o fiică.
K.I.: Moş Panais suferea alături de oameni? Plângea?
V.: Mult.
K.I.: Atunci când suferea altcineva?
V.: Da, da.
K.I.: Suferea şi el până la lacrimi.
V.: Da.
K.I.: Da, Eleni. Văd că vrei să spui ceva.
E.: Şi eu sunt din Lisi.
K.I.: Stavrula, dumneata de unde te tragi?
S.: Din Dromoloxià.
K.I.: Dumneata, Stavros?
S.P.: De la Sfântul Memnon din Ammohostos şi stau în Meneù.
E.: Mulţumesc lui Dumnezeu că am avut cinstea să-l cunosc pe moş Panais. De când eram mică, mi-l aduc aminte purtând „nădragi“, şi având cheia aceea mare în mână. Cine se ducea la biserică îl vedea mereu cu zâmbetul pe buze.
C: Când eram copil, aveam părul lung. Moş Panais îmi zicea: „Tare mult îmi place că ai păr lung. Să nu-l tunzi“. Acum, şi fata mea are părul lung.
S.: Chiar dacă eram văduvă, nu puneam batic pe cap. După ce mi-a murit băiatul, tot n-am pus batic. Numai în biserică purtam. Într-o zi, moş Panais mi-a spus: „Să ştii că eu te iubesc şi fără batic pe cap. Dar parcă-ţi lipseşte ceva“. De atunci, nu mi-am mai scos baticul de pe cap.
K.I.: Bravo, Stavrula.
S.: Nu l-am pus pe cap nici pentru bărbat, nici pentru fiul meu, dar de când mi-a spus moş Panais, am ascultat.
V.: Cinstea femeii…
E.: Iubea foarte mult copiii.
K.I.: Şi el era un copil al Împărăţiei Cerurilor.
E.: Era plin de iubire şi de veselie.
K.I.: Cristina…
C.: Eram bolnavă. Aveam cancer la tiroidă, trebuia să-mi fac tomografie şi mă temeam foarte tare. Când am intrat în încăperea unde era tomograful, l-am văzut lângă mine pe moş Panais. Era după moartea sa. Mi-a spus: „Nu te teme“. Era îmbrăcat în negru şi a stat tot timpul alături de mine. Vreme de jumătate de oră a fost lângă mine şi nu-mi era frică deloc. Dimpotrivă, eram foarte liniştită.
K.I.: L-ai văzut?
C: Viu.
S.P.: Trebuie să mai spunem că citea în fiecare dimineaţă. Cafeaua sa era întotdeauna uşoară. Nu voia să fie concentrată, pentru că veneau mulţi în vizită şi trebuia să bea cafea cu fiecare dintre ei. Îi spunea mătuşii Trifonia: „Trifonie, Trifonie, o să ajungi în Rai la cât ne serveşti pe toţi“.
T.: În fiecare noapte, când mă duceam să-l învelesc, îmi zicea aşa.
S.: Odată m-am dus la moş Panais, iar el citea rugăciunea de mulţumire după sfânta Împărtăşanie. L-am întrebat: „Te-ai împărtăşit?“, iar el mi-a răspuns: „Nu numai când ne împărtăşim trebuie să-I mulţumim lui Dumnezeu. Să citeşti în fiecare zi rugăciunea de mulţumire. Să-I mulţumeşti lui Dumnezeu că te-a învrednicit să te apropii de Trupul şi de Sângele Său“. De atunci, Îi mulţumesc lui Dumnezeu în fiecare zi, fie că mă împărtăşesc sau nu.
S.P.: Şi eu fac la fel. Uneori citesc rugăciunea de mulţumire de două-trei ori pe zi. Pentru că părintele ne-a dat o asemenea binecuvântare, noi o păstrăm cu sfinţenie.
K.I.: Moş Vasile! Odată, moş Panais mi-a spus mai în gumă, mai în serios: „Iată cum este omul: se învârte tot timpul în jurul unei gropi, până cade în ea“. Să fi fost aceasta pomenirea morţii?
V.: Cu siguranţă.
K.I.: Şi amintirea lui Dumnezeu, în acelaşi timp.

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , , , , ,

  • Pateric

    pateric.ro
    Siteul Pateric.ro a fost lansat în martie 2008, și cuprinde peste 800 de învățături.
    Vizitează siteul
  • Molitfelnic

    molitfelnic.ro
    Molitfelnicul e o carte ortodoxă de rugăciuni. Molitfelnic.ro reprezintă o colecție online a acestora. Siteul a fost lansat în 2011.
    Vizitează siteul
  • Psalm

    psalm.ro
    Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic.
    Vizitează siteul
  • Ceaslov

    ceaslov.ro
    Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Euchologion, care conține textele folosite de preot și diacon).
    Vizitează siteul
  • Acatist

    acatist.ro
    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Vizitează siteul
  • Apocrife

    apocrife.ro
    Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.
    Vizitează siteul
  • Evanghelie

    evanghelie.ro
    Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos.
    Vizitează siteul
  • Liturghie

    liturghie.ro
    Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe.
    Vizitează siteul
  • Filocalie

    filocalie.ro
    Filocalia este o culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.
    Vizitează siteul