P.S.: Aşa cum se cunoaşte, părintele Porfirie nu a învăţat prea multă carte. Dar ceea ce ştia el nu ştia o lume întreagă. Sfinţenia nu înseamnă cunoaştere. Este o stare, o trăsătură a lui Dumnezeu, pentru că sfântul duce o viaţă asemănătoare cu a lui Dumnezeu şi, automat, capătă harismele Duhului Sfânt, între care cea mai de seamă este bucuria. Dar nu o bucurie aşa cum o ştim noi, izvorâtă din lumea materială, ci acea bucurie mărturisită de marele Sfânt rus Serafim de Sarov în dialogul său cu Motovilov. Este vorba despre o bucurie ce nu poate fi descrisă în cuvinte.
Aşa cum spunea un părinte aghiorit, dacă am cunoaşte dragostea lui Dumnezeu, deja am fi în Rai. Lucrul acesta a fost valabil pentru părintele Porfirie. A rămas memorabilă fraza rostită de el: „Chiar şi în iad dacă m-ar trimite Dumnezeu, eu m-aş duce bucuros, pentru că Dumnezeu ştie ce este mai bine pentru mine“.
K.I.: Aceste cuvinte arată deplina lăsare în voia sfântă şi deplina încredere în înţelepciunea şi în iconomia lui Dumnezeu.
P.S.: Cineva l-a întrebat pe părintele Porfirie cum putem face faţă diavolului care se luptă cu noi zi şi noapte. Iar el a răspuns: „Cu sfânta Cruce şi cu dispreţ“.
Cât priveşte tema rugăciunilor care nu primesc nici un răspuns de la Dumnezeu, părintele spunea că aşa ceva se întâmplă pentru că oamenii cer lucruri zadarnice şi înşelătoare. Iată ce recomanda el:
– Să cereţi să deveniţi moştenitori ai împărăţiei cerurilor şi pe toate celelalte să lăsaţi să le hotărască Dumnezeu.
Repeta mereu cuvintele Mântuitorului: Căutaţi mai întâi împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui, şi toate acestea se vor adăuga vouă40(Matei 6, 33 [n.t.].).
– Nu vă ajunge ce v-am zis? Dacă nu sunteţi mulţumiţi, faceţi măcar rugăciunea minţii. Cuvintele „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă“ cuprind în ele totul.
Îmi aduc acum aminte de ceea ce spunea un părinte:
– Fiul meu, atunci când oftezi, să zici „Slavă Ţie, Doamne“, ca să înăbuşi cârtirea care însoţeşte oftatul.
Aceasta este înţelepciunea. Dar e şi foarte greu de îndeplinit. Atunci când te doare, strigi şi oftezi, dar îţi aminteşti cuvintele pe care le-au rostit Sfinţii Patruzeci de Mucenici: „Grea este iarna, dar atât de dulce Raiul“.
Trimite prin e-mail
Printeaza
Adauga acest text in lista de recomandari:
| Lectura recomandata | ||
![]() |
![]() |
![]() |
| (Ne)lamuriri din Vechiul Testament | Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate | Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare |
