Religio

Cartea:

Cărți

Convorbire cu Stavros Pieridis

K.I.: Ne aflăm în cartierul Sfinţilor Doctori fără de Arginţi, în casa unde s-au refugiat Vasile şi Panais, şi vom discuta cu Stavros Pieridis, care a avut şansa să-i cunoască pe cei doi fraţi. El ne va vorbi despre anumite întâmplări pe care le-a trăit în preajma lor.
S.P.: Eram la o priveghere la Mitropolie, unde se aflau şi ei doi. La un moment dat, Panais a văzut ceva şi m-a lovit uşor pe umăr: „Uite, uite!“ L-am întrebat: „Ce anume?“ Dar el nu mi-a răspuns şi am urmărit în continuare privegherea cu evlavie, până când s-a terminat.
La o altă priveghere, la Sfântul Gheorghe Makris, slujea părintele Andreas Agathokleous, care, însă, era atât de bolnav, încât dădea semne că nu putea termina slujba. Ce aveam să facem? Atunci ne-am gândit cu părintele Andreas să-l chemăm pe moş Panais să vină în sfântul Altar. Cum i-am spus, a îngenuncheat lângă sfânta Masă, s-a rugat vreo 5-10 minute şi după aceea a preluat slujba şi a dus-o până la capăt.
Moş Panais mi-a scris trei caiete pline cu megalinariile sfinţilor. Avea răbdarea şi dragostea să scrie, chiar caligrafic, la fel cum făceau vechii caligrafi de pe la mănăstiri. Mi-a scris toate megalinariile de pe 1 până pe 31 ianuarie. Mi-a mai scris şi un alt caiet uriaş dedicat Sfântului Nectarie.
K.I.: De ce scria aceste caiete? Ca să asimileze mai bine conţinutul a ceea ce transcria?
S.P.: Da, probabil. Uitaţi-vă ce litere frumoase făcea. Zici că e scris de maşină.
K.I.: Caligrafia izvorăşte din grija pentru suflet.
S.P.: Când asculta tropare, spunea: „Mi se înmoaie inima, mă bucur şi-L slăvesc mai mult pe Dumnezeu“.
Odată, mama mea era bolnavă, la Spitalul din Larnaka. Făcuse atac cerebral, iar eu aveam grijă de ea. Timp de 35 de zile am stat alături de patul ei. În perioada aceea, nu mi-am mai făcut metaniile şi canonul. Atunci i-am zis lui moş Panais: „Nu mai pot face canonul. Cum să procedez?“ El mi-a răspuns: „Doar nu vrei să faci metanii în spital. Nu fă metanii. Roagă-te numai“. După ce a murit mama, m-am dus şi i-am spus: „A murit mama şi canonul nu mi l-am făcut“. Dar el mi-a zis: „Nu te îngrijora: în fiecare noapte ţi l-am făcut eu“.
K.I.: Foarte frumos.
S.P.: Când îi cânta imnuri Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, moş Panais plângea întotdeauna. Mi-a spus următorul fapt: „În sat la mine, toată ziua, de dimineaţă până seară, nu făceam decât să înalţ imnuri Maicii Domnului“.
K.I.: Se legase sufleteşte de ea.
S.P.: Da. În legătură cu Maica Domnului, atunci când ne-am dus la Mănăstirea Sfântul Gheorghe din Alamanos, maicile l-au întrebat pe moş Panais: „Atât de mult o iubeşti pe Maica Domnului. Dar ai văzut-o vreodată?“ „Pe Maica Domnului n-am văzut-o, dar îi simt harul în permanenţă“.
Altădată, pe 4 decembrie, de ziua Sfintei Varvara, eram la Stavrovuni. După sfânta Liturghie, am venit aici, în această casă, unde stătea moş Panais. Cu mine erau stareţul Atanasie şi călugărul Gherman. Cum l-a văzut pe stareţ, moş Panais a spus: „Unde ai lăsat cele 99 de oi ale tale, părinte, de ai venit până aici, ca să cauţi oaia cea pierdută?…“
În ziua aceea, Panais, Vasile şi Trifonia s-au spovedit. În fiecare zi venea preotul la el şi îl împărtăşea – de pe 4 decembrie, până pe 29, când a murit.
Odată ne-am dus să vedem un bolnav – cei trei fraţi şi cu mine. Pentru că îi duceam cu maşina, moş Panais îmi zicea: „Noi nu putem să mergem pe la bolnavi, pentru că suntem bătrâni, dar tu ne dai aripi“. Despre boli spunea că sunt „iubirile lui Dumnezeu“.
Când mergeam, de exemplu, la Mănăstirea Sfântul Gheorghe din Alamanos, bătrânii nu mai încetau să-şi facă cruce şi să spună: „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-ne pe noi“ sau „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne“. Când treceam prin faţa unei biserici, de exemplu biserica Sfântului Gheorghe, spuneam troparul sfântului. Astfel, toate micile noastre excursii erau o rugăciune continuă. Nu vorbeam despre nimic, ci ne rugam fără întrerupere.
Şi în casa din cartierul Sfinţilor fără de Arginţi, ziua începea cu imnuri de slavă. De asemenea, moş Panais pomenea cam o mie de nume.
Trifonia mi-a spus că s-a rugat până în clipa morţii: „Îşi ridica mâinile să se roage, noi ne duceam să-l acoperim, dar el iarăşi le scotea afară“.
Într-o zi, a zis: „Am obosit“. Trifonia l-a întrebat: „Ce ai făcut de ai obosit?“ Pomenea mereu nume. Se ruga pentru toată lumea. Moş Vasile îi spunea: „Când eu mă rog pentru tine şi tu pentru mine, nu poate să ni se întâmple nimic rău. Aceasta este iubirea vindecătoare, despre care vorbeşte Sfânta Scriptură“.

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

  • Pateric

    pateric.ro
    Siteul Pateric.ro a fost lansat în martie 2008, și cuprinde peste 800 de învățături.
    Vizitează siteul
  • Molitfelnic

    molitfelnic.ro
    Molitfelnicul e o carte ortodoxă de rugăciuni. Molitfelnic.ro reprezintă o colecție online a acestora. Siteul a fost lansat în 2011.
    Vizitează siteul
  • Psalm

    psalm.ro
    Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic.
    Vizitează siteul
  • Ceaslov

    ceaslov.ro
    Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Euchologion, care conține textele folosite de preot și diacon).
    Vizitează siteul
  • Acatist

    acatist.ro
    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Vizitează siteul
  • Apocrife

    apocrife.ro
    Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.
    Vizitează siteul
  • Evanghelie

    evanghelie.ro
    Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos.
    Vizitează siteul
  • Liturghie

    liturghie.ro
    Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe.
    Vizitează siteul
  • Filocalie

    filocalie.ro
    Filocalia este o culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.
    Vizitează siteul