K.I.: Prin gura Proorocului Isaia, Dumnezeu a spus: Spre unii ca aceştia îmi îndrept privirea Mea: spre cei smeriţi şi cu duhul umilit34(Isaia 66, 2 [n.t.].). Cu smerenia şi cu iubirea sa fără margini, părintele Porfirie a atras asupra sa privirea lui Dumnezeu, Care i-a oferit daruri mari şi unice.
S.P.: Părintele Porfirie, care a adormit în Domnul, adică s-a născut în lumea fericirii, la sânul Tatălui, cu puţine zile după moartea părintelui Iacov, a fost, cu adevărat, un om sfânt, nu numai pentru că era cleric şi călugăr, ci şi pentru că, fără nici o îndoială, a fost plin de harisme dumnezeieşti. Dumnezeu a binevoit asupra lui în foarte multe feluri.
Părintele Porfirie a fost una din figurile impresionante ale epocii în care trăim. Sau, ca să mă exprim mai exact, a fost unul dintre cei mai impresionanţi oameni ai lui Dumnezeu. Căci, din motive pe care numai Dumnezeu şi el însuşi le ştiau, părintele Porfirie nu se ascundea. Zicea despre părintele Iacov Tsalikis că era unul din oamenii cu cel mai pregnant har al străvederii din epoca noastră, dar că se ascundea pentru a nu fi slăvit.
K.I.: Părintele Porfirie nu încălca limitele slujirii sale, pentru că era un om foarte smerit.
S.P.: Aşa este.
Dumnezeu a judecat altfel lucrurile cu părintele Porfirie, care prezicea ce urma să se întâmple fără nici cea mai mică reţinere. Era un izvor al harului înainte-vederii. De aceea, mulţi din cei care îl cunoşteau pe părintele Porfirie vorbeau numai despre această harismă a sa.
Eu aş zice să ne îndreptăm atenţia în altă parte. Ceea ce trebuie să ne amintim mereu despre părintele Porfirie este că a fost, cu adevărat, un mare ascet. În felul acesta trebuie să-l pomenim şi să-l urmăm, dacă este cu putinţă.
Am adunat de la bătrâni mai multe mărturii grăitoare. Ştiaţi că timp de mai multe decenii, părintele Porfirie nu a dormit pe pat? Dormea pe jos. Nu vă uitaţi mai târziu, când lucrul acesta nu mai era cu putinţă, pentru că se îmbolnăvise… Părintele Porfirie se ruga noaptea întreagă. Dormea puţin şi restul nopţii îl dedica luptei duhovniceşti, adică rugăciunii. În felul acesta a primit harismele pe care le cunoaştem şi le admirăm.
K.I.: A fost un mare atlet al duhului şi al lui Dumnezeu.
S.P.: Mai pot adăuga încă ceva, nu pentru a vă contrazice, ci pentru a vă completa: era un campion.
K.I.: Fără îndoială.
Trimite prin e-mail
Printeaza
Adauga acest text in lista de recomandari:
| Lectura recomandata | ||
![]() |
![]() |
![]() |
| (Ne)lamuriri din Vechiul Testament | Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate | Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare |
