Convorbire cu Stylianos Papadopoulos, profesor la Facultatea de Teologie a Universităţii din Atena, scriitor

Capitolul precedent
Urmatorul capitol

K.I.: a fost una din cele mai marcante figuri sfinte ale secolului XX. Egumen al Mănăstirii Cuviosului David din , a adormit în Domnul în ziua de 21 noiembrie 1991, cu puţine zile înainte de adormirea unui alt titan al Ortodoxiei zilelor noastre, şi anume .
Adevărat prieten al lui , plin de dragoste faţă de şi faţă de aproapele, părintele Iacov a impresionat în mod deosebit prin viaţa sa, dar şi prin sfârşitul pe care l-a avut. Să încercăm în continuare să adunăm câteva crâmpeie din ceea ce a reprezentat acest mare părinte al Ortodoxiei noastre, cu ajutorul oamenilor care au fost binecuvântaţi să-l cunoască. Profesorul Stylianos Papadopoulos a scris şi o carte despre părintele Iacov.
S.P.: Atunci când avem ocazia să-i cunoaştem pe sfinţii contemporani, aşa cum este şi părintele Iacov, constatăm că aceşti oameni au în ei, practic, două laturi: cea a efortului luptei duhovniceşti, care este crucea lor, şi cea a bucuriei Învierii.
Vorbind despre – unul dintre cei mai importanţi părinţi ai epocii noastre, ce a adormit în pace la din de Nord –, trebuie să spun că absolut de fiecare dată când îl aduc în gând, în inimă şi dinaintea ochilor mei, îl văd nevoindu-se pentru a duce la capăt o mare luptă duhovnicească; iar pe chipul său, în ochi şi pe frunte străluceşte bucuria Învierii. El însuşi spunea, cu felul său foarte simplu de exprimare: „Inima mea este o grădină a bucuriei“.
Părintele Iacov aproape că nu mânca. Ceea ce noi numim post, pentru el era o glumă. Mânca atât cât mănâncă o pasăre. Odată, de Paşte, după Înviere, am stat şi am luat masa alături de el. Părintele înfigea furculiţa de multe ori în farfurie doar ca să mă îndemne pe mine să mănânc. Dar în realitate, domnule Ioannidis, nu mânca nu mai mult cât o păsărică, iar când afirm acest lucru, nu folosesc o figură de stil, ci spun adevărul.
Lupta duhovnicească şi nevoinţa părintelui Iacov erau înfricoşătoare. Gândiţi-vă că pe parcursul unei zile, abia dacă dormea două ore; până la acest stadiu ajunsese.
K.I.: Nu voi da somn ochilor mei şi genelor mele dormitare şi odihnă tâmplelor mele10(Psalmii 131, 4 [n.t.].).
S.P.: Ca cercetător (sunt şi istoric şi teolog, am scris multe studii teologice şi istorice şi deja m-am format ca cercetător), am încercat să studiez viaţa şi nevoinţa părintelui Iacov, pornind, desigur, de la măsurile nevoinţei şi ale luptei duhovniceşti descrise în textele marilor Părinţi şi teologi, în vechile texte ascetice şi în teologia neptică. De aceea, vă pot încredinţa că toate trăsăturile ascetice confirmate de Sfinţii Părinţi le-am constat ştiinţific – permiteţi-mi să folosesc acest cuvânt – şi la fericitul părinte Iacov.
Zeci de ani la rând – la fel ca şi – nu a dormit pe pat. Se odihnea jos, pe pământ. Acest fel de oameni nu dorm noaptea, pentru că în timpul nopţii se roagă.
K.I.: Părintele Iacov primise de la o mulţime de harisme, printre care cea a străvederii, a înainte-vederii şi a vindecării. Nu este aşa, domnule Papadopoulos?
S.P.: Desigur. Lucrurile acestea sunt de la sine înţelese în cazul unei asemenea personalităţi. Dar aşa cum spunea el însuşi, nevoinţa sa era dusă cu bine la capăt cu ajutorul lui : „Eu nu fac nimic“, spunea el, „tot ce fac este întocmit de şi de Cuviosul David“.
K.I.: Da. Însă el devenise vas al harului şi lăcaş al Sfântului Duh.
S.P.: Curăţia sa sufletească, iubirea de oameni şi felul cum se dedica Domnului erau atât de desăvârşite, încât a fost cu adevărat alesul lui . Prin smeritul părinte Iacov – căci, într-adevăr, a fost un om extrem de smerit –, minunile săvârşite în timpul vieţii sale au fost fără număr. Şi o să vă mai spun ceva: după adormirea sa, părintele Iacov s-a arătat multor oameni.
K.I.: Lucrul acesta este foarte important.
S.P.: Avem absoluta certitudine a vindecării unor boli foarte grele, inclusiv a cancerului. De multe ori, în împrejurări deosebite, părintele s-a arătat multor oameni.
K.I.: Impresionant.
S.P.: Aşa este.
, cealaltă mare figură sfântă a zilelor noastre, spunea oamenilor săi apropiaţi despre fericitul părinte Iacov: „Să ştiţi că el este unul din cei mai mari înainte-văzători din perioada aceasta. Numai că se ascunde cu grijă, ca să nu fie slăvit“.
Cât timp a trăit pe pământ, părintele Iacov a fost una din cele mai exemplare personalităţi ale Bisericii noastre. Acum, se află în ceruri şi se roagă pentru noi dinaintea lui .

Cuvinte cheie, , , , , , , , ,

Trimite prin e-mail Trimite prin e-mail
Printeaza Printeaza

Adauga acest text in lista de recomandari:

Capitolul precedent
Urmatorul capitol

Lectura recomandata
(Ne)lamuriri din Vechiul Testament Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare

Lectura recomandata


Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate