Religio

Cartea:

Cărți

Convorbire cu Stylianos Papadopoulos,profesor la Facultatea de Teologiea Universităţii din Atena, scriitor

K.I.: Sfinţii Bisericii noastre sunt exemple vii de trăire a Evangheliei. Biserica Ortodoxă a strâns la sânul ei un „nor de sfinţi“, în persoana cărora vedem triumful învăţăturii lui Hristos.
Domnul Stylianos Papadopoulos, profesor universitar la Facultatea de Teologie a Universităţii din Atena, s-a ocupat, ca cercetător, cu studiul sfinţeniei.
Însuşi Dumnezeu a cerut de la noi, oamenii, să fim sfinţi: Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru cel ceresc desăvârşit este4(Matei 5, 48 [n.t.]). Domnule Papadopoulos, vă rog să ne spuneţi care este importanţa sfinţeniei în contextul lucrării de mântuire a Bisericii noastre.
S.P.: Deşi este foarte greu să vorbim despre sfinţi, pentru că dinaintea lor trebuie să stăm cu frică, admiraţie şi cutremur, tocmai pentru faptul că sunt sfinţi şi pentru că există, trebuie să vorbim despre ei, fie că ne simţim sau nu vrednici; şi cu adevărat, nu suntem vrednici.
Sfântul este slava Bisericii şi mângâierea credincioşilor. Este slava Bisericii, pentru că, mai mult decât orice alt credincios, prin dragostea lui nemărginită şi devotamentul faţă de Dumnezeu, prin eforturile de o viaţă de a-şi curăţa sufletul, a fost înzestrat cu multe harisme. Harismele lucrează în favoarea noastră şi după plecarea sfinţilor din această lume şi mutarea lor în Biserica triumfătoare. Pentru noi, care facem parte din Biserica luptătoare şi avem sute şi mii de probleme, de patimi şi de greutăţi, sfinţii sunt nişte adevăraţi mângâietori.
Sfinţii sunt slava Bisericii, pentru că au reuşit să se asemene cu Dumnezeu. Noi le cerem să se roage pentru noi, iar ei au marele privilegiu de a mijloci dinaintea tronului lui Dumnezeu, ajutându-ne des să ne împlinim dorinţele. Uneori suntem vindecaţi de boli, alteori primim mângâiere, întărire în credinţă şi aşa mai departe.
În plus, ne bucurăm şi de prezenţa moaştelor bine-mirositoare ale cuvioşilor şi mucenicilor, prin care ne întărim în lupta duhovnicească ce o avem de dat pe pământ.
Trăsătura caracteristică a sfinţilor, ce constituie criteriul suprem al sfinţeniei, este ceea ce Părinţii Bisericii – adică marii teologi care au vorbit despre sfinţii mucenici şi cuvioşi – numesc îndrăzneală. Putem spune că un anumit om este sfânt dacă vedem că are îndrăzneală adevărată şi curată dinaintea lui Dumnezeu. Atunci când un mădular ales al Bisericii adoarme –fie în pace, fie ca mucenic – şi, după moarte, are îndrăzneală la Dumnezeu, adică Dumnezeu i-a oferit harisma de a cere anumite lucruri pentru noi, care ajung să se împlinească, suntem siguri că Dumnezeu l-a ales pe acel om să fie sfânt în Biserica triumfătoare, spre folosul oamenilor de pe pământ. În felul acesta, cunoaştem pe cine a pus Dumnezeu, ca să spun aşa, spre slujirea noastră. Adică pe cine putem să chemăm în ajutor.
K.I.: Deja v-aţi referit la anumite semne ale sfinţeniei. Am putea întregi această imagine?
S.P.: Marii teologi ai Bisericii noastre s-au ocupat de această temă, ca de exemplu, la sfârşitul secolului al patrulea, Sfântul Ioan Gură de Aur – acest mare teolog şi învăţător. Este impresionant faptul că atunci când vorbeşte despre mucenici şi despre sfinţi, în general, Sfântul Ioan Gură de Aur caută mai întâi să vadă dacă au îndrăzneală dinaintea lui Dumnezeu.
Mai târziu – ca să pomenesc doar exemplele care îmi vin acum în minte –, Sfântul Simeon Noul Teolog vorbeşte despre sinceritate, despre dreptate, despre credinţa ortodoxă a sfântului, despre lupta duhovnicească pentru dobândirea curăţiei şi, desigur, despre rezultatul tuturor acestora – adică al sfinţeniei, al credinţei ortodoxe şi al curăţiei duhovniceşti –, care este îndrăzneala. Acestea sunt darurile minunate prin care, oferindu-le sfinţilor, Dumnezeu intervine în mod binefăcător în viata noastră.
K.I.: Sfinţii sunt oamenii autentici, oamenii adevăraţi, prin care vedem chipul lui Hristos. Ei sunt, prin excelenţă, persoane curate şi sănătoase sufleteşte.
S.P.: Fără îndoială că aveţi dreptate, domnule Ioannidis, pentru că a fi sfânt înseamnă a încerca încontinuu, cu ajutorul Duhului Sfânt, să ajungi la unirea şi la asemănarea cu Persoana dumnezeiască revelată pe pământ, Care este Hristos. Sfinţenia nu poate să existe în afara efortului de a-L urma pe Hristos şi de a împlini unirea cu El.
De ce au hotărât Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh ca cea de-a doua Persoană a Sfintei Treimi să Se facă om? Pentru că numai în felul acesta putea Dumnezeu să ne arate omul autentic şi adevărat. Aşadar, avem modelul pe care l-au urmat toţi sfinţii şi cuvioşii.
Desigur, spre acest model trebuie să tindem cu toţii. Altă variantă nu există. Iată marea noastră şansă – şi singura – de a ne elibera, oricâtă luptă ar presupune ea, oricâte greutăţi, încercări şi nevoinţe duhovniceşti.
K.I.: Sfântul este cel care şi-a asumat Crucea lui Hristos, pentru a ajunge împreună cu El la harul Învierii.
S.P.: Desigur. Iar prin Cruce, înţelegem pocăinţa omului în încercarea sa de a se elibera de legăturile materiale şi de grijile lumii acesteia. De aceea, este sfânt cel care L-a iubit pe Dumnezeu, s-a dedicat lui şi s-a jertfit pentru El în adevăratul sens al cuvântului.
Aşa cum am mai spus, sfinţii sunt pentru noi o mângâiere. De altfel, noi suntem cei care avem nevoie de sfinţi, nu Dumnezeu. Ca să privim lucrurile din punct de vedere duhovnicesc, teurgiile sunt săvârşite pentru sprijinirea omului credincios, ceea ce are o mare însemnătate, nu materială, ci duhovnicească, fiindcă, trecând peste greutăţi, omul sporeşte duhovniceşte, iar cei din jur sunt atraşi la rândul lor şi întăriţi pe drumul luptei sfinte.
Cele mai multe minuni şi teurgii nu au legătură cu vindecarea trupului. Ele ne sunt date mai ales pentru întărirea credinţei şi pentru sporirea ei, pentru a-L iubi mai mult pe Dumnezeu şi pentru ca laşitatea şi egoismul nostru să scadă, ca să păşim cu hotărâre pe drumul lui Hristos.
Să ne gândim, de exemplu, la moaştele bine-mirositoare ale cuvioşilor sau ale mucenicilor. Minunea aceasta este trăită de majoritatea covârşitoare a creştinilor ortodocşi, care îi conferă o importanţă deosebită, deşi mirosul plăcut al moaştelor este de multe ori piatră de poticneală. Ce vreau să spun prin asta? Oamenii se duc să se închine moaştelor şi să le cinstească, dar unii dintre ei nu simt nici un miros în preajma lor, în vreme ce alţii sunt de-a dreptul copleşiţi de miros. De ce? Pentru că Dumnezeu le dă oamenilor harul de a simţi mirosul plăcut pentru a-i întări duhovniceşte. Nu există nici un motiv al existenţei acestui har.
Odată am fost martorul următoarei întâmplări. Dinaintea unor cinstite moaşte, s-au închinat cinci oameni, trei dintre ei fiind cunoscuţi nevoitori. Şi totuşi aceştia trei nu au simţit nici un miros. În schimb, unul dintre cei care nu erau nevoitori s-a învrednicit de această minune.
K.I.: Domnule Papadopoulos, vă mulţumesc din suflet pentru aceste gânduri legate de tema sfinţiei.

Cuvinte cheie: , , , , , ,

  • Pateric

    pateric.ro
    Siteul Pateric.ro a fost lansat în martie 2008, și cuprinde peste 800 de învățături.
    Vizitează siteul
  • Molitfelnic

    molitfelnic.ro
    Molitfelnicul e o carte ortodoxă de rugăciuni. Molitfelnic.ro reprezintă o colecție online a acestora. Siteul a fost lansat în 2011.
    Vizitează siteul
  • Psalm

    psalm.ro
    Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic.
    Vizitează siteul
  • Ceaslov

    ceaslov.ro
    Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Euchologion, care conține textele folosite de preot și diacon).
    Vizitează siteul
  • Acatist

    acatist.ro
    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Vizitează siteul
  • Apocrife

    apocrife.ro
    Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.
    Vizitează siteul
  • Evanghelie

    evanghelie.ro
    Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos.
    Vizitează siteul
  • Liturghie

    liturghie.ro
    Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe.
    Vizitează siteul
  • Filocalie

    filocalie.ro
    Filocalia este o culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.
    Vizitează siteul