Patericul secolului XX

Convorbire cu Varvara Metallinu, filolog, teolog

K.I.: Tradiţia noastră ortodoxă nu ne oferă numai exemple de mari părinţi, ci şi de mari călugăriţe. Despre această mare mamă, care a fost călugăriţa Agata din Kefalonia72(Cea mai mare insulă ioniană, de pe coasta de Vest a Greciei [n.t.].), ne va vorbi doamna Varvara Metallinu, care se trage şi ea din aceeaşi frumoasă insulă a Mării Ionice.
B.M.: Pentru mine este o mare binecuvântare ca la puţini ani de la adormirea maicii Agata să am ocazia de a vorbi despre această figură sfântă, despre viaţa şi lucrarea ei.
Maica Agata a fost pentru insula Kefalonia un adevărat far duhovnicesc. A ctitorit Mănăstirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu care Lăcrimează – aşa cum se numeşte mănăstirea, după icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului ce se află acolo – unde a fost şi stareţă.
Maica Agata şi-a îndreptat atenţia de mică spre această biserică, de fapt de atunci când a simţit chemarea de a se dedica vieţii monahale. Se trăgea dintr-o familie simplă, dintr-un sat de lângă Lixuri. S-a născut în 1896, din părinţii Andrei şi Anastasia Megalogenis.
Călugăriţa Agata a continuat tradiţia marilor figuri de sfinţi din Kefalonia, reprezentată printre alţii de Sfântul Gherasim, de Cuviosul Antim Kefalinul73(Cuviosul Antim Chefalinul s-a născut în Lixuri în 1727 şi s-a nevoit la Sfântul Munte, ducând o viaţă călugărească foarte aspră. În ciuda bolilor şi a faptului că orbise, a făcut numeroase incursiuni mai ales prin insule, unde a propovăduit cuvântul Domnului şi a zidit numeroase mănăstiri. A făcut foarte multe minuni, căci Dumnezeu îi asculta rugăciunile. A adormit în 1781. A fost canonizat în anul 1974. Pomenirea sa se săvârşeşte pe data de 4 septembrie [n.a.].) şi de Sfântul Panaghis Basias74(Sfântul Panaghis Basias s-a născut tot în Lixuri, pe insula Kefalonia, în anul 1801. Vlăstar al unei familii de vază, atât din partea tatălui, cât şi din a mamei, a primit o educaţie aleasă şi a lucrat o vreme ca profesor. Mai târziu, a fost hirotonit diacon şi presbiter. Nu s-a căsătorit. A fost o figură duhovnicească deosebită. A avut harul proorociei şi a făcut numeroase minuni în timpul vieţii şi după moarte. A adormit în anul 1888 şi a fost canonizat în 1986. Pomenirea sa este săvârşită pe 7 iunie [n.a.].) – părintele Basias, aşa cum este el cunoscut. Maica Agata a crescut în această tradiţie, de ale cărei comori am beneficiat şi eu.
Călugăriţa Agata a fost maica duhovnicească, învăţătoarea şi luminătoarea multor bărbaţi şi femei din insula noastră, nu numai prin cuvânt, dar mai ales prin exemplul vieţii ei. Astăzi, când am şi eu o anumită vârstă şi o pregătire teologică, admir cu adevărat faptul că o ţărăncuţă simplă, cu câteva clase de gimnaziu, a reuşit să devină, aşa cum am mai spus, călăuzitoare duhovnicească a bărbaţilor şi femeilor. Mulţi din fiii ei duhovniceşti s-au distins în cler, ca teologi, monahi sau ca oameni simpli, dar cu o viaţă creştinească autentică.
K.I.: Câţi ani a trăit sub schima monahală?
B.M.: A fost tunsă în monahism în anul 1927 şi a dormit în 1988, la vârsta de aproape 96 de ani. Aşadar, a fost călugăriţă mai bine de şaizeci de ani.
Aşa cum am mai spus, nu a fost numai stareţă, ci şi ctitor atât al mănăstirii, cât şi al bisericii – un lăcaş pe jumătate în ruine, ce aparţinea familiei sale, aflat nu departe de casa lor. Sufletul i s-a lipit de locul acela, dorind să ridice acolo o mănăstire.
Dacă veţi merge astăzi în sat, veţi putea admira, printre altele, clădirile care au fost construite cât timp ea a fost stareţă. Practic, maica Agata a sfinţit locul, pentru că a ridicat pe un teren părăsit un adevărat complex de construcţii: biserica, paraclisele, camerele pentru primirea pelerinilor şi, desigur, chiliile călugăriţelor care s-au nevoit alături de ea şi care au fost, desigur, fiicele ei duhovniceşti, între acestea aflându-se şi actuala stareţă.
De foarte devreme, aşa cum ne povestesc oamenii care au fost martori la cele întâmplate pe atunci, călugăriţa Agata s-a retras în locul acela, lângă bisericuţa în ruine, pentru ca, în tăcere şi rugăciune, să-şi încerce puterile şi chemarea monahală. Astfel, mai întâi a ridicat biserica şi abia mai apoi chiliile. Nu a trecut multă vreme şi au început să vină acolo primele călugăriţe, întemeindu-se o obşte monastică, sub îndrumarea duhovnicească a maicii Agata.
Toată această lucrare uriaşă a maicii Agata a fost susţinută material de kefaloniţi, care şi-au dat seama încă de la început de sfinţenia ei. Şi nu numai kefaloniţii care trăiau pe insulă au ajutat-o cu ce-au putut, ci şi cei care erau stabiliţi în străinătate. Aveau deplină încredere în ea, pentru că îi cunoşteau caracterul şi purtarea.
Ca monahie, maica Agata a trăit în post, priveghere, rugăciune, lacrimi de pocăinţă, dar şi lacrimi de durere pentru păcatele lumii. Toate acestea se combinau cu munca şi cu propovăduirea.
Am trăit multe momente sfinte alături de ea. Mi-o aduc aminte cum propovăduia cuvântul lui Dumnezeu în după-amiezile de duminică, atunci când credincioşii urcau din oraş la Mănăstire. Cu o lumânare în mână, mai ales în serile de iarnă, ne ducea în faţa câte unei icoane şi, pornind de la viaţa sfântului sau a sfintei înfăţişate în ea, ne învăţa şi ne povăţuia.
În fiecare duminică după-amiază, după Vecernie, ne duceam cu toţii în arhondaric. La Mănăstire urcau cei mai cultivaţi oameni din oraş. Până astăzi admir felul în care mânuia cuvântul, chiar dacă nu făcuse, aşa cum v-am mai spus, decât câteva clase.
K.I.: Aţi fost în preajma ei multă vreme?
B.M.: Destul de mulţi ani. Un moment foarte important pentru mine a fost când m-am dus pentru prima oară la mănăstire şi măicuţa a aflat că eram studentă la teologie. Atunci mi-a spus cu multă simplitate: „Acum suntem vere primare“. Voia în felul acesta să îmi arate că, în calitate de teolog, trebuia să mă implic mai mult în această viaţă cu adevărat creştină, adică în asceză, înfrânare, post, rugăciune, ascultare şi în toate celelalte harisme care îl caracterizează pe omul autentic, plăsmuit după chipul lui Dumnezeu. Cuvintele ei izvorau întotdeauna din Tradiţia noastră proorocească, apostolică şi patristică.
Prin felul cum vorbea şi prin lucrarea ei, maica Agata a fost una din cele mai impresionante figuri ale Kefaloniei. Cât timp a trăit, a fost singurul far duhovnicesc al insulei.
K.I.: Cel ce rămâne întru Mine şi Eu în el, acela aduce roadă multă75(Ioan 15, 5 [n.t.].), ne spune Domnul.
B.M.: Înainte de toate, maica Agata era milostivă şi iubitoare de oameni. Nu a fost om care să fi trecut pe la mănăstire şi să nu fi fost primit de ea şi sprijinit fie material, fie, mai ales, duhovniceşte. Cine avea vreo problemă, alerga la ea. Maica Agata era polul de atracţie al tuturor celor care îi cunoşteau puterea duhovnicească.
Noi, oamenii contemporani, tindem să credem că sfinţii sunt persoane ce aparţin timpurilor vechi şi nu putem conştientiza faptul că şi în ziua de azi există oameni sfinţi, oameni iluminaţi – maici şi părinţi înduhovniciţi. Cum de ajung aceştia pe asemenea culmi? Este simplu de răspuns: pentru că şi-au făcut din înduhovnicire scopul vieţii lor. Fiindcă omul este creat după chipul lui Dumnezeu, ţelul său în viaţă nu poate fi decât unul – şi anume să-şi cureţe chipul şi să ajungă la asemănarea lui Dumnezeu.
Lucrul acesta este aproape uitat în prezent. Oamenii şi-au găsit alte ţeluri pentru care se luptă. Dacă printre acestea multe îl punem şi pe acela al înduhovnicirii, atunci, prin lupta noastră personală şi cu harul lui Dumnezeu – pentru că mântuirea şi îndumnezeirea omului nu sunt rodul luptei noastre, ci al colaborării dintre noi, prin propriile noastre nevoinţe, şi Dumnezeu, prin harul Său – aşadar, atunci, sfântul şi cuviosul nu vor mai fi nişte persoane din trecut, ci vor exista în fiecare epocă.
Dragostea lui Dumnezeu nu ne părăseşte nicicând, în sensul că nu rămânem niciodată fără maici şi părinţi duhovnici. În fiecare epocă există sfinţi, care sunt, însă, foarte puţini cunoscuţi, sau chiar deloc. Ca să le recunoaştem pe aceste persoane, avem nevoie de lentile duhovniceşti, pe care cei mai mulţi nu le au.
Vă mulţumesc, domnule Ioannidis, că mi-aţi dat ocazia să spun câteva cuvinte despre călugăriţa Agata. Avem nevoie să rememorăm asemenea personalităţi, pentru ca harul, curăţia şi dimensiunea lor morală să constituie o contragreutate faţă de societatea de consum, anarhia şi egocentrismul din ziua de azi.
Aceştia sunt îndrumătorii noştri spre Împărăţia cerurilor şi cetăţenii acestei Împărăţii, pe care o invocăm de fiecare dată când rostim Rugăciunea domnească: „Vie Împărăţia Ta, precum în cer, aşa şi pre pământ“.