CUM TREBUIE SĂ PRĂZNUIASCĂ IUBITORII DE DUMNEZEU ŞI CARE ESTE OSPĂTAREA PĂRINŢILOR LA PRAZNICE

Capitolul precedent
Urmatorul capitol

1. Zis-a un bătrân: de îţi va zice ţie gândul să faci multe feluri de bucate la praznic, să nu-l asculţi pentru că necreştineşte prăznuiţi, căci aceia aşa gătesc. Iar hrana cea mai bună a monahului este plânsul şi lacrimile.

 

2. Zis-a unul din părinţi: ştiu un frate la chilii, care a postit săptămâna Paştilor. Şi cum s-au adunat seara, a fugit să nu mănânce la masă. Şi-a făcut doar puţină sfeclă fiartă şi a mâncat-o fără de pâine.

 

3. Zis-a un bătrân: cu cuvinte dumnezeieşti să ne desfătăm şi cu vieţile sfinţilor părinţi să prăznuim, nu cu pântecele desfătându-ne, ci duhovniceşte veselindu-ne!

 

4. Un monah lucra de ziua unui mucenic. Văzându-l alt monah, i-a zis: oare ţi se cade să lucrezi astăzi? Iar el a răspuns: astăzi a fost schingiuit robul lui , muncit, pedepsit, dar eu să nu mă nevoiesc cu puţină osteneală astăzi?

 

5. Ne-a povestit nouă capadocianul acestea: în vremea când s-a făcut pustiirea perşilor, am fugit şi noi de la mânăstirea noastră şi ne-am risipit. Deci intrând eu în , am aflat după întâmplare o corabie care trebuia să meargă la . Şi dându-i plata, am intrat într-însa. Şi în puţine zile am ajuns la . Aflând eu acolo monahi din muntele Nitriei, am călătorit împreună cu ei. Când am ajuns la munte, am locuit împreună cu unul din bătrâni. Şi petrecând cu dânsul un an şi trei luni, m-am dus la egumenul muntelui şi i-am zis: fă milă, avvo şi dă-mi o chilie, ca să mă odihnesc, că nu pot să trăiesc împreună cu un bătrân care nu păzeşte pravila monahilor, ci a mirenilor! Acesta mă sileşte să postesc duminica, în celelalte sărbători şi în cele cincizeci de zile. Iar ce este mai rău, că nici nu mă lasă să cânt canoanele şi troparele, pe care toţi le cântă. În zilele Sfântului Post, afară de sâmbătă şi de duminică, nici pâine, nici vin, nici untdelemn nu gustăm, ci cu poame ne îndestulăm, la două zile. Şi a răspuns egumenul muntelui: întoarce-te, frate şi locuieşte împreună cu bătrânul de voieşti să te mântuieşti! Că cel ce pofteşte mântuirea, nici în praznic, nici în ziua duminicii nu trebuie să petreacă fără preamărirea lui , care cu post şi priveghere se întăreşte şi se păzeşte. Căci precum peştele fără apă nu poate trăi, tot aşa, nici monahul fără neîncetată, fără post şi priveghere, nu poate să trăiască şi să petreacă după . Încă îndoite zile de post, numai sihaştrilor li se cuvin. La fel, poame să guste, iar de pâine să se depărteze nu este lucru de folos, nici lăudat, căci are semn de slavă deşartă. Iar patruzeci de zile de înfrânare în Sfântul şi Marele Post, cu dezlegare şi odihnă de la până la Pogorârea Duhului Sfânt, mirenilor şi bogaţilor li se cuvine, nu monahilor. Troparele şi canoanele de cântat şi glasurile preoţilor celor din lume şi celorlalţi li se cuvin. Căci pentru aceasta şi norodul obişnuieşte în biserică să se adune. Iar monahilor care petrec departe de tulburările lumii, un lucru ca acesta nu numai le este folositor, dar de multe ori şi pricinuitor de vătămare. Căci precum pescarul cu undiţa şi cu viermele vânează peştele, aşa şi cu aceste tropare şi cu cântarea, cufundă monahul în slavă deşartă, în veselia oamenilor, în iubirea de dulceaţă şi poate chiar şi în curvie. În depărtarea de cântare se află mântuirea pentru monahul cel ce cu adevărat voieşte să se mântuiască.

Cuvinte cheie, , , , , ,

Trimite prin e-mail Trimite prin e-mail
Printeaza Printeaza

Adauga acest text in lista de recomandari:

Capitolul precedent
Urmatorul capitol

Lectura recomandata
(Ne)lamuriri din Vechiul Testament Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare

Lectura recomandata


Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare