Religio

Cartea:

Cărți

Cuviosul Efrem, episcopul de Pereghiaslav

Cuviosul părintele nostru Efrem se trăgea, ca şi fericitul Varlaam, dintr-un ales neam de boieri. Era unul dintre sfetnicii cei mai buni ai domnitorului Iziaslav.
Şi-a dorit şi el să se dedice exclusiv Domnului şi să ridice «jugul lui Hristos», intrând în viaţa monahală. A mers, deci la cuviosul Antonie şi cu lacrimi fierbinţi şi insistente rugăciuni i-a cerut să-l primească lângă dânsul la peşteri şi să-l tundă în cinul monahal. Cuviosul Antonie, văzând cu duhul luminat de Dumnezeu sinceritatea dorinţei sale cât şi viitoarea înaintare duhovnicească a respectuosului sfetnic, a dat ascultare cuviosului Nikon să-l tundă în monahism.
Din păcate vrăjmaşul diavol a turbat de furie, văzând creşterea sfintei obşti a călugărilor de la peşteri. L-a făcut, deci pe domnitorul Iziaslav să se înfurie pentru pierderea sfetnicului său drag şi să provoace mari neajunsuri monahilor, aşa cum am văzut în descrierea vieţii cuviosului Antonie şi a fericitului Nikon.
Când cu ajutorul harului lui Dumnezeu această ispită a fost învinsă, fericitul Efrem, având conştiinţa că din cauza sa au fost provocate atâtea prigoane de la cel vrăjmaş, s-a dăruit cu un zel neîntrecut vieţii ascetice, rugăciunii, postului şi privegherilor, ca să mulţumească astfel lui Dumnezeu şi să învingă puterile întunericului. Era ascultător în toate faţă de cuviosul său părinte Antonie şi încerca să-i urmeze întru toate.
Odată, mai târziu, şi-a dorit foarte mult să meargă şi el să se închine la Sfintele Locuri şi la Constantinopol. Era însetat să vadă acele locuri în care trăiseră, se jertfiseră, propovăduiseră şi se sfinţiseră Sfinţii Apostoli, mărturisitorii, mucenicii, cuvioşii şi Sfinţii Părinţi ai Bisericii, care cu exemplul lor înflăcăraseră sufletul său cu dulcea dorinţă a dobândirii sfinţeniei.
Cuviosul Antonie i-a dat cu bucurie binecuvântarea să meargă în această călătorie, deoarece prevăzuse duhovniceşte că intenţiile sale erau dintre cele mai curate.
Astfel s-a învrednicit fericitul Efrem să ajungă la Sfintele Locuri. S-a dus mai întâi să se închine la sfintele locaşuri ale Constantinopolului, la nenumăratele sale mănăstiri şi biserici. A ajuns apoi la Ierusalim, la maica Bisericilor, la locurile unde călcaseră picioarele Mântuitorului. S-a închinat la Sfântul Mormânt şi la Sfânta Peşteră a Naşterii. Se sfinţi intrând în binecuvântata apă a Iordanului. A vizitat apoi Tiberiada, Cana Galileii, Capernaumul şi Betania. A rememorat astfel duhovniceşte toate momentele evanghelice trăite de Mântuitorul în aceste minunate locuri.
Peste tot a întâlnit mari asceţi, diverşi monahi îmbunătăţiţi de la care a plecat cu bogate impresii şi poveţe duhovniceşti.
Întorcându-se la Lavra cuviosul a adus cu sine, aşa cum am văzut şi mai sus, din porunca cuviosului Antonie, tipicul mănăstiresc şi canoanele vieţii monahale urmate de călugării de la Mănăstirea Studion de la Constantinopol. În baza acestui tipic s-a organizat apoi viaţa monahală a Lavrei Peşterilor şi a tuturor celorlalte mănăstiri de pe pământul rus.
Când pe la anul 1090 a trecut la cele veşnice Petru, episcopul de Pereghiaslav, prin voia Domnului a fost ales şi hirotonit în locul său fericitul Efrem, a cărui faimă de monah virtuos, ascet şi duhovnicesc se răspândise pretutindeni. A fost hirotonit de Ioan, mitropolitul de Kiev.
Din momentul în care a primit harul arhieriei acest ales slujitor al Domnului nu numai că şi-a înteţit şi mai mult eforturile ascetice personale dar a şi avut o grijă deosebită faţă de viaţa duhovnicească a păstoriţilor ce-i fuseseră încredinţaţi. Prin eforturile şi munca sa personală s-a zidit o mare biserică mitropolitană de piatră în cinstea Arhanghelului Mihail, în centrul oraşului Pereghiaslav. În afară de aceasta a reuşit să mai zidească o biserică mare, purtând hramul Sfântului Apostol Andrei, la porţile oraşului, cât şi multe alte biserici mai mici ce au împodobit pe rând cetatea. Din păcate multe dintre acestea vor fi distruse de invaziile tătarilor de la începutul secolului al XIII-lea.
Cuviosul Efrem, a fost prezent la aflarea moaştelor cuviosului Teodosie, aşa cum am văzut în paginile de mai sus. Curând după aceasta a fost şi el chemat către locaşurile cereşti ale veşnicului Împărat.

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

  • Pateric

    pateric.ro
    Siteul Pateric.ro a fost lansat în martie 2008, și cuprinde peste 800 de învățături.
    Vizitează siteul
  • Molitfelnic

    molitfelnic.ro
    Molitfelnicul e o carte ortodoxă de rugăciuni. Molitfelnic.ro reprezintă o colecție online a acestora. Siteul a fost lansat în 2011.
    Vizitează siteul
  • Psalm

    psalm.ro
    Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic.
    Vizitează siteul
  • Ceaslov

    ceaslov.ro
    Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Euchologion, care conține textele folosite de preot și diacon).
    Vizitează siteul
  • Acatist

    acatist.ro
    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Vizitează siteul
  • Apocrife

    apocrife.ro
    Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.
    Vizitează siteul
  • Evanghelie

    evanghelie.ro
    Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos.
    Vizitează siteul
  • Liturghie

    liturghie.ro
    Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe.
    Vizitează siteul
  • Filocalie

    filocalie.ro
    Filocalia este o culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.
    Vizitează siteul