Cuviosul Ieremia cel văzător cu duhul

Capitolul precedent
Urmatorul capitol

În afară de marele profet al lui Israil, , ce a strălucit în pământul Palestinei pe vremea Legii Vechiului Testament, a binevoit să arate un la fel de vrednic părinte harismatic, purtând acelaşi nume, pe pământul Rusiei. Este vorba despre cuviosul cel văzător cu duhul.
Cuviosul a venit la la adânci bătrâneţi şi s-a învrednicit să primească tunderea în monahism de la cuvioşii şi . Despre viaţa sa nu cunoaştem foarte multe lucruri. Ştim numai că, deşi era înaintat în vârstă, cu o aşa de mare râvnă şi jertfă de sine a urmat vieţii celei îngereşti a celor doi cuvioşi duhovnici ai săi, încât bunul l-a dăruit în scurt timp cu harisma cunoaşterii evenimentelor viitoare şi de a citi totodată gândurile oamenilor.
Cuviosul , ca un înţelept şi credincios iconom al darului lui , a folosit această harismă numai spre slava lui şi spre zidirea sufletească a fraţilor obştii. Dacă se întâmpla să citească vreun gând rău sau vreo atracţie spre un oarecare păcat la vreunul dintre fraţi, îl chema lângă dânsul şi-l sfătuia cu înţelepciune cum să respingă atacul celui viclean şi cum să se păzească de sfaturile rele ale acestuia.
Cu multă atenţie şi iubire se apropia de acei fraţi care înşelaţi fiind de diavol se gândeau să părăsească mănăstirea şi să se întoarcă din nou în lume. În aceste cazuri luminatul , ca un părinte şi frate în acelaşi timp, se ducea la monahul cel ispitit, îl consola, îl sfătuia şi cu mare înţelepciune şi discernământ îi înlătura aceste gânduri şi-l dezlega din mrejele diavolului. Apoi îi recomanda cu convingere să aibă răbdare şi să se lupte neîncetat cu curaj «duhurilor întunericului acestui veac». Şi de obicei atât de mult îi întăreau aceste sfinte şi inspirate sfaturi ale sale pe fraţii care erau clătinaţi de ispite, astfel încât scăpau pentru totdeauna de acest război al gândurilor pe această temă.
De asemenea cuviosul le putea spune dinainte fraţilor din obşte dacă vreo faptă sau intenţie de-a lor era greşită sau bună, dacă era în acord cu voia lui sau era lucrarea înşelăciunii diavolului, şi care urma să fie în viitor rezultatul acestei fapte sau intenţii. Iar cuvintele şi prevederile sale se adevereau întotdeauna.
Astfel cuviosul , după ce vreme de mai mulţi ani a înmulţit acest talant pe care i-l dăduse Domnul, a părăsit, la adânci bătrâneţi, acest pământ şi s-a îndreptat către «pământul cel nou», ca să trăiască în lumina Sfintei Înţelepciuni a Treimei celei de viaţă dătătoare.

Cuvinte cheie, , , , , ,

Trimite prin e-mail Trimite prin e-mail
Printeaza Printeaza

Adauga acest text in lista de recomandari:

Capitolul precedent
Urmatorul capitol

Lectura recomandata
(Ne)lamuriri din Vechiul Testament Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare

Lectura recomandata


Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare