Religio

Cartea:

Cărți

Preacuviosul Elisei Sumleanul

Timpul vieţuirii. Lipsa de informaţii. Boala. Schima. Ispita. Furtuna. Sosirea în Suma. Sfârşitul. Mormântul Preacuviosului.

 

Preacuviosul Elisei a trăit şi s-a nevoit în mănăstirea Solovăţului într-o perioadă apropiată de cea a preacuviosului Zosima şi se pare că a fost confratele lui în luptele ascetice. Durata de timp în care s-a nevoit în mănăstire a fost destul de îndelungată fiindcă despre minunile pe care le-a săvârşit preacuviosul Zosima asupra lui Elisei se aminteşte de către egumenul Vasian, care a stăreţit după 40 de ani de la moartea lui Zosima, despre ale cărui minuni a aflat de la un bătrân confrate întru ascultare cu Elisei. Din viaţa lui Elisei ne este cunoscută numai o faptă săvârşită de el înainte de moarte, în care s-a exprimat clar marea evlavie a bătrânului şi ajutorul dintru înălţime, care l-a luminat pe el prin mijlocirea preacuviosului Zosima.

 

Patru fraţi: Elisei, Daniel, Filaret şi Savatie se trudeau, cu binecuvântarea stareţului, pe râul Vaga, la cotul Zoloţa, la 60 de verste depărtate de mănăstire. Într-o zi, pe când ei dregeau mrejele, Daniel, fie prin descoperire de la Dumnezeu, fie după alte semne exterioare, a început să-i spună lui Elisei: „Zadarnic te munceşti, frate, cu repararea acestor mreje, n-ai să apuci să prinzi cu ele peşte, căci ţi s-a apropiat moartea şi pescuitul pentru tine a luat sfârşit“. La auzul acestor cuvinte pe Elisei l-a cuprins spaima şi frica. El a început să se mâhnească şi să se întristeze, nu pentru că se temea de moarte, ci pentru aceea că nu fusese tuns în schima cea mare. În locul acela nu se afla nici un schimnic care ar fi putut să săvârşească asupra lui rânduiala tunderii în monahism. Tristeţea sporea în sufletul bătrânului până la sleirea puterilor. Fraţii, miloşi, îl mângâiau sfătuindu-l să se lase în voia lui Dumnezeu, Care pe toţi îi vede şi-i ocroteşte în chip nevăzut, Care vede şi nevoile lor şi va împlini orice dorinţă care izvorăşte din tot sufletul şi dintr-o inimă curată. Până la urmă, văzând că bătrânului i se face pe zi ce trece tot mai rău, l-au sfătuit să-şi pună singur peste el schima cea mare, rostind cuvintele: „vrednic este“, chemând în ajutor mijlocirea în rugăciune şi binecuvântarea preacuvioşilor Zosima şi Savatie.

 

Sfatul a fost primit şi împlinit. A sosit noaptea şi bolnavul era culcat în aşternut liniştindu-se şi fraţii care vegheau la căpătâiul lui au aţipit. Când s-au deşteptat din somn, bolnavul lipsea din chilie. Pornind în căutarea lui, l-au întâlnit venind din pădure fără schima. La întrebările fraţilor, el le-a răspuns: „o mulţime de draci au intrat în chilie şi au tăbărât peste mine cu multă furie, târându-mă afară şi rupându-mi de pe mine schima. Dar preacuviosul Zosima m-a izbăvit de dânşii“. Schima au găsit-o aruncată într-un copac. Atunci bătrânii au hotărât să-l ducă pe Elisei în Suma (la 60 de verste depărtare), unde se găsea un ieromonah. L-au suit pe cel bolnav în luntre şi au pornit în jos pe râul Vaga. Râul era foarte periculos pentru navigaţie, din cauza multor pietre subacvatice şi a curentului puternic al apei. Totuşi bătrânul îi încuraja spunând: „Nu vă temeţi, aici cu noi este părintele nostru Zosima“. Plutind pe râul Vaga fără necazuri şi ieşind în mare, au ajuns la adăpostul râului Virma. Bolnavului i se făcea din ce în ce mai rău şi se tânguia că va fi lipsit de schima. Din nou s-a făcut noapte; pe Virma bătrânii au schimbat luntrea şi au luat în ajutor nişte vâslaşi. Tocmai când se aflau în mijlocul golfului Suma, s-a stârnit o furtună puternică. Valurile erau cât munţii de înalte, pânzele corăbiei s-au rupt, iar catargul s-a frânt. Valurile smulgeau cu furie vâslele din mâinile luntraşilor şi deasupra s-a lăsat un întuneric atât de mare, încât abea de se vedeau unul cu altul. Toţi erau deznădăjduiţi. Lopătarii cârteau şi-i învinuiau pe călugări, bolnavul însă nu-şi pierdea cumpătul, pe el liniştindu-l vedenia din altă lume. „Nu vă temeţi şi nu vă mâhniţi – le spunea celor din corabie, abia trăgându-şi sufletul – eu îl văd pe părintele nostru Zosima cu noi în corabie; el ne ajută nouă. Toate acestea s-au întâmplat din pizma celui rău care a vrut să-mi piardă sufletul, dar Dumnezeu, pentru rugăciunile preacuviosului Zosima îl va ruşina pe potrivnic“.

 

Degrab furtuna a început să se liniştească, pe mare s-a făcut tăcere, valurile s-au micşorat, înotătorii s-au văzut în cheiul la care nu mai nădăjduiau să ajungă, aflându-se în voia stihiilor pe timp de noapte, fără catarg şi vâsle. Ajunşi la mal, bătrânii au constatat cu spaimă că bolnavul murise şi bucuria li s-a schimbat în plângere. Cu lacrimi amare strigau către preacuviosul Zosima: „Preacuvioase părinte, prin ce greutăţi am trecut noi, ce nevoi am îndurat pe mare, nădăjduind la rugăciunile tale; şi iată că toate-s de prisos; ce speram să primim n-am primit!“ Dar trecând puţin timp, cel mort a început să se mişte, s-au deschis buzele lui şi a început să vorbească clar şi pe înţeles. Adus în curtea mănăstirii, el a fost tuns în schima cea mare şi s-a învrednicit de împărtăşirea cu Sfintele Taine ale Trupului şi Sângelui lui Hristos şi, cerându-şi iertare de la toţi, iarăşi a adormit în Domnul. Trupul său a fost îngropat în latura de sud a altarului Bisericii Sfântul Nicolae. Mulţi ani s-au scurs iar numele lui a fost uitat de mulţi. După aproape o sută de ani, atenţia pentru cel repausat a fost stârnită prin aflarea sicriului în care se afla şi în curând aveau să urmeze arătările preacuviosului şi tămăduirea celor bolnavi prin atingere de moaştele lui.

 

Pentru a se încredinţa de adevărul celor petrecute, în anul 1668 a fost trimis la ostrovul din Suma stolnicul ţarului, Alexandru Sebastianovici Uitrovo, care, după cercetarea cazului, a ridicat deasupra mormântului preacuviosului un paraclis. A doua cercetare a preacuviosului Elisei a urmat în anul 1710, după decretul episcopului Rafael al Novgordului şi a lui Tirs, arhimandritul din Solovăţ.
În prezent, mormântul Preacuviosului Elisei se găseşte sub altarul noii Biserici din lemn. Deasupra mormântului este pusă o raclă nouă din lemn cu chipul Preacuviosului pictat pe scândura de sus. Se fac către el rugăciuni şi panahide atunci când credincioşii, o dată cu numele lor, doresc să-i pomenească pe morţii lor. După liturghie, locuitorii Sumei socot de datoria lor să treacă pe la paraclis, ca să se închine preacuviosului. Tot aşa procedează când ies la pescuit pe mare, cerându-i rugăciunile şi binecuvântarea. Arătări şi vindecări se fac şi acum pentru aceia care vin aici cu credinţă. Pomenirea Preacuviosului Elisei se face în iulie, în ziua a 14-a.

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , , ,

  • Pateric

    pateric.ro
    Siteul Pateric.ro a fost lansat în martie 2008, și cuprinde peste 800 de învățături.
    Vizitează siteul
  • Molitfelnic

    molitfelnic.ro
    Molitfelnicul e o carte ortodoxă de rugăciuni. Molitfelnic.ro reprezintă o colecție online a acestora. Siteul a fost lansat în 2011.
    Vizitează siteul
  • Psalm

    psalm.ro
    Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic.
    Vizitează siteul
  • Ceaslov

    ceaslov.ro
    Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Euchologion, care conține textele folosite de preot și diacon).
    Vizitează siteul
  • Acatist

    acatist.ro
    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Vizitează siteul
  • Apocrife

    apocrife.ro
    Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.
    Vizitează siteul
  • Evanghelie

    evanghelie.ro
    Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos.
    Vizitează siteul
  • Liturghie

    liturghie.ro
    Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe.
    Vizitează siteul
  • Filocalie

    filocalie.ro
    Filocalia este o culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.
    Vizitează siteul