Patericul egiptean

Despre avva Ilie

1
A spus avva Ilie: de trei lucruri mă tem: când va ieşi sufletul meu din trup, când mă voi înfăţişa dinaintea lui Dumnezeu, şi când se va da sentinţa în privinţa mea.

2
Îi spuneau avvei Ilie în Egipt despre avva Agathon:
– Bun avvă este.
– E bun pentru oamenii din vremea lui.
– Dar faţă de cei vechi?
– V-am spus că pentru oamenii din vremea lui e bun; faţă de cei dinainte, am văzut pe cineva la Sketis, care putea să oprească soarele pe cer, precum Iisus Navi.
Auzind acestea, s-au minunat şi l-au slăvit pe Dumnezeu.

3
A spus avva Ilie, al diaconiei: ce izbândeşte păcatul acolo unde este căinţă? La ce foloseşte dragostea, acolo unde este mândrie?

4
A spus avva Ilie: am văzut pe cineva luând o tigvă64(Tâlv, vas făcut din coaja unui dovleac anume.) cu vin la subţioară. Şi ca să-i ruşinez pe draci că era nălucire, i-am spus fratelui: „fii bun şi ridică-mi asta“. Şi ridicându-şi rasa, s-a dovedit că nu avea nimic. Am spus asta, pentru ca, şi dacă aţi vedea cu ochii ceva, sau aţi auzi, să nu primiţi. Cu atât mai mult păziţi-vă gândurile, cugetele şi părerile65(Tous dialogismous, kai tas enthymeseis kai tas ennoias.), ştiind că ei vi le-au strecurat, ca să spurce sufletul, să se gândească la cele nefolositoare, şi ca să tragă cugetul de la îndeletnicirea sa, gândul la păcate şi la Dumnezeu.

5
A mai spus: oamenii sunt cu mintea ori la păcate, ori la Hristos, ori la oameni.

6
A mai spus: dacă nu cântă cugetul cu trupul împreună, zadarnică este truda. Dacă iubeşte cineva jalea, în urmă i se face spre bucurie şi odihnă.

7
A spus iar că a rămas într-un templu, şi au venit dracii spunându-i:
– Pleacă din locul nostru.
– Voi nu aveţi loc.
Şi au început să-i risipească lujerii de curmal, iar bătrânul el tot aduna. Apoi diavolul l-a luat de mână, trăgându-l afară. Dar în poartă s-a prins bătrânul cu cealaltă mână de uşă, strigând: Iisuse, ajută-mă. Şi diavolul fugi de îndată. Bătrânul începu să plângă. Domnul îi zise:
– De ce plângi?
– Că îndrăznesc să apuce omul şi să facă aşa.
– Tu te-ai lenevit; căci când m-ai chemat, ai văzut cum m-am arătat ţie.
Spun asta, că e nevoie de osteneală multă, şi fără osteneală, nu poate cineva să-l aibă pe Dumnezeu cu sine, că pentru noi s-a răstignit.

8
Un frate s-a dus la avva Ilie sihastrul din chinovia peşterii avvei Sava şi i-a zis:
– Avvo, spune-mi un cuvânt.
– În zilele părinţilor noştri erau iubite aceste trei virtuţi: neaverea, blândeţea şi înfrânarea; acuma stăpânesc între monahi lăcomia de averi şi de mâncare, ca şi obrăznicia. Păzeşte-le pe care vrei.