Despre avva Ioan persul

Capitolul precedent
Urmatorul capitol

1
A venit odată un copil să fie lecuit de demon; şi au venit fraţi dintr-o chinovie din . Atunci bătrânul a ieşit, văzând un frate păcătuind cu copilul, şi nu l-a mustrat, zicând: dacă cel care l-a plăsmuit vede şi nu-l arde, cine sunt eu să-l mustru?

2
Povestea unul dintre părinţi despre avva persul, că din marele lui har a ajuns la cea mai adâncă nevinovăţie. El locuia în Arabia Egiptului. A împrumutat odată de la un frate un galben şi a cumpărat in să lucreze. Atunci a venit alt frate, rugându-l: dă-mi, frate, oleacă de in, să îmi fac un leviton. El îi dădu cu bucurie. A venit şi altul rugându-l: dă-mi oleacă de in, să-mi fac cergă. Şi îi dădu şi lui. Şi i-au cerut şi alţii, iar el le-a dat firesc şi cu bucurie. Apoi a venit cel cu banul, să-l ceară înapoi. Bătrânul îi spuse: mă duc şi ţi-l aduc. Şi neavând de unde să-l dea înapoi, s-a ridicat ducându-se la al diaconiei, să-i ceară ca să-i dea un ban, ca să îl înapoieze fratelui. Mergând, a găsit un galben pe jos, şi nu l-a luat. Apoi a făcut o , întorcându-se în chilia lui. Fratele a venit iar, sâcâindu-l cu banul. El îi zise: de asta mă şi îngrijesc. Plecă iar, găsind banul pe jos cum fusese; şi făcu iar , întorcându-se în chilia lui. Atunci a venit iar fratele care-l sâcâia. Bătrânul îi zise iar: acum ţi-l aduc neapărat, şi gata. Se ridică iar, mergând în acelaşi loc; şi găsi banul pe jos, şi îl luă, făcând o . Atunci merse la , şi-i spuse: avva, venind la tine am găsit banul acesta pe drum; fii bun, şi dă de veste în vecini, nu cumva l-a pierdut cineva; şi dacă găseşti al cui e, dă-i-l. Bătrânul plecă, vestind vreme de trei zile; şi nu s-a aflat nimeni să fi pierdut banul. Atunci îi zise bătrânul avvei Iacov: dacă nu l-a pierdut nimeni, dă-i-l pe acesta fratelui cutare, că îi sunt dator; şi venind să iau de la tine de pomană şi să înapoiez datoria, l-am găsit.
Bătrânul se minună, cum de nu luase banul, dator fiind, să-l dea. Şi asta era de minune la el, că dacă venea cineva să împrumute ceva de la el, nu-i da, ci îi spunea: mergi şi ia-ţi singur ce-ţi trebuie. Iar când îi aducea, îi spunea: pune-l la locul lui. Şi dacă cel care luase nu aducea nimic, nu-i zicea nimica.

3
Se spunea despre avva persul că dând nişte răufăcători peste el, le-a adus lighean, vrând să-i spele pe picioare; şi ei, ruşinându-se, au început să se căiască.

4
I-a spus cineva avvei persul:
– Am trudit atâta pentru împărăţia cerurilor – oare avem s-o moştenim?
– Eu am încredere că voi moşteni Ierusalimul cel de sus, cel care este scris în ceruri, că „cel care a făgăduit e de încredere“114(Evrei 10, 23.). De ce să nu mă încred? Sunt primitor ca , blând ca , sfânt ca Aaron, răbdător ca , smerit ca David, pustnic ca , tânguitor ca , învăţător ca Pavel, de încredere ca Petru, înţelept ca . Şi mă încred ca tâlharul, că cel care mi le-a hărăzit pe acestea în bunătatea sa, îmi va da şi împărăţia.

Cuvinte cheie, , , , , , , , , , , , ,

Trimite prin e-mail Trimite prin e-mail
Printeaza Printeaza

Adauga acest text in lista de recomandari:

Capitolul precedent
Urmatorul capitol

Lectura recomandata
(Ne)lamuriri din Vechiul Testament Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare

Lectura recomandata


(Ne)lamuriri din Vechiul Testament