Se spunea despre micul Ioan tebanul, ucenicul avvei Ammoé, că a slujit bătrânului, care era bolnav, vreme de doisprezece ani, şi şedea cu el pe rogojină. Bătrânul însă nu-l băga în seamă, şi, măcar că se trudea mult pentru el, niciodată nu i-a spus bătrânul „fii mântuit 115(sôtheiês, „fii mântuit“ sau „sănătate“, formulă obişnuită de salut. Cum am zice azi „nu-i dădea nici bună-ziua“.)!“. Când trăgea să moară, când au venit bătrânii, l-a apucat de mână şi i-a spus: fii mântuit, fii mântuit, fii mântuit! Şi îl încredinţă bătrânilor, zicând: el e înger, nu om.
Cuvinte cheieavva Ioan, Ioan
Trimite prin e-mail
Printeaza
Adauga acest text in lista de recomandari:
| Lectura recomandata | ||
![]() |
![]() |
![]() |
| (Ne)lamuriri din Vechiul Testament | Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate | Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare |
