1
S-a dus odată avva Marcu orăşeanul169(„Oraşul“ este, bineînţeles, Alexandria.) să taie lujeri, şi fraţii cu el. În prima zi i-au zis: haide să mănânci cu noi, părinte! Iar el a mers şi a mâncat. A doua zi i-au zis iarăşi să mănânce. El n-a primit, ci le-a zis: voi aveţi nevoie să mâncaţi, copii, că sunteţi încă de carne; eu nu vreau să mănânc acum.
2
S-a dus avva Macarie la avva Pahomie al Tabenisioţilor. Pahomie l-a întrebat:
– Când fraţii sunt neorânduiţi, e bine să-i pedepsesc?
– Pedepseşte-i şi-i judecă drept pe cei supuşi ţie; în afara lor nu judeca pe nimeni, căci e scris „Oare pe cei dinăuntru nu-i judecaţi voi? Pe cei din afară îi judecă Dumnezeu“170(I Corinteni 5, 12.)
3
Vreme de patru luni a mers avva Macarie la un frate, şi nu l-a găsit nici o dată zăbovind de la rugăciune. Atunci a zis minunându-se: iată înger pământean!
Despre avva Marcel171(O apoftegmă apocrifă, absentă în Patericul vechi.)
Cuvinte cheieavva Macarie, avva Marcu orăşeanul, Dumnezeu, Marcu, rugăciune
Trimite prin e-mail
Printeaza
Adauga acest text in lista de recomandari:
| Lectura recomandata | ||
![]() |
![]() |
![]() |
| (Ne)lamuriri din Vechiul Testament | Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate | Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare |
