Despre avva Marcu, ucenicul avvei Silvan

Capitolul precedent
Urmatorul capitol

1
Se spunea despre , că avea un ucenic pe nume , şi care era foarte ascultător şi scria frumos. Bătrânul îl iubea pentru ascultarea lui, mai avea încă unsprezece ucenici, care se supărau că îl iubea mai mult decât pe ei. Bătrânii au auzit, mâhnindu-se. Într-o zi au venit la el şi l-au chemat. Atunci el i-a luat, a ieşit, bătând la fiecare chilie:
– Frate cutare, haide, că am nevoie de tine.
Nici unul dintre ei nu i-a urmat îndată. Ajungând la chilia lui , bătu zicând:
– .
Când auzi vocea bătrânului, ţâşni îndată afară. Bătrânul îl trimise cu o însărcinare, zicându-le bătrânilor:
– Unde sunt ceilalţi fraţi, părinţilor?
Când a intrat în chilia lui, a luat în mâini foaia162(tetradion, lat. quaternio, caiet format din două foi îndoite, care se lega apoi sub formă de carte.) şi a văzut că pusese mâna să scrie şi auzindu-l pe bătrân n-a mai întors condeiul să sfârşească litera. Bătrânii ziseră:
– Într-adevăr, avvo, cel pe care îl iubeşti tu îl iubim şi noi, şi-l iubeşte şi .

2
Se spunea despre , că se preumbla odată la cu bătrânii şi a vrut să le arate ascultarea ucenicului său , şi de ce îl iubea. Văzând un mistrecior, îi zise:
– Vezi bivolaşul acela, fiule?
– Da, avvo.
– Şi ce corniţe drăguţe are!
– Da, avvo.
Iar bătrânii se minunară de răspunsul lui şi s-au lămurit de ascultarea sa.

3
A venit odată mama avvei să-l vadă, cu mare alai. Bătrânul i-a ieşit în întâmpinare, iar ea i-a spus:
– Avvo, zi-i fiului meu să iasă ca să-l văd.
Bătrânul intră şi-i zise:
– Ieşi ca să te vadă mama ta.
El purta o haină peticită şi era afumat de la bucătărie, dar a ieşit din supunere, închizând ochii, şi le zise:
– Mântuiţi-vă, mântuiţi-vă, mântuiţi-vă!163(sôtheiête, „mântuiţi-vă“ sau „sănătate“.) – fără să-i vadă.
Mama lui nu l-a recunoscut însă. A trimis iar după bătrân zicând:
– Avvo, trimite-mi-l pe fiul meu, să-l văd.
El îi spuse lui :
– Nu ţi-am zis: ieşi, să te vadă mama ta?
– Am ieşit după cuvântul tău, avvo. Te rog însă să nu-mi mai spui să ies, ca să nu fiu neascultător.
Bătrânul ieşi, zicându-i:
– El e cel care v-a ieşit înainte, zicând „mântuiţi-vă“.
Apoi a mângâiat-o şi a lăsat-o să plece.

4
Altădată s-a nimerit să plece din şi să meargă la muntele Sinai, unde s-a şi sălăşluit. Atunci mama lui a trimis, jurându-l cu lacrimi să meargă fiul ei şi să-l vadă. Bătrânul îl trimise. Când îşi pregătea însă cojocul de plecare şi era să-l îmbrăţişeze pe bătrân, a izbucnit dintr-o dată în plâns şi n-a mai ieşit.

5
Se spunea despre , că atunci când voia să plece în , ucenicul său i-a zis:
– Părinte, nu vreau să plec de aici, nici pe tine nu te las să pleci, avvo. Mai rămâi aici trei zile.
Şi a treia zi s-a săvârşit.

Cuvinte cheie, , , ,

Trimite prin e-mail Trimite prin e-mail
Printeaza Printeaza

Adauga acest text in lista de recomandari:

Capitolul precedent
Urmatorul capitol

Lectura recomandata
(Ne)lamuriri din Vechiul Testament Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare

Lectura recomandata


Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare