1
Se spunea despre avva Meghetios, că dacă, ieşind din chilia lui, îi venea gând să plece de acolo, nici nu se mai întorcea la chilie. Că nu avea nici un lucru din cele ale veacului acesteia, decât o andrea de despicat lujerii de curmal – căci lucra în fiecare zi trei coşuri, pentru hrana lui.
2
Se spunea despre al doilea avva Meghetios, că era foarte smerit, ucenicise la egipteni, şi se întâlnise cu mulţi bătrâni, cu avva Sisoe, şi cu avva Pimen. El locuia la râu, în Sinai. S-a nimerit de a venit unul dintre sfinţi, cum povestea el însuşi, care i-a zis:
– Cum îţi merge, frate, în pustiul acesta?
– Postesc câte două zile la rând, şi mânc o pâine.
– Dacă vrei să mă asculţi, mâncă zilnic câte jumătate de pâine.
Şi făcând aşa şi-a găsit odihna.
3
L-au întrebat unii dintre părinţi pe avva Meghetios:
– Dacă prisoseşte mâncare gătită pe a doua zi, ce zici, să o mănânce fraţii?
– Dacă se strică, nu e bine să fie siliţi fraţii s-o mânce şi să se bolnăvească, ci să fie aruncată. Dacă e bună, şi de răsfăţ e aruncată şi se găteşte alta, asta e rău.
4
A mai zis: la început când ne adunam unii cu alţii şi vorbeam lucruri de folos, întărindu-ne unii pe alţii, ne făceam cete-cete şi ne ridicam la cer. Dar când ne adunăm acum şi începem să ne ponegrim unul câte unul, ne tragem în jos.
Trimite prin e-mail
Printeaza
Adauga acest text in lista de recomandari:
| Lectura recomandata | ||
![]() |
![]() |
![]() |
| (Ne)lamuriri din Vechiul Testament | Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate | Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare |
