Religio

Cartea:

Cărți

Despre avva Sisoe

1
Un frate nedreptăţit de alt frate s-a dus la avva Sisoe şi i-a spus:
– Am fost nedreptăţit de cutare frate şi vreau să-mi fac dreptate312(ekdikêsai) singur.
Bătrânul îl rugă:
– Nu, fiule; mai bine lasă-i lui Dumnezeu răzbunarea313(ekdikesis).
– Nu mă voi linişti până când nu-mi voi face dreptate.
– Să ne rugăm, frate.
Bătrânul se ridică şi zise:
– Doamne, nu mai avem nevoie de tine să te îngrijeşti de noi, că ne facem noi dreptate singuri.
Auzind fratele acestea, căzu la picioarele bătrânului, zicând:
– Nu mă mai judec cu fratele, iartă-mă, avvo.

2
Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe:
– Ce să fac, că atunci când mă duc la biserică se face adesea ospăţ314(agapê. În traducerea veche „pomană“, termen care se referă doar la pomenirile morţilor.) şi (fraţii) mă ţin cu sila?
– Greu lucru.
Atunci zise Avraam, ucenicul lui:
– Dacă e întâlnire sâmbăta sau duminica şi bea fratele trei pahare, nu sunt multe?
– Dacă nu e Satana, nu sunt multe.

3
I-a zis ucenicul avvei Sisoe:
– Părinte, ai îmbătrânit, să mergem de acum aproape de lumea locuită.315( oikoumenê, „lumea locuită“, în opoziţie cu eremos, deşertul.)
– Să mergem acolo unde nu este femeie.
– Şi unde altundeva nu este femeie, decât în pustie?
– Atunci du-mă în pustie.

4
Adesea îi zicea ucenicul avvei Sisoe:
– Avvo, ridică-te să mâncăm.
– N-am mâncat, fiule?
– Ba nu, părinte.
– Dacă n-am mâncat, adă să mâncăm.

5
A zis odată avva Sisoe cu sinceritate316(parrhesia. Sens conjectural.): crede-mă317(tharsei. Sic.), uite, sunt treizeci de ani de când nu mă mai rog lui Dumnezeu pentru păcate, ci mă rog aşa: „Doamne Iisuse, apără-mă de limba mea!“ Şi până azi, cad zi de zi din pricina ei şi păcătuiesc.

6
Un frate îi spuse avvei Sisoe:
– De ce nu se depărtează patimile de mine?
– Uneltele318(ta skeuê „lucrurile“.) lor sunt în tine; dă-le arvuna lor şi se duc.

7
Şedea odată avva Sisoe în muntele avvei Antonie, şi, fiindcă slujitorul lui întârzia, n-a văzut pe nimeni vreme de zece319(şase, în alte ediţii, mai plauzibil) luni. Umblând pe munte, văzu un faranit care vâna sălbăticiuni, căruia îi zise:
– De unde vii şi de cât timp eşti aici?
– Zău, avvo, de unsprezece luni sunt în acest munte şi n-am văzut alt om, afară de tine.
Auzind acestea bătrânul, intră în chilie şi zise, lovindu-se: uite, Sisoe, ai crezut că ai făcut cine ştie ce şi nici măcar ca mireanul acesta n-ai făcut!

8
S-a făcut liturghie320(prosforá) în muntele avvei Antonie, şi s-a nimerit şi un burduf de vin. Unul dintre bătrâni luă un ulcioraş şi un pahar, aducându-i şi avvei Sisoe, şi-i dădu de bău. La fel şi al doilea (pahar), şi primi. I-a mai dat şi al treilea, dar n-a primit, zicând: opreşte, frate, nu ştii că e al Satanei?

9
A venit unul din fraţi la avva Sisoe, la muntele avvei Antonie. Pe când vorbeau, îi zise avvei Sisoe:
– N-ai ajuns de acum la măsura avvei Antonie, părinte?
– Dacă aveam unul din gândurile avvei Antonie, m-aş fi făcut cu totul ca focul; dar ştiu pe cineva care cu osteneală îi poate purta gândul.

10
A venit odată unul dintre tebani la avva Sisoe, vrând să se călugărească. Bătrânul l-a întrebat dacă are pe cineva în lume. El spuse:
– Am un fiu.
– Mergi, aruncă-l în Râu, şi atunci te vei călugări.
Când el se duse să-l arunce, bătrânul trimise un frate să-l oprească. Fratele spuse:
– Opreşte, ce faci?
– Avva mi-a spus să-l arunc.
– După aia a spus să nu-l arunci.
Apoi îl lăsă, venind la bătrân, şi se făcu monah încercat pentru ascultarea lui.

11
Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe:
– Aşa îi bântuia Satana (şi) pe cei dinainte?
– Acum şi mai mult, fiindcă i se apropie sorocul şi se frământă.321(tarassetai, se zbuciumă.)

12
A fost ispitit odată Avraam, ucenicul avvei Sisoe, de către demon; bătrânul văzu că el căzuse; şi s-a ridicat, înălţându-şi mâinile la cer şi zicând:
– Doamne, vrei, nu vrei, nu te voi lăsa dacă nu-l vindeci.
Şi s-a vindecat curând.

13
Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe:
– Mă văd pe mine însumi, că gândul la Dumnezeu este pururea cu mine.
– Nu e mare lucru, să ai gândul la Dumnezeu; e mare lucru să te vezi mai prejos de toată făptura. Acest lucrul călăuzeşte şi truda trupească spre smerenie.

14
Se spunea despre avva Sisoe, că atunci când avea să se săvârşească, iar părinţii şedeau lângă el, i s-a luminat faţa ca soarele. Şi le spuse: iată avva Antonie a venit. Apoi după puţin timp: Iată ceata proorocilor a venit! Şi chipul i s-a luminat şi mai tare, şi zise: iată ceata apostolilor a venit. Iar chipul i s-a luminat de două ori mai tare, şi părea că vorbeşte cu unii. Bătrânii l-au întrebat:
– Cu cine vorbeşti, părinte?
– Iată că au venit îngerii să mă ia, şi-i rog să mă lase să mă mai pocăiesc puţin.
– N-ai nevoie să te pocăieşti, părinte.
– Ba, chiar ştiu că nici n-am început.
Atunci şi-au dat seama că este desăvârşit. Apoi dintr-o dată i s-a luminat iarăşi chipul ca soarele, şi toţi s-au înfricoşat. El le spuse:
– Priviţi, Domnul a venit şi zice: aduceţi-mi vasul322(Faptele Apostolilor 9, 15.) pustiului.
Şi îndată îşi dădu sufletul. Şi a fost ca un fulger, iar încăperea s-a umplut de mireasmă.

15
A venit avva Adelfie, episcopul oraşului Nilupolis, la avva Sisoe, la muntele avvei Antonie. Şi când să plece, înainte de a porni la drum, le-a făcut de mâncare de dimineaţă; dar era post. Când au întins masa iată că bat fraţii. Îi zise ucenicului său: dă-le puţină fiertură, că sunt osteniţi.
Avva Adelfie îi spuse: lasă deocamdată, să nu spună că avva Sisoe mâncă de cu dimineaţă.
Bătrânul n-a primit şi i-a zis fratelui: hai, dă-le.
Când văzură ei fiertura ziseră:
– Nu cumva aveţi oaspeţi? Nu cumva mâncă şi bătrânul cu voi?
– Ba da, îi zise fratele.
Atunci au început să se zbuciume şi să zică:
– Dumnezeu să vă ierte, că l-aţi lăsat pe bătrân să mănânce acum! Nu ştiţi că se va chinui vreme de multe zile?
Episcopul i-a auzit şi şi-a cerut iertăciune bătrânului, zicând: iartă-mă, avvo, că am gândit omeneşte; tu însă ai făcut lucrul lui Dumnezeu.
Avva Sisoe îi zise: dacă nu-l va slăvi Dumnezeu pe om, slava oamenilor nu este nimic.

16
Au venit unii la avva Sisoe ca să audă cuvânt de la el, şi nu le-a spus nimic, ci zicea mereu: iertaţi-mă.
Văzându-i coşurile, i-au zis lui Avraam, ucenicul lui:
– Ce faceţi cu coşurile astea?
– Le vindem ici şi colo.
Auzind, bătrânul zise:
– Şi Sisoe mâncă de ici şi colo.
Auzind ei, s-au folosit foarte şi au plecat cu bucurie, dumeriţi323(oikodomêthentes „edificaţi, lămuriţi“) de smerenia lui.

17
L-a întrebat avva Ammon al Raïtului pe avva Sisoe:
– Când citesc Scriptura, gândul meu vrea să alcătuiască o cuvântare frumoasă324(filokalêsai „a stiliza“.), ca să am dacă sunt întrebat.
– Nu e nevoie, ci să-ţi dobândeşti din curăţia cugetului şi înseninarea325(to amerimnein, lipsa de griji.), şi cuvântarea.

18
A venit odată un mirean cu fiul lui la avva Sisoe, în muntele avvei Antonie. Şi pe drum s-a întâmplat că a murit fiul lui, dar nu s-a frământat, ci l-a luat cu credinţă la bătrân şi a căzut cu fiul lui, ca şi cum ar fi făcut o metanie, ca să primească binecuvântarea bătrânului. Tatăl se ridică, lăsând copilul la picioarele bătrânului, şi ieşi. Bătrânul, crezând că-i face metanie, îi zise: ridică-te, ieşi afară – că nu ştia că murise. Şi îndată s-a ridicat şi a ieşit. Când l-a văzut tatăl său, a fost uluit326(exestê, de la existêmi, a fi năucit, a fi stupefiat.), şi intră, închinându-se bătrânului şi spunându-i ce se întâmplase. Auzind, bătrânul s-a mâhnit, fiindcă nu voia să se întâmple aşa. Ucenicul lui i-a poruncit (omului aceluia) să nu-i spună nimănui, până la moartea bătrânului.

19
Trei bătrâni au venit la avva Sisoe, auzind despre el. Primul i-a spus: părinte, cum pot să mă mântui de râul cel de foc?327(Daniel 7, 10.) El nu-i răspunse. Al doilea îi zise: părinte, cum pot să mă mântuiesc de scrâşnirea dinţilor328(Matei 8, 12.) şi de viermele cel neadormit?329(Marcu 9, 48.) Iar al treilea îi spuse: părinte, ce să fac, că gândul la întunericul cel din afară330(Matei 8, 12.) mă omoară? Bătrânul le răspunse: eu nu mă gândesc la nici unul din acestea; Dumnezeu fiind milostiv331(fileusplanhnos), nădăjduiesc că-i va fi milă de mine.
Auzind cuvântul acesta bătrânii plecară amărâţi. Bătrânul, nevrând să-i lase să plece amărâţi, le zise: fericiţi sunteţi, fraţilor, şi vă pizmuiesc. Primul dintre voi a pomenit despre râul de foc şi al doilea despre Tartar şi al treilea despre întuneric. Dacă cugetul vostru stăruie în acest gând332(mnêmê, amintire.), e cu neputinţă ca să păcătuiţi. Ce să fac eu, care am inima atât de împietrită, încât nu mă lasă nici să mă gândesc că este pedeapsă pentru oameni, şi de asta păcătuiesc în fiecare ceas?
Ei îi făcură metanie, zicând: precum am auzit, aşa am şi văzut333(Psalm 47, 9.).

20
L-au întrebat unii pe avva Sisoe:
– Dacă va cădea un frate, nu are nevoie să se pocăiască un an?
– Aspru cuvânt.
– Dar şase luni?
– E mult.
– Până în patruzeci de zile?
– E mult.
– Atunci cât? Dacă ar cădea un frate şi se face curând ospăţ334(agapê, „agapă“, în traducerea veche „pomană“), să vină şi el la ospăţ?
– Nicidecum. Are însă nevoie să se pocăiască câteva335(oligas, puţine.) zile. Am încredere în Dumnezeu, că dacă un asemenea om se pocăieşte din tot sufletul, şi în trei zile îl primeşte Dumnezeu.

21
Mergând odată avva Sisoe la Klysma, au venit la el mireni ca să-l vadă. Şi vorbind ei multe, nu le-a răspuns. La urmă unul dintre ei le zise:
– De ce-l supăraţi pe bătrân? Nu mănâncă, de aceea nici nu poate să vorbească.
– Eu când am nevoie, mănânc – le răspunse bătrânul.

22
L-a întrebat avva Iosif pe avva Sisoe:
– În câtă vreme trebuie omul să-şi taie patimile?
– Răspăsurile vrei să le ştii?
– Da.
– În ce ceas îţi vine patima, îndată tai-o.

23
Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe cel din Petra despre trai336(politeia, mod de viaţă.). Bătrânul îi spuse:
– A zis Daniel „mâncăruri alese n-am mâncat“337(Daniel X, 3. Artos epithymiôn, literal „pâinea dorinţelor“. Ebr. lehem hamudot.).

24
Se spunea despre avva Sisoe că încuia totdeauna uşa când şedea în chilie.

25
Au venit odată arieni la avva Sisoe, în muntele avvei Antonie, şi au început să ponegrească ortodoxia. Bătrânul nu le răspunse nimic; îl chemă însă pe ucenicul său, zicându-i: Avraam, adu-mi cartea sfântului Atanasie şi citeşte-o.
Ei tăcură, iar erezia lor fu dată în vileag. Şi i-a petrecut cu pace.

26
A venit odată avva Ammun de la Raithú la Klysma, ca să-l vadă pe avva Sisoe. Şi văzându-l amărât că părăsise pustia, îi zise:
– De ce eşti amărât, avvo? Ce-ai fi putut face de acum în pustie, că ai îmbătrânit?
Bătrânul se uită aspru la el, zicându-i:
– Ce vorbeşti, Ammun? Nu-mi ajungea fie şi numai slobozenia gândului în pustie?

27
Şedea odată avva Sisoe în chilia lui. Când bătu ucenicul lui, bătrânul îi strigă: fugi, Avraam, acum n-avem vreme aici!338(arti ou sholazei ta ôde, literal „acum n-au răgaz cele de aici“ poate cu sensul *acum aici avem treburi urgente.)

28
Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe:
– Cum de ai plecat de la Sketis, unde erai cu avva Or, şi ai venit să şezi aici?
– Când a început să fie îmbulzeală la Sketis, auzind eu că s-a săvârşit avva Antonie, m-am ridicat şi am venit aici la munte. Şi găsind locul de aici paşnic, m-am aşezat vremelnic aici.
– De câtă vreme eşti aici?
– De şaptezeci şi doi de ani.

29
A zis avva Sisoe: dacă se îngrijeşte cineva de tine, nu trebuie să-i porunceşti.

30
L-a întrebat un frate pe avva Sisoe:
– Dacă drumeţim şi călăuzul ni se rătăceşte, să-i spunem?
– Nu.
– Atunci să-l lăsăm să ne rătăcească?
– Ce, o să iei bâta să-l baţi? Ştiu nişte fraţi care călătoreau, şi călăuzul lor s-a rătăcit noaptea. Erau doisprezece, şi ştiau toţi că rătăceau, însă fiecare se înverşuna să nu vorbească. Când s-a făcut ziuă, cunoscând călăuzul lor că rătăcise drumul, le spuse „iertaţi-mă că m-am rătăcit“. Atunci toţi îi spuseră „şi noi ştiam, dar am tăcut“. Auzind, el s-a minunat şi a zis că până la moarte se înfrânează fraţii să nu spună. Şi l-a slăvit pe Dumnezeu. Iar lungimea căii din care s-au rătăcit era de doisprezece mile.

31
Au venit odată sarazini şi l-au dezbrăcat pe avva Sisoe şi pe ucenicul lui. Atunci ei au ieşit în pustie să găsească ceva care să se poată mânca, iar bătrânul a găsit baligi de cămilă, şi, sfărmându-le, a dat de grăunţe de orz în ele. Mâncă o grăunţă, şi pe cealaltă o ţinu în mână. Când veni fratele lui, îl găsi mâncând şi-i zise:
– Asta e dragoste, că ai găsit de mâncare şi mânci singur, iar pe mine nu m-ai chemat?
– Nu te-am nedreptăţit, frate, uite, partea ta am păstrat-o în mână.

32
Se spunea despre avva Sisoe tebanul că locuia la Calamonul Arsinoei; în cealaltă lavră un bătrân era bolnav. Când auzi, se amărî. Fiindcă postea din două în două zile, şi era în ziua în care nu mânca, de cum auzi, îşi zise în gând: ce să fac? Dacă mă duc, nu cumva să mă silească fraţii să mânc. Dacă zăbovesc până dimineaţă, nu cumva bătrânul să moară. O să fac aşa totuşi, mă duc şi nu mânc.
Şi aşa se duse nemâncând, împlinind porunca lui Dumnezeu şi fără să-şi lase traiul lui cel întru Dumnezeu.

33
Povestea unul din părinţi despre avva Sisoe cel din Calamon că odată, dorind să biruie somnul, s-a atârnat singur peste prăpastia din Petra; atunci a venit un înger care l-a dezlegat şi i-a spus să nu mai facă aşa, nici altora să nu le dea asemenea învăţ.

34
L-a întrebat unul dintre părinţi pe avva Sisoe:
– Dacă şed în pustie şi vine vreun barbar dorind să mă omoare, şi-l birui, să-l omor?
– Nu, ci lasă-l lui Dumnezeu. Orice ispită sau încercare339(peirasmos, ispită sau încercare.) i-ar veni omului, să zică: „din pricina păcatelor mele s-a întâmplat“, iar dacă (se întâmplă lucru) bun, „din iconomia340(oikonomia, „iconomie“ în traducerea veche, plan sau providenţă.) lui Dumnezeu“.

35
Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe tebanul:
– Spune-mi un cuvânt.
– Ce pot să-ţi spun? Că citesc din Noul Testament şi mă întorc la cel Vechi.

36
Acelaşi frate l-a întrebat pe avva Sisoe cel din Petra cuvântul pe care-l spusese avva Sisoe tebanul. Iar bătrânul îi spuse: eu în păcat mă culc şi în păcat mă trezesc.

37
Se spunea despre avva Sisoe tebanul, că atunci când se risipea adunarea, fugea în chilia lui. Alţii spuneau „are demon“; el însă făcea lucrul lui Dumnezeu.

38
Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe:
– Ce să fac, avvo, că am căzut?
– Ridică-te iar.
– M-am ridicat şi am căzut iarăşi.
– Ridică-te iar şi iar.
– Până când?
– Până când vei fi luat sau în bine, sau în cădere; că în ce (stare) este găsit omul, în aceea şi pleacă (în lumea cealaltă).

39
Un frate îl întrebă pe un bătrân:
– Ce să fac, că mă amărăşte lucrul mâinilor? Îmi place împletitul, dar nu pot să-l fac.
– Avva Sisoe a zis să nu lucrăm lucrul care ne odihneşte.

40
A zis avva Sisoe: caută-l pe Dumnezeu şi nu căuta unde locuieşte.

41
A mai zis: ruşinea şi netemerea aduc adesea păcatul341(Adică şi timiditatea, şi opusul ei, obrăznicia.).

42
Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe:
– Ce să fac?
– Ceea ce cauţi, este tăcerea multă şi smerenia. Că e scris „fericiţi cei care stăruiesc în El“342(Isaia 30, 18. „Fericiţi cei care nădăjduiesc în El“ în traducerea sinodală.). Şi aşa vei putea să stai nedoborât343(stênai „a se ţine în picioare“.).

43
A spus avva Sisoe:
– Fă-te neînsemnat, leapădă-ţi voia înapoia ta, fă-te fără griji, şi vei avea odihnă.

44
Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe:
– Ce să fac pentru păcate?
– „Fiecare dintre noi e ispitit de pofta lui însuşi“344(Iacov, 1, 14.).

45
Un frate l-a întrebat pe avva Sisoe:
– Spune-mi un cuvânt.
– De ce mă sileşti să vorbesc zadarnic? Fă ce vezi.

46
S-a dus odată avva Avraam, ucenicul avvei Sisoe, cu o însărcinare, şi zile întregi n-a vrut să fie slujit de altul, zicând: să las pe altul decât pe fratele meu să se obişnuiască cu mine? Şi a răbdat osteneala, neprimind până s-a întors ucenicul lui.

47
Se spunea despre avva Sisoe, că şedea odată şi a strigat cu glas tare: o, ce nenorocire!345(talaipôria, necaz, nenorocire, năpastă, suferinţă.)
Ucenicul îi zise:
– Ce ai, părinte?
– Caut un om cu care să vorbesc, şi nu găsesc.

48
A ieşit odată avva Sisoe din muntele avvei Antonie, spre muntele cel depărtat al Tebaidei, şi s-a sălăşluit acolo. Acolo erau melitieni, care locuiau în Calamonul Arsinoei. Auzind unii că s-a dus la muntele cel depărtat, doreau să-l vadă, şi şi-au zis: ce să facem? În munte sunt melitieni. Ştim că pe bătrân nu-l vatămă, dar nu cumva ca noi, vrând să-l vedem pe bătrân, să cădem în ispita ereticilor.
Şi ca să nu se întâlnească cu ereticii nu s-au dus nici să-l vadă pe bătrân.

49
Se spunea despre avva Sisoe că era bolnav, şi, cum şedeau bătrânii împrejurul lui, i-a vorbit cuiva. Ei i-au spus:
– Ce vezi, avvo?
– Îi văd pe unii venind spre mine, şi-i rog să mă mai lase să mă pocăiesc puţin.
– Şi dacă te lasă, vei mai putea de acum să-ţi foloseşti (timpul) pentru pocăinţă?
– Dacă nu mă pot pocăi, o să suspin puţin pentru sufletul meu, şi asta-mi ajunge.

50
Se spunea despre avva Sisoe, că atunci când s-a dus la Klysma, s-a îmbolnăvit. Şi pe când şedea cu ucenicul lui în chilie, s-a auzit o bătaie în uşă. Bătrânul îşi dădu seama, zicându-i ucenicului său Avraam: spune-i celui care bate: „eu Sisoe la munte, eu Sisoe pe pat“.346(haradrion „pat, saltea, rogojină, aşternut“ sau haradra „vale, albie de râu“. Textul s-ar mai putea traduce „eu Sisoe la munte, eu Sisoe la vale“.)

51
I-a spus ucenicului său avva Sisoe tebanul:
– Spune-mi ce vezi la mine, iar eu îţi voi spune ce văd la tine.
– Tu eşti bun la minte, dar cam aspru.
– Tu eşti bun, dar cam moale347(haunôs, „frivol, neserios, superficial“. Am păstrat termenul moale din traducerea veche pentru a conserva opoziţia aspru/moale.) la minte.

52
Se spune despre avva Sisoe tebanul că nu mânca pâine; dar la sărbătoarea Paştelui i-au făcut metanie348(ebalon autô metanoian, „i-au cerut iertare“.) fraţii să mânce cu ei. El le răspunse:
– O să fac aşa, fie o să mânc pâine, fie din toate mâncărurile pe care le-aţi făcut.
– Mâncă doar pâine.
Şi aşa a făcut.

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , , , , , , , ,

  • Pateric

    pateric.ro
    Siteul Pateric.ro a fost lansat în martie 2008, și cuprinde peste 800 de învățături.
    Vizitează siteul
  • Molitfelnic

    molitfelnic.ro
    Molitfelnicul e o carte ortodoxă de rugăciuni. Molitfelnic.ro reprezintă o colecție online a acestora. Siteul a fost lansat în 2011.
    Vizitează siteul
  • Psalm

    psalm.ro
    Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic.
    Vizitează siteul
  • Ceaslov

    ceaslov.ro
    Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Euchologion, care conține textele folosite de preot și diacon).
    Vizitează siteul
  • Acatist

    acatist.ro
    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Vizitează siteul
  • Apocrife

    apocrife.ro
    Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.
    Vizitează siteul
  • Evanghelie

    evanghelie.ro
    Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos.
    Vizitează siteul
  • Liturghie

    liturghie.ro
    Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe.
    Vizitează siteul
  • Filocalie

    filocalie.ro
    Filocalia este o culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.
    Vizitează siteul