DESPRE MUTAREA MOAŞTELOR MUCENICULUI FILUMEN

Capitolul precedent
Urmatorul capitol

De Crăciun, în anul 1984, a adormit în Domnul – Claudiu, Mitropolitul Pellei, pe care l-am petrecut până la cimitirul nostru de pe muntele Sion. Atunci, Patriarhul ne-a spus să-l dezgropăm şi pe părintele Filumen.
Şi, cu adevărat, am deschis mormântul şi am scos trupul afară, aşezându-l pe placa de marmură a unui mormânt alăturat. Hainele erau pe jumătate putrezite, iar monahii le-au luat ca binecuvântare, ca să le împartă oamenilor. Mâinile puteau fi îndoite. Piciorul drept, de la oul piciorului în jos, nu mai era, pentru că ucigaşul îl tăiase cu securea. Lipseau şi degetele de la piciorul stâng. Restul trupului era întreg, deşi stătuse în mormânt timp de trei ani. În schimb, de la tăietura securii, craniul era despicat şi îi lipsea nasul. Avea încă barbă şi păr. Cineva l-a curăţat cu un burete îmbibat în vin. Desigur, trupul nu emana nici un miros neplăcut. Nu fusese mâncat de viermi şi nu avea absolut nici o scobitură. Apăsam pe piept şi pe burtă, care îşi reveneau la eliberarea presiunii. Trupul a fost aşezat într-un sicriu şi îngropat în alt mormânt. A rămas acolo până în anul 1985, când a avut loc a doua dezgropare. Deja lichidele se absorbiseră, aşa că l-au aşezat în biserică. Trupul părintelui Filumen este acum ca cele ale Sfinţilor Gherasim şi Spiridon.
Mă veţi întreba: este sfânt? Cu siguranţă că este sfânt mucenic, pentru că a apărat de evreu locul de închinăciune ortodox. Pe când părintele Filumen săvârşea Vecernia, a venit evreul, l-a apucat de barbă şi l-a lovit cu securea. El a încercat, săracul, să se târască afară, ca să îşi salveze viaţa. Ştim lucrul acesta, deoarece scările erau pline de sânge. Prin urmare, este un sfânt mucenic.
În continuare, vă voi povesti un lucru minunat legat de părintele Filumen.
Pe 28 octombrie 1985, Patriarhia l-a desemnat pe Mitropolitul Paladie să slujească la o biserică mai îndepărtată. Pentru că nu mai apărea, fraţii l-au căutat la telefon în repetate rânduri. Însă nu răspundea. S-au dus şi i-au bătut la uşă, dar din nou nu au primit nici un răspuns. L-au informat pe părintele Vasile al Cezareei. S-au dus cu toţii şi l-au găsit în camera lui, căzut pe podea, aproape mort. Ce i se întâmplase? Seara a leşinat şi a rămas inconştient pe podea până dimineaţă, la zece. Au chemat de urgenţă salvarea. În salonul unde era bolnavul, a intrat şi părintele , care avea la el un deget al părintelui Filumen. Cu toţii plângeau. Atunci, părintele a scos degetul, l-a atins cu el pe frunte pe Mitropolitul Claudiu în formă de şi a rostit un tropar al sfinţilor mucenici.
Imediat, bolnavul a respirat adânc şi a întrebat: „Unde sunt, unde sunt?“ Aceasta este dovada sfinţeniei părintelui Filumen116(Acest text a ajuns în mâna mea în urma unor coincidenţe ciudate. O mână nevăzută m-a dus spre găsirea lui. A fost cel de-al treilea eveniment sfânt care mi s-a întâmplat în legătură cu această carte [n.a.].).
Fragment din predica lui Ambrozie, Arhiepiscopul de Neapole şi Samaria, rostită în Sinodul Mănăstirii Cuviosului , pe 24 octombrie 1986. „Cuviosul “, Vol. 12, 1987.

Cuvinte cheie, , , , , , ,

Trimite prin e-mail Trimite prin e-mail
Printeaza Printeaza

Adauga acest text in lista de recomandari:

Capitolul precedent
Urmatorul capitol

Lectura recomandata
(Ne)lamuriri din Vechiul Testament Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare

Lectura recomandata


Trupuri imateriale - reprezentari bizantine ale ingerilor