1
Era copil mic avva Efraim şi a avut un vis sau o vedenie, că a răsărit vie plină de roade pe limba lui şi a crescut, şi a umplut lumea până la cer. Şi au venit toate păsările cerului şi au mâncat din rodul viei; şi pe cât mâncau, pe atâta se înmulţeau strugurii.
2
Altă dată iar a văzut unul dintre sfinţi în vedenie ceată îngerească pogorând din cer din porunca lui Dumnezeu, ţinând sul, adică tom scris de o parte şi de cealaltă, şi-şi ziceau: cui se va da hrisovul? Unii spuneau unuia, alţii altuia. Dar răspundeau şi spuneau: cu adevărat sunt sfinţi şi drepţi; dar pe acesta nu-l poate primi nimeni, afară de Efraim. Şi a văzut bătrânul cum îi dădură sulul lui Efraim. Şi ridicându-se dimineaţa, merse de-l ascultă pe Efraim, care rostea ca şi cum izvor i-ar fi ieşit din gură, şi înţelese că de la Duhul Sfânt erau cele care ieşeau de pe buzele lui Efraim.
3
Altă dată, când trecea Efraim, a venit o femeie uşoară (îndemnată de cineva) să-l măgulească ori spre împreunare ruşinoasă, ori de nu, măcar să-l tragă la mânie, căci niciodată nu-l văzuse cineva mânios. El i-a spus: vino după mine! Ajungând într-un loc cu mare îmbulzeală, i-a spus: haide să facem aici ce ai vrut. Ea văzând mulţimea îi spuse:
– Cum putem să facem asta aici, fiind atâta lume aici, şi să nu ne fie ruşine?
– Dacă ne ruşinăm de oameni, cu mult mai mult trebuie să ne ruşinăm de Dumnezeu, care vădeşte cele ascunse în întunerec.
Şi ea plecă umilită, fără izbândă.
Trimite prin e-mail
Printeaza
Adauga acest text in lista de recomandari:
| Lectura recomandata | ||
![]() |
![]() |
![]() |
| (Ne)lamuriri din Vechiul Testament | Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate | Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare |
