Religio

Cartea:

Cărți

Din emisiunea săptămânală transmisă de Fundaţia Radiofonică Cipriotă – 26.12.1979

K.I.: Ne aflăm la Mănăstirea Sfântul Gheorghe Alamanos pentru a purta o discuţie cu părintele Varnava. Părintele Varnava este un cunoscut hagiograf. A făcut sute de icoane. Ne va povesti viaţa sa, dar mai întâi ne va spune câteva cuvinte despre etapa actuală a existenţei sale.
Când aţi venit aici, părinte Varnava?
pr.V.: La doi ani după ce au năvălit turcii.
K.I.: V-a fost greu în timpul ocupaţiei?
pr.V.: Turcii nu ne făceau nici un rău. Numai că, din când în când, ne furau din mănăstire.
K.I.: Veneau turci pe la mănăstire?
pr.V.: Veneau refugiaţi turci. Vorbeam cu ei. Ziceau că vor să se întoarcă în satele lor şi să avem răbdare, că tot răul se va termina. Le făceam cafea şi aveam grijă de ei, iar ei ne luau de multe ori hainele să le spele.
K.I.: De ce aţi plecat de la mănăstire?
pr.V.: Pentru că nu mai erau creştini pe acolo, iar în ultima vreme veneau turcii, intrau peste tot şi împuşcau porumbeii mănăstirii. Chiar şi în biserică. După aceea, îi adunau. Noi ne temeam. Şi nu puteam să le zicem nimic. Chemam poliţia, dar când veneau poliţiştii, turcii plecau. A doua zi veneau din nou.
K.I.: Turcii localnici sau refugiaţii?
pr.V.: Turcii din Ammohostos.
K.I.: Să ne întoarcem puţin înapoi în timp. Când v-aţi născut şi unde?
pr.V.: M-am născut în satul Afania, în anul 1898.
K.I.: Care era numele lumesc pe care l-aţi avut?
pr.V.: Stavros Papa-Gavriil. Tatăl meu era preotul satului.
K.I.: Aţi mai avut fraţi?
pr.V.: Am avut doi fraţi mai mari ca mine. Unul cu 8 ani, care se numea Sava, şi altul cu 12 ani, pe nume Hristofor.
K.I.: Care s-au călugărit mai apoi…
pr.V.: Da, s-au călugărit. Mai întâi ei, şi abia mai apoi eu.
K.I.: Cum a fost intrarea în monahism?
pr.V.: Să vă zic. În satul unde ne-am dus la şcoală, era un om bun, care a văzut că tatăl nostru a murit şi ne-a lăsat. Nişte monahi ce pictau icoane au cerut să li se trimită un călugăr tinerel pe care să-l înveţe pictura. Hristofor stătea la omul de care v-am spus, ca să-l ajute la treburi. Acela l-a întrebat pe fratele meu: „Vrei să te duci la părinţi să înveţi pictură bisericească şi să te călugăreşti?“ El a răspuns: „Să o întreb pe mama şi, dacă mă lasă, mă duc“. A doua zi, şi-a cerut voie de la mama, care i-a zis: „Să te duci, dacă te-au chemat“. Şi astfel s-a dus la Mănăstirea Sfântul Gheorghe Havuzas.
K.I.: De lângă Lemesos?
pr.V.: Da. De lângă Lemesos. A stat acolo 5-6 ani.
K.I.: Este vorba de fratele cel mai mare.
pr.V.: Da. După 5-6 ani, ne-a scris: „Dascălii mei vor să plece la o mănăstire în insula Chios. Or să mă ia şi pe mine cu ei. Trimiteţi pe cineva care să mă aducă în sat, să vă văd“. Şi l-am trimis pe Sava.
K.I.: Adică pe celălalt frate.
pr.V.: Da. S-a dus şi a umblat o zi întreagă, fără să-l găsească. Nu l-a recunoscut. În cele din urmă, a văzut un călugăr care l-a întrebat: „De unde eşti?“ El a răspuns: „Din Afania“. „Şi eu la fel“. „Eşti fratele meu?“ „Da“. Şi s-au pornit amândoi spre sat.
K.I.: Întâmplarea aceasta îmi aduce aminte de altele asemănătoare, de prin sinaxarele bizantine. Aşadar, a venit să vă vadă înainte să plece în Grecia.
pr.V.: A venit pentru 13 zile. Apoi, l-au luat în Chios, unde a stat 16 luni. După aceea, s-au întors înapoi. Cei doi părinţi pictau, iar părintele Hariton îi ajuta.
K.I.: Adică cel mai mare dintre fraţi.
pr.V.: Da, Hariton. Hristofor. Voiau să-l călugărească acolo, la mănăstire. Mai era şi un alt părinţel, pe nume Pangratie, din satul Assia. Voiau să-i călugărească şi ne-au trimis scrisoare să ne ducem să urmărim slujba. Am luat pe mama noastră şi pe mama lui Pangratie şi ne-am dus la Mănăstirea Sfântul Gheorghe. După ce l-au călugărit pe Pangratie, părintele Ştefan a spus: „Vreau să rămân şi eu aici“.
K.I.: Da?
pr.V.: Da. A zis: „Vreau să rămân lângă fratele meu, părintele Hariton“. Astfel a rămas şi el la mănăstire. Eu m-am întors înapoi, împreună cu mama. După doi ani, ne-am dus să-i vedem şi am rămas acolo şi eu.
K.I.: Cum era viaţa pe atunci la mănăstire, alături de ceilalţi doi fraţi?
pr.V.: Pustnicească. Părinţii noştri erau de la Sfântul Munte.
K.I.: Pictaţi icoane?
pr.V.: Făceam diferite munci. Eram mici. Coceam pâine, spălam. Eu aveam 15 ani.
K.I.: Atunci aţi început să învăţaţi hagiografia?
pr.V.: Mai întâi a învăţat părintele Hariton; pe vremea când m-am dus eu la mănăstire.
K.I.: Aşadar, la Sfântul Gheorghe Alamanos. După ce aţi plecat de la Sfântul Gheorghe Havuzas.
pr.V.: Da.
K.I.: Cum de aţi plecat de la Sfântul Gheorghe Havuzas?
pr.V.: Pe atunci stăteam şi aici, şi acolo. Dar dascălii noştri au început să stea mai mult dincolo, pentru că surorile lor erau călugăriţe în acel loc şi ne lăsau singurei, iar noi eram supăraţi din pricina aceasta. Mănăstirea era săracă şi trebuia să facem ce puteam ca să trăim. Umblam pe ici, pe colo. Atunci, am hotărât să plecăm. Ne-am zis: „Să plecăm, pentru că aici n-o ducem bine“. Aşa că am mers în satul nostru. Ne-am dus mai întâi să ne luăm rămas bun de la părinţi, care ne-au dat 16 şilingi de cheltuială.
K.I.: În sat ce aţi făcut?
pr.V.: Am găsit-o pe mama noastră. Ne ocupam cu pictura şi cu legatul cărţilor.
K.I.: Cântaţi?
pr.V.: Cântam. Bine chiar.
K.I.: Toţi trei?
pr.V.: Toţi trei. Se apropia hramul bisericii din satul nostru, de Sfântul Artemie. Acolo am cântat. Cum ne-au auzit, ne-au luat să cântăm şi prin satele dimprejur.
K.I.: Cât timp aţi rămas în sat?
pr.V.: Un an şi jumătate. Apoi am aflat că a murit Arhiepiscopul Chiril.
K.I.: De ce nu v-a dat mănăstire Arhiepiscopul Chiril?
pr.V.: Pentru că s-au împotrivit dascălii noştri.
K.I.: La alegeri?
pr.V.: Da. La alegeri. Noi eram mici. Dascălii noştri se împotriveau… Arhiepiscopul ne-a spus: „Nu am mănăstire să vă dau“. Sau: „Daţi jos rasa de pe voi şi apucaţi-vă de sapă“.
K.I.: Aşa v-a spus?
pr.V.: Da. Am plecat întristaţi de la el, dar n-am încetat să ne căutăm mănăstire. Între timp, Chiril a murit şi ne-am dus la „Chiriludis“. I-am cerut şi lui să ne dea o mănăstire. El ne-a întrebat: „La ce mănăstire vreţi să mergeţi? Aveţi de ales între Apostolul Varnava şi Sfântul Luca. Să le vedeţi mai întâi şi apoi să alegeţi“.
K.I.: Erau închise amândouă?
pr.V.: Erau închise. Sfântul Luca se afla dincolo de Varosi. Am fost la Apostolul Varnava, ne-a plăcut şi ne-am dus la „Chiriludis“ să-i spunem.
K.I.: „Chiriludis“ era pe atunci Arhiepiscop?
pr.V.: Da. Era Arhiepiscop.
K.I.: În ce an v-aţi dus la Apostolul Varnava?
pr.V.: În 1917.
K.I.: Cum v-aţi început viaţa în acel loc?
pr.V.: Am fost la mănăstire, am văzut-o, apoi ne-am dus la Arhiepiscop şi i-am spus: „Ne place Sfântul Apostol Varnava“. „Bine, atunci mergeţi acolo“. Mănăstirea era părăsită. Nu era nimeni înăuntru. Eu m-am dus primul în locul acela. Fraţii mei erau la Angastrina. M-am dus, am văzut, mi-a plăcut, după care i-am chemat şi pe ei. Eram săraci. Munceam pe ici, pe colo, făcând icoane şi legând cărţi.
K.I.: Ce alte munci mai făceaţi?
pr.V.: Creşteam animale. Am cumpărat capre şi o grădină foarte frumoasă. Am plantat portocali, iar fructele le vindeam. Aşa am petrecut destui ani.
K.I.: Aproape 60 de ani.
pr.V.: Într-adevăr, 60 de ani. Am reparat mănăstirea, pentru că era în primejdie. Într-o zi, am vorbit noi trei şi ne-am hotărât să salvăm mănăstirea. Arhiepiscopia nu era obligată să ne dea nimic, aşa că am pornit la lucru cu propriile noastre mijloace. Am adus buldozerul şi am început să lucrăm de la temelie.
K.I.: Aţi făcut treabă bună. A început după aceea să vină lume pe la mănăstire?
pr.V.: În ultima vreme, după ce am reparat mănăstirea, au început să vină mulţi oameni. Şi străini.
K.I.: Aţi avut ocazia să le vindeţi icoane?
pr.V.: Vindeam multe icoane.
K.I.: Arhiepiscopul Macarie venea des pe acolo?
pr.V.: După ce am reparat mănăstirea, a venit să vadă ce am făcut şi i-a plăcut. Ne-a spus că ne va da şi nişte pământuri, ca să avem.
K.I.: Cine a devenit stareţ?
pr.V.: Ştefan.
K.I.: Fratele mijlociu?
pr.V.: Da. Aşa a preferat fratele cel mai mare, Hariton. Astfel, Ştefan a fost făcut egumen.
K.I.: Cine l-a hirotonit egumen?
pr.V.: Macarie al treilea. Pe mine m-a făcut econom. După aceea, au început să vină şi călugări. Au venit după ce mănăstirea a devenit cunoscută.
K.I.: Câţi au venit?
pr.V.: Doi mai mici, între care unul de 12 ani, un om din Lisi, de 40 de ani şi altul mai bătrân.
K.I.: Părinte Varnava, cum vă petreceaţi sărbătorile de Crăciun?
pr.V.: Veneau mulţi oameni. Atât de mulţi, că nu încăpeau în biserică.
K.I.: Mormântul Sfântului Apostol Varnava era în apropiere?
pr.V.: La câteva trepte mai jos de mănăstire.
K.I.: Mi-aţi spus la început că aţi fugit la invazia turcilor.
pr.V.: Da. Când au venit turcii, am auzit tunurile, iar diaconul a spus: „Toată lumea a fugit. Să fugim şi noi“. Noi am zis că nu plecăm. El şi-a luat geanta şi s-a dus. După o oră, două, au venit turcii.
K.I.: Turcii s-au purtat bine cu sfinţiile voastre?
pr.V.: În clipele acelea, era ca la sfârşitul lumii. Turcii urlau, pe deasupra zburau avioane, la pământ se trăgea…
K.I.: Ceilalţi doi fraţi au murit între timp. Când au murit?
pr.V.: La doi ani şi jumătate de la năvălirea turcilor, ne-am dus la Stavrovuni. Acolo, la Stavrovuni, într-o dimineaţă, ne-am pregătit să mergem la biserică, dar stareţul a căzut jos şi şi-a rupt piciorul. L-am dus imediat la spital, unde ne-au spus că era nevoie de operaţie. Eu am zis: „Un om de 85 de ani, şi gras pe deasupra, nu suportă o operaţie“. „Dar dacă nu-l operăm“, mi-au răspuns doctorii, „o să moară în chinuri“. „Atunci, faceţi cum ştiţi“. Luni ne-am dus să-l vedem şi am vorbit cu el, marţi a fost operat, iar marţi noaptea a murit.
K.I.: Amândoi au murit după venirea turcilor?
pr.V.: Da.
K.I.: Când l-aţi îngropat pe stareţ, eraţi împreună cu celălalt frate?
pr.V.: Nu, pentru că murise înaintea stareţului.
K.I.: Amândoi au fost îngropaţi la Sfântul Gheorghe Alamanos?
pr.V.: Da.
K.I.: Părinte Varnava, aud toaca de afară. Ce anume anunţă?
pr.V.: Vecernia. Ne anunţă să mergem la Vecernie.
K.I.: În fiecare zi se slujeşte Vecernia?
pr.V.: Da. Avem slujbă şi seara şi dimineaţa.
K.I.: Cât durează slujba de dimineaţă?
pr.V.: Cam două ore şi jumătate, iar seara, o oră.
K.I.: Aici sunt maici?
pr.V.: Da. Este mănăstire de maici. Sunt 45 de călugăriţe.
K.I.: Sunteţi singurul preot?
pr.V.: Mai este unul, dar nu stă în mănăstire. Vine, slujeşte şi pleacă. Locuieşte în Kofinu, cu mama sa.
K.I.: Nu am vorbit nimic despre pictură. Ce anume pictaţi?
pr.V.: Diferite lucruri. Am făcut mii de icoane.
K.I.: Chiar dacă sunteţi bătrân, în vârstă de 81 de ani, mai aveţi puterea să pictaţi. Câte ore lucraţi pe zi?
pr.V.: Două-trei ore.
K.I.: Puteţi să ne cântaţi un psalm?
pr.V.: Pot, cum să nu…
K.I.: Cântaţi-ne ceva.
Cântă troparul Apostolului Varnava (plângem amândoi).
K.I.: M-aţi cutremurat cântând acest imn, părinte Varnava. Am simţit vocea istoriei. Să dea Domnul să nu mai treacă mult timp până să auzim din nou cântarea aceasta intonată sub bolţile Mănăstirii Sfântului Apostol Varnava.

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

  • Pateric

    pateric.ro
    Siteul Pateric.ro a fost lansat în martie 2008, și cuprinde peste 800 de învățături.
    Vizitează siteul
  • Molitfelnic

    molitfelnic.ro
    Molitfelnicul e o carte ortodoxă de rugăciuni. Molitfelnic.ro reprezintă o colecție online a acestora. Siteul a fost lansat în 2011.
    Vizitează siteul
  • Psalm

    psalm.ro
    Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic.
    Vizitează siteul
  • Ceaslov

    ceaslov.ro
    Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Euchologion, care conține textele folosite de preot și diacon).
    Vizitează siteul
  • Acatist

    acatist.ro
    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Vizitează siteul
  • Apocrife

    apocrife.ro
    Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.
    Vizitează siteul
  • Evanghelie

    evanghelie.ro
    Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos.
    Vizitează siteul
  • Liturghie

    liturghie.ro
    Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe.
    Vizitează siteul
  • Filocalie

    filocalie.ro
    Filocalia este o culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.
    Vizitează siteul