Doi frati au mers odata la Avva Antonie pe când traia el în munte. Pe cale fiind ei si lipsindu-se de apa, unul dintr-însii a murit. Celalalt se sfârsea si el în chinuri si neputând merge mai departe îsi astepta moartea. Stând în muntele sau, Avva Antonie a strigat deodata catre cei doi monahi ce se întâmplau sa fie atunci pe acolo si cu graba îi îndemna: luati un ulcior cu apa si repede umblati pe calea Egiptului. Doi frati veneau încoace; unul din ei a murit acum, celalalt moare si el îndata daca nu veti sârgui. Uite mi s-a facut descoperirea aceasta chiar acum când stateam la rugaciune.
Au purces calugarii aceia si au aflat asa precum le-a spus sfântul. Pe cel mort l-au îngropat, iar pe cel sleit de puteri, dupa ce l-au întarit cu apa, l-au dus batrânului.
Si era departarea acelui loc de o zi.
Se va întâmpla poate sa întrebe cineva: pentru ce Antonie nu a vorbit mai înainte ca cel dintâi sa fi murit?
O întrebare ca aceasta e nepotrivita si înselatoare. Nu sta în puterea marelui Avva sa faca judecata de moarte cuiva. Lui Dumnezeu numai i se cuvine aceasta; cel ce a si hotarât asa, pentru unul sa moara, iar lui Antonie sa-i arate sfârsitul aceluia cât si primejduirea celuilalt.
Ceea ce e de minune, e aceasta: e vrednicia lui Antonie, care în munte departat aflându-se statea în veghe tare cu inima lui, rugându-se si atunci Dumnezeu i-a aratat lui în vedere minunat acele ce se petreceau într-o asa departare; da, întru inima lui, acolo, Dumnezeu s-a descoperit pe sine.
Cu adevarat, asa cum si Ioan al Scarii zice: La început l-a curatit cu postul Sau pre iubitorul, stralucindu-i apoi mintea prin lumina Lui si facându-l prin îndumnezeire, asemenea cu El.
Tocmai despre aceasta vom afla înteles în cele ce urmeaza:
Trimite prin e-mail
Printeaza
Adauga acest text in lista de recomandari:
| Lectura recomandata | ||
![]() |
![]() |
![]() |
| (Ne)lamuriri din Vechiul Testament | Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate | Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare |
