Cu privire la preaminunatul Arsenie sa ne amintim acestea: el nu a trimis cuiva nici întrebari în scris si nici raspunsuri în epistole nu a dat.
Fireste, nu fiindca i-ar fi fost lui lipsa darul de a scrie sau cel de a vorbi cu podoaba, întrucât la acestea era om desavârsit. A cuvânta în chip ales lui mai usor îi era decât altora graiul cel obisnuit. De cele ce am zis erau în el hotarâte din straduinta ce o punea spre a-si agonisi tacerea si din smerenia care-l împingea sa departeze orice dare în vileag.
Din pricina aceasta chiar si în biserica sau la adunari el se silea cu grija cea mai întreaga, sa se fereasca de a face vadit, sau de a fi privit de cineva, ci dupa un stâlp sau alta adapostire, se aseza si se acoperea pre sine, sau în amestecul cu altii se tinea nevazut.
Din acestea el a câstigat anume si mai mare putere de a fi cu luare aminte catre sine si de a se atinti necurmat asupra sa însusi, ca sa ajunga astfel mai cu lesnire sa se rapeasca în Dumnezeu.
Aducem dar si altora, drept izvod, pilda acestui mare barbat, pe care cu îndreptatire l-a numit cineva înger pamântesc, ca ne-a aratat noua cum sa ne fie mintea adunata si întocmita asa ca sa se suie fara greutate la Dumnezeu.
Trimite prin e-mail
Printeaza
Adauga acest text in lista de recomandari:
| Lectura recomandata | ||
![]() |
![]() |
![]() |
| (Ne)lamuriri din Vechiul Testament | Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate | Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare |
