Atât era de ranit de sageata dragostei celei ce se pastra în catusele iubirii, încât cu el aflam împlinita prin înfaptuire, acea înalta si dumnezeieasca porunca: pe Domnul Dumnezeul tau iubeste-L din tot sufletul tau, din toata puterea ta si din toata inima ta.
Iara aceasta nu a putut-o ajunge fara numai pururi atintindu-si toate puterile firesti ale sufletului sau, catre nimic altceva din cele de fata, decât catre Acela, Atotziditorul nostru.
Puterile sufletului; pre cele ale întelegerii, pre acestea le numesc eu însusirile de temei ale sufletului.
Si el în acestea se întemeia, pe multi îndrumând, iar pre multi mustrându-i, deopotriva tuturor si într-un chip sanatos înfricosat dar si binevoitor si blând întru toate.
Si cine oare avea, cu cei multi, vorbiri obstesti mai pline de folos decât acestea? si cine, era asa de puternic ca el, întru adunarea din afara a simturilor si întru luare aminte a întoarcerii spre cele mai dinlauntru? si cine mai destoinic în folosirea lor acolo?
Asa încât mai linistit îl afli cu linistea mintii lui, în zgomotul celor mai tumultoase adunari, cu cei multi, decât de linistea de care s-ar fi bucurat un altul din sihastria cea mai însemnata. Fiindca el, cu nimic nu era mai putin însingurat, în plin alai al celor multi, decât în petrecerea cea din plinul pustietatii.
Si în acest chip barbatul acesta, marele Teodosie, prin strângerea simturilor si prin întoarcerea întregii luari aminte spre launtrul mintii, pe care a învatat-o printr-o prea lunga osteneala, s-a ridicat la o atât de suita treapta a desavârsitei iubiri de Dumnezeu, încât adevarat s-a putut zice despre el ca a fost un ranit al dragostei.
Trimite prin e-mail
Printeaza
Adauga acest text in lista de recomandari:
| Lectura recomandata | ||
![]() |
![]() |
![]() |
| (Ne)lamuriri din Vechiul Testament | Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate | Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare |
