Despre Rugaciunea lui Iisus vol.II

Extrase din recenziile revistelor religioase

Mănăstirea Valaam nu demult (în anul 1936) a publicat în primă ediţie o nouă carte: „Sbornicul despre rugăciunea lui Iisus“. În timpurile noastre tulburi, în zilele unei aşteptări aproape generale şi a unei presimţiri de mare furtună, care se abate asupra lumii întregi, foarte mulţi, dar mai ales poporul rus, caută căile spre a afla un liman oarecare liniştit şi mântuitor. Majoritatea acestor căutători evlavioşi îşi caută limanul dorit în sfânta Biserică Ortodoxă. Organizându-şi aşezarea sa sufletească, întemeiată pe principii profund religioase, aceşti căutători de Dumnezeu se interesează foarte mult de problemele rugăciunii lui Iisus, despre care toţi, mai mult sau mai puţin, au auzit, căci cu ajutorul acestei rugăciuni mulţi stareţi, înduhovniciţi, nevoitori ai duhului şi sfinţi plăcuţi ai lui Dumnezeu, făceau şi săvârşeau lucruri şi minuni mari. De aceea, acum nu arareori, poţi auzi de la feţe bisericeşti, de la monahi şi monahii, de asemenea şi de la mireni, întrebări, cum să ne rugăm cu ea, cum să ne apropiem de ea, dacă trebuie făcute şi metanii şi alte felurite întrebări legate de interesul faţă de această rugăciune. Cartea pomenită mai sus, cum nu se poate mai bine, corespunde interesului ce s-a trezit în societatea celor credincioşi şi atenţiei faţă de rugăciunea lui Iisus. De aceea, Sbornicul a apărut cum nu se poate mai bine la timpul său. Sbornicul acesta poate fi recomandat, ca cea mai bună îndrumare, pentru toţi cei ce se interesează de problemele legate de rugăciunea lui Iisus şi de aplicarea ei practică în viaţa noastră. Redacţia „Pământul Sfânt“ (Sviatia Zemlea) recomandă insistent acest „Sbornic despre rugăciunea lui Iisus“ („Sviatia Zemlea“, No. l, 1937, Ierusalim).
Cartea, frumos editată ca exterior, e preţioasă şi după conţinutul său despre folosul rugăciunii lui Iisus. Materialul s-a adunat ani de zile şi e împrumutat din încercarea personală a nevoitorilor, din operele Sf. Părinţi şi Bisericii şi aşa mai departe. În prezent, cartea aceasta poate fi socotită drept cea mai completă şi mai cuprinzătoare în ce priveşte taina „lucrării rugăciunii lui Iisus“ înainte („Pâinea cea cerească“ Helbnebesnai No. 1, 1937, Hesbin).
Mănăstirea Valaam (în Finlanda) a editat nu demult o carte sub un titlu îndoit: „lucrarea minţii“, „Despre rugăciunea lui Iisus“ culegere de învăţături ale Sf. Părinţi şi nevoitorilor cunoscuţi şi Bisericii Ortodoxe despre rugăciunea lui Iisus şi despre însemnătatea ei pentru un creştin. Sbornicul alcătuit de Igumenul Hariton va fi folositor în timpurile noastre de sărăcie duhovnicească şi de nepăsare pentru rugăciune. De aceea îl putem recomanda nu numai monahismului contemporan şi păstorilor, ci şi tuturor care îşi aprind în inimă darul de rugăciune şi care râvnesc la mântuirea sufletului“. („Buletinul Frăţimii Teologilor“, Varşovia, No. 3, 1936).
„Despre rugăciunea lui Iisus“. Un sbornic (culegere) de învăţături ale Sf. Părinţi şi lucrătorilor încercaţi ai rugăciunii lui Iisus, frumos editat de Mănăstirea Valaam.
Noul Sbornic atrage luarea noastră aminte printr-o bogăţie excepţională de cuvinte din Sf. Părinţi şi printr-un şir întreg de învăţături despre rugăciunea lui Iisus. Pe bună dreptate acest Sbornic nou e numit de cineva „Mica Filocalie“, lucrarea minţii – rostirea necurmată a rugăciunii lui Iisus – „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul“ – e acel tip de mistică ortodoxă, unde se subliniază mai ales importanţa numelui lui Dumnezeu, chemat în timpul rugăciunii. Nevoitorii mărturisesc că numele cel prea dulce al lui Iisus cuprinde în sine puterea prezenţii lui Dumnezeu. Numele lui Iisus, petrecând în inima omului îi împărtăşeşte lui puterea de îndumnezeire (Theozie), care ni-i dăruită nouă de răscumpărătorul. („Credinţa şi Viaţa“, Vera i jizni, Riga, No. 6, 1937).
„Lucrarea minţii“. Despre rugăciunea lui Iisus. Culegere de învăţături ale Sf. Părinţi şi ale lucrătorilor ei încercaţi. „Această mică „Filocalie Rusă“ trebuie să fie cartea de pe masa nu numai a fiecărui monah, ci şi a fiecărui mădular al Bisericii care iubeşte pe Dumnezeu, râvneşte la mântuirea sa şi care-şi cunoaşte răspunderea sa dintâi, cea a rugăciunii, pentru destinele Bisericii şi lumii. Preţul mic (40 cenţi americani, fără expediere) uşurează cunoaşterea acestei cărţi preţioase, contribuţia mănăstirii Valaam la literatura rusă ascetică.“ (Foile Sf. Serghie – Serghievschie Listici – No. 102, 1937, Prof. B. I. Sova).
„Sbornicul“. Cartea are 298 pagini şi cuprinde vreo 400 de cuvinte ale Sf. Părinţi şi nevoitori şi, afară de acestea, învăţături întregi ale feţelor încercate în nevoinţa rugăciunii, ca: Sf. Ierarh Dimitrie al Rostovului, arhimandritul Paisie Velicicovschi, stareţul Vasilie şi alţii. Învăţăturile şi cuvintele din „Sbornic“ ale Sf. Părinţi şi nevoitori, cinstiţi de Biserică, cu o plinătate desăvârşită, lămuresc şi aruncă lumină asupra vechei învăţături patristice despre „lucrarea minţii“ şi despre lupta cu patimile. Fiecare cuvânt din „Sbornic“ e însoţit de arătarea operei de unde e împrumutat. Această preţioasă lucrare „Sbornicul“ e o carte de informaţii foarte preţioase în vasta literatură ascetică rusă. Însă, fiind astfel, „Sbornicul“ în acelaşi timp e o carte foarte edificatoare pentru fiecare care râvneşte la mântuirea sufletului, cuprinzând în sine îndrumările înţelepte şi sfaturile oamenilor de un duh înalt creştin şi de o mare iscusinţă în nevoinţa rugăciunii. („Zorile de dimineaţă“ – Utrenneaie Zarea – No. 12, 1936, Serdobol).
„Sbornicul“ despre rugăciunea lui Iisus; de la cea dintâi privire cartea aceasta e destinată pentru monahi, nevoitori, feţe bisericeşti. Însă lucrarea rugăciunii este cea dintâi lucrare a fiecărui creştin, zice Ep. Teofan, ideile şi cuvintele căruia nu o dată le citează alcătuitorul Sbornicului. Rugăciunea e respiraţia duhului. Este respiraţia în trup – trupul e viu; de se curmă respiraţia – se curmă viaţa. La fel şi în duh. Este rugăciune – duhul e viu; nu-i rugăciune – duhul n-are viaţă. Iar când nu-i viaţă duhovnicească, omul trăieşte o viaţă trupească psihică. Armonia, plinătatea vieţii, lipseşte, omul se chinuieşte şi nu pricepe că numai în comuniune cu Prototipul său el poate afla armonia pierdută, poate afla mulţumirea tuturor năzuinţelor sale. Atât timp cât nu avem împărtăşirea cu Dumnezeu, atât timp acest lucru nu se simte, omul trebuie să recunoască, că se află în afara scopului său, în afară de destinaţia sa înaltă. Însă lucrarea rugăciunii este o întreagă ştiinţă, este artă dintru arte, după cum ne spun despre acest lucru Sfinţii Părinţi. Ce este rugăciunea, care este miezul ei, care sunt treptele ei, cum să ne câştigăm deprinderea rugăciunii, ce fel de condiţii sunt trebuitoare pentru a ne agonisi adevăratul duh de rugăciune, care sunt roadele rugăciunii – la toate aceste întrebări dă răspunsuri „Sbornicul despre rugăciunea lui Iisus“ prin cuvintele şi vorbele părinţilor înlelepţi, meşteri ai duhului. Pentru cititorul contemporan acest lucru e foarte preţios, fiindcă acum numai în bibliotecile mănăstireşti s-au mai păstrat astfel de cărţi ca Filocalia, Operele Episcopului Teofan Zăvorâtul, Ep. Ignatie Breanceaninov şi ale altor învăţători şi lucrători ai rugăciunii lui Iisus. De aceea, Sbornicul Igumenului Hariton trebuie să-l aibe fiecare care tinde să vieţuiască potrivit destinaţiei spre care e chemat omul.“ („Revista Prieteniei“ – Jurnal Sodrujestka, No. 2, 1937, Vâborg-Vilpuri).
Din toate însemnările citate mai sus, se vede că „Sbornicul despre rugăciunea lui Iisus“ corespunde, cum nu se poate mai bine interesului şi atenţiei ce s-au trezit printre credincioşi faţă de rugăciunea lui Iisus, că „Sbornicul“ a apărut foarte la timp, „că în prezent, această carte poate fi socotită cea mai completă şi mai cuprinzătoare în ce priveşte taina lucrării rugăciunii lui Iisus în minte“ şi că „această mică Filocalie Rusă trebuie să ajungă cartea de căpătâi nu numai a fiecărui monah, ci şi a fiecărui mădular al Bisericii“.
Însă lucrarea rugăciunii este o ştiinţă întreagă, artă printre arte, meşteşug între meşteşuguri, după cum vorbesc despre acest lucru Sf. Părinţi.
Ep. Ignatie zice: „Azi e cea mai mare nevoie de o rugăciune dreaptă, însă tocmai pe aceasta n-o cunoaşte lumea. N-o mai cunoaştem că ea trebuie să fie o armă şi o expresie a pocăinţii, ci lumea caută dulceaţă şi bucurii, se măguleşte şi prin arma, care ne e dată spre mântuire, ucidem sufletele noastre. Bineînţeles, trebuie o înţelegere cuvenită rugăciunii în timpurile noastre! Ea este în timpurile noastre cel mai de seamă, unicul nostru îndrumător spre mântuire. N-avem povăţuitori! Acelaşi lucru îl spune şi Ep. Teofan: „Rugăciunea este totul: credinţă, bună cinstire, mântuire. Prin urmare, despre ea putem vorbi atât de mult încât nu vom sfârşi niciodată. Ar fi de dorit ca cineva să alcătuiască un manual de rugăciune, după învăţătura Sf. Părinţi. Aceasta ar fi ca şi o îndrumare spre mântuire“.
Mănăstirea Valaam, având o bogată colecţie din operele Sf. Părinţi în biblioteca sa, de care nu se pot folosi toţi, şi văzând lipsa literaturii patristice din societatea creştină contemporană, a găsit de cuviinţă să împlinească măcar în parte acest gol, publicând a doua carte Despre lucrarea minţii sau Despre rugăciunea lui Iisus, dându-i o formă de dialog între un monah şi un preot de mir. Această carte e completarea şi lămurirea celei dintâi. Ea cuprinde numeroasele învăţături despre rugăciune ale Sf. Părinţi ai Bisericii din vechime, traducerea deplină rusă a scrierilor Despre rugăciunea lui Iisus a stareţului de la schitul Poiana Mărului, schimonahul Vasile, schiarhimandritului Paisie, stareţul de la Mănăstirea Neamţului, Învăţăturile Cuviosului Serafim de Sarov, ale Ep. Teofan, Ep. Ignatie, ale stareţilor de la Optina şi Valaam, ale Păr. Ioan de Kronstadt, şi se dau răspunsuri la întrebările pline de nedumerire ale oamenilor laici despre lucrarea rugăciunii.