Viaţa virtuoasă. Scufundarea. Dobândirea trupurilor, începutul mănăstirii Iarenga. Minunile. Apartenenţa mănăstirii Iarenga de mănăstirea Solovăţ. Aducerea sfintelor moaşte în catedrala nouă.
Fericiţii Ioan şi Longhin s-au ostenit în mănăstirea Solovăţ sub conducerea sfântului egumen Filip. Ei şi-au petrecut viaţa în post aspru, rugăciune continuă şi cercetare a cugetului, împlinind cu tragere de inimă voinţa egumenului lor. Dreptarul după care ei se povăţuiau erau spusele Apostolului: „orice a-ţi face lucraţi din toată inima, ca pentru Domnul şi nu ca pentru oameni“ (Coloseni 3,23). Nu au fost oameni cu şcoală, dar cunoşteau adevărurile primare ale creştinismului, iar din contemplarea măreţiei firii luau învăţătură pentru mintea lor simplă şi inima lor curată. Ei priveau marea nesfârşită, dar cu mintea se înălţau la Creator, Care a pus hotar mării; cerul înstelat îi ajuta să-şi înalţe gândurile la Dumnezeu, care le-a creat pe toate într-o deplină armonie. Astfel, aceşti oameni simpli, în liniştea chiliei, se ridicau de la o virtute la alta, până când Domnul a binevoit să-i cheme la Lumina Sa cea neînserată într-un mod aparent atât de nefiresc. Întorcându-se în anul 1561, cu corăbiile încărcate de materiale de construcţie, au fost surprinşi de o furtună puternică, înecându-se în apele mării. Sfintele lor trupuri au fost găsite neputrezite pe malul Kareliei, la 120 veste de mănăstirea Solovăţ, în delta râului Sosnovca şi au fost înmormântaţi în satul Iarenga. Vestea minunilor care se săvârşeau la moaştele lor au atras atenţia câtorva călugări, care şi-au zidit aici chilii. În felul acesta a luat fiinţă mănăstirea Iarenga. În anul 1622, în această mănăstire care se afla lângă sat, în apropierea mării, s-a ridicat o biserică cu hramul Sfântului Nicolae, făcătorul de minuni; de asemenea s-au construit chilii, o trapeză şi un paraclis.
Biserica era îndeajuns de înzestrată cu icoane, cărţi, lumânări, clopote, prin purtarea de grijă a stareţului de la Valaam, Trifon, şi a lui Ermolae Telov. Sfintele slujbe erau oficiate de ieromonahul Matei. În anul 1625, călugărul Ilie Telov îi scria patriarhului Filaret despre minunile care se făceau la moaştele Drepţilor. După aceasta, mitropolitul Novgorodului, Macarie, i-a scria lui Gherasim, egumenul mănăstirii Sfântul Nicolae din Karelia, ca împreună cu fiul boierilor Solonov să întreprindă o cercetare mai amănunţită cu privire la moaştele fericiţilor loan şi Longhin şi la minunile pe care acestea le săvârşeau. Informaţiile cuprinse în scrisoarea monahului Ilie s-au dovedit a fi adevărate şi timp de 60 de ani s-au înfăptuit minuni la aceste sfinte moaşte. Dintre acestea cele mai cunoscute au fost: cea cu Măria, care de trei ani era îndrăcită; apoi cu tânărul sătean care suferea de epilepsie; precum şi cu Eftimie, care de jumătate de an suferea de stomac şi a fost chemat în Iarenga prin arătarea lui Ioan şi Longhin. În anul 1636, mănăstirea Iarenga, cu tot pământul şi averea satului Iarenga, la iniţiativa patriarhului Ioasaf şi prin întărirea cu gramata ţarului Mihail Teodorovici, au fost date în stăpânirea mănăstirii Solovăţ. Ţarul scria: „dăruit de noi cimitirul Iarenga de lângă mare, unde se află moaştele făcătorilor de minuni Ioan şi Longhin“.
Mitropolitul Novgorodului, Atanasie, amintea arhimandritului Rafael, care administra mănăstirea Solovăţ, că, la cererea patriarhului Ioasaf, ţarul le-a dăruit lor Iarenga de la malul mării, unde se află moaştele făcătorilor de minuni Ioan şi Longhin, şi îl îndruma să ridice şi să sfinţească o biserică nouă în numele făcătorilor de minuni din Solovăţ, Zosima şi Savatie, deoarece sfinţii din Iarenga, Ioan şi Longin s-au ostenit în timpul vieţii lor în mănăstirea Solovăţ.“ îndată ce ai să zideşti biserica – a adăugat mitropolitul – şi vei aduce în ea moaştele făcătorilor de minuni Ioan şi Longhin, te rog să dai răspuns în care loc al bisericii le vei aşeza“. Biserica din lemn a fost înălţată de succesorul arhimandritului Rafael, egumenul Vartolomeu, care mai târziu, în anul 1636, a fost transferat la mănăstirea Nutăni din Novgorod. La 2 iulie 1638 aici au fost depuse moaştele sfinţilor, fericitul Ioan în dreapta, iar fericitul Longhin în partea stângă a bisericii. Mănăstirea Iarenga s-a aflat sub administrarea mănăstirii Solovăţ până în anul 1764, când a fost închisă. În prezent, sfintele moaşte ale lui Ioan şi Longhin se găsesc în biserica din satul Iarenga. Cinstirea sfinţilor se face la 3 iulie.
Trimite prin e-mail
Printeaza
Adauga acest text in lista de recomandari:
| Lectura recomandata | ||
![]() |
![]() |
![]() |
| (Ne)lamuriri din Vechiul Testament | Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate | Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare |
