• Patericul secolului XX

I-am cunoscut pe unchii mei, fericiţii părinţi Elpidie şi Filumen, în vara anului 1952.
Pe vremea aceea eram elev la şcoala primară şi îmi aduc aminte ca ieri de impresia pe care au lăsat-o asupra mea. Erau blânzi, plini de bunătate, veseli şi serioşi, în acelaşi timp.
De atunci, pe părintele Filumen nu l-am mai văzut. După ce a fost ucis cu bestialitate, am dobândit o bucăţică din rasa pe care a purtat-o în acea zi. Bucăţica aceasta de pânză, ce am dăruit-o fiului mei, răspândeşte în permanenţă un miros plăcut.
Pe părintele Elpidie l-am întâlnit din nou în 1959, pe vremea când era preot la Sfânta Sofia din Londra, iar eu eram student. Când mă vedea, îmi dădea să citesc texte patristice, iar la următoarea întâlnire, mă verifica să vadă dacă citisem.
Mai târziu, l-am mai văzut de câteva ori, când era stareţ la Mahera. Totuşi, pe vremea aceea, legătura mea cu Biserica nu era cea pe care o am acum. Abia astăzi pot să-mi dau seama de sfinţenia şi de smerenia celor doi unchi ai mei, care, din păcate pentru mine, s-au stins din viaţă.

• Pagina principala
• Contact

Lectura recomandata

Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare