Religio

Cartea:

Cărți

Preacuvioşii Vasian şi Iona

Hărnicia şi ascultarea. Scufundarea. Aflarea moaştelor. Minunile. Începutul mănăstirii Pertominsk. Construirea catedralei Schimbarea la faţă a Domnului. Ieromonahul Iacob. Sfinţirea catedralei. Vizita la mănăstire a lui Petru I. Catedrala din piatră a Adormirii Maicii Domnului.

 

Preacuvioşii Vasian şi Iona au fost contemporanii egumenului Filip, care mai târziu a devenit mitropolitul Moscovei şi a toată Rusia. Ei s-au format duhovniceşte prin purtarea de grijă a acestui sfânt bărbat. Sfântul Filip se străduia să înrădăcineze în călugării de sub ascultarea sa duhul hărniciei şi al ascultării, fiind pentru ei pilda tuturor virtuţilor care sunt necesare unui adevărat călugăr. Ucenicii lui, preacuvioşii Vasian şi Iona, prin moartea lor, au dat mărturie de credincioşie faţă de tot ce i-a povăţuit el. Ei au murit făcând ascultare.
Zidind în mănăstire catedrală din piatră, sfântul egumen avea nevoie de materiale de construcţie pe care le aducea de la ţărmul mării cu corăbiile mănăstirii. În anul 1561, pluteau spre mănăstire 15 corăbii încărcate cu var din delta râului Dvina, dar în cale s-a stârnit o furtună mare şi aceste corăbii au fost înecate. Mulţi dintre cei ce se aflau pe corăbii s-au înecat şi printre ei au fost şi preacuvioşii Vasian şi Iona, care conduceau corăbiile. Valurile mării au aruncat trupurile drepţilor în partea de est a golfului Unska. După potolirea furtunii, locuitorii din împrejurimi au ieşit la pescuit în golful Unska. În apropierea locului unde se găseau trupurile preacuvioşilor, acei oameni au văzut zburând în aer multe ciori, care parcă erau izgonite de o putere nevăzută. Trupurile lor erau întregi şi nestricate.
Locuitorii au hotărât mai întâi să ducă moaştele la ei în sat şi să le îngroape lângă biserică. Dar când au pus moaştele în luntre şi au pornit spre satul lor, un întuneric a înconjurat luntrea, astfel ei au pierdut direcţia şi au ajuns din nou în locul unde au fost găsite moaştele sfinţilor. În noaptea următoare, preacuvioşii Vasian şi Iona li s-au arătat acestora zicând: „puneţi-ne pe noi în loc pustiu, în pădure, sub pinul cel mare, dar să nu ne duceţi în satul vostru; scoţându-ne din apă, oare din nou doriţi să ne aruncaţi în apă? Dacă va fi voia lui Dumnezeu, El şi pe locul acesta va ridica o biserică“. Atunci pescarii şi-au amintit că satul lor e aşezat pe un loc umed, astfel că au făcut după dorinţa preacuvioşilor. Ei au îngropat moaştele sub un pin şi deasupra mormântului lor au pus o cruce de lemn.
În anul 1599 a venit pe apă în golful Unska stareţul mănăstirii Troiţka-Serghieva, Mamant, şi a fost reţinut acolo de un vânt puternic ce-i bătea împotrivă. Pe când dormea i s-a arătat lui doi bărbaţi şi întrebându-i de unde sunt şi cum îi cheamă, unul dintre ei s-a numit Vasian şi celălalt Iona; ei au povestit despre înecul lor, i-au arătat locul unde sunt îngropaţi şi l-au rugat să ridice pe mormântul lor un paraclis. Pe dat de 12 iunie stareţul a ridicat un paraclis pe mormântul lor şi a pus o cruce, după care s-a stârnit vânt prielnic şi a plecat în calea sa.
Mult timp s-a scurs după acesta. Minunile şi arătările preacuvioşilor au preamărit, în toată partea de nord, locul acela unde se găseau ei înmormântaţi, astfel că marinarii socoteau de datoria lor să meargă la paraclis să se închine şi să lase acolo un dar din ostenelile lor, bani şi lumânări. Dar iată că a venit în satele din golful Unska şi un stareţ dintr-o mănăstire rusească şi locuitorii i-au povestit despre Vasian şi Iona, sfătuindu-l să se aşeze lângă paraclis. Stareţul a ţinut seama de sfatul lor şi, închinându-se lui Dumnezeu, şi-a ridicat nu departe de paraclis o chilie şi s-a aşezat în ea.
Milosteniile credincioşilor ce veneau să se închine şi ale marinarilor care căutau adăpost în timp de furtună, satisfăceau cu prisosinţă trebuinţele de viaţă ale pustnicului, iar singurătatea locului şi slava preacuvioşilor, degrab au atras şi pe alţi călugări. Primul conlocuitor a fost stareţul Savatie, mai apoi Dionisie şi după câtva timp li s-au alăturat ieromonahul Efrem şi doi mireni, Cozma cu fiul său. Pustnicii s-au hotărât să ridice deasupra sfinţilor o biserică şi s-au apucat să taie pădurea. O împrejurare neaşteptată le-a venit în ajutor pentru această îndeletnicire: vântul a mânat spre acel loc două corăbii cu oameni care făcuseră juruinţă să meargă la Solovăţ. Credincioşii, ieşind la mal, au văzut pregătirile pentru construcţii şi cu multă râvnă s-au apucat de lucru.
În locul paraclisului a fost ridicată o biserică din lemn şi s-au pregătit toate cele necesare pentru sfinţirea ei şi pentru slujbele dumnezeieşti. Ieromonahul Efrem a plecat la arhiepiscopul din Vologda să-l roage să-i dăruiască un antimis şi cărţi pentru biserica nouă. După ce a primit tot ce a cerut, pe când se întorcea spre mănăstire a fost prins de polonezi şi omorât. În acele vremuri tulburi şi de grea cumpănă, aceeaşi soartă au avut şi Cozma cu fiul său. Ei strângeau ajutoare pentru biserică în împrejurimile lacului Onega şi în judeţul Kargorolisk au fost ucişi de letoni. Unii dintre vieţuitori, neavând mijloace de trai au plecat în diferite părţi. A rămas în pustie numai Savatie. Biserica a fost nesfinţită timp de cinci ani.
În sfârşit, la mormântul preacuvioşilor a venit ieromonahul Iacov. El s-a îngrijit de sfinţirea bisericii ridicată în cinstea Schimbării la Faţă a Domnului şi a făcut o raclă la locul de înmormântare al sfinţilor. Curând s-au adunat aici şi alţi iubitori de linişte pusticească, iar mănăstirea întemeiată de ei s-a numit mănăstirea Petrominsk, a lui Vasian şi Iona.
Petru I, fiind surprins de o furtună în drum de la mănăstirea Solovăţ spre Arhanghelsk şi-a găsit adăpost în mănăstirea Petrominsk. Petrecând aici trei zile, el a meşterit o cruce din lemn cu o inscripţie în limba rusă şi alta în limba olandeză, „această cruce a pus-o căpitanul Petru în anul 1694“. Crucea a fost dusă la mal şi după aceea în Arhanghelsk.
Acum, moaştele preacuvioşilor Vasian şi Iona se odihnesc într-un loc neştiut, în catedrala din piatră a Adormirii Maicii Domnului, sfinţită în anul 1691. Aflarea moaştelor Preacuvioşilor se cinsteşte la 5 iunie.

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , , , , ,

  • Pateric

    pateric.ro
    Siteul Pateric.ro a fost lansat în martie 2008, și cuprinde peste 800 de învățături.
    Vizitează siteul
  • Molitfelnic

    molitfelnic.ro
    Molitfelnicul e o carte ortodoxă de rugăciuni. Molitfelnic.ro reprezintă o colecție online a acestora. Siteul a fost lansat în 2011.
    Vizitează siteul
  • Psalm

    psalm.ro
    Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic.
    Vizitează siteul
  • Ceaslov

    ceaslov.ro
    Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Euchologion, care conține textele folosite de preot și diacon).
    Vizitează siteul
  • Acatist

    acatist.ro
    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Vizitează siteul
  • Apocrife

    apocrife.ro
    Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.
    Vizitează siteul
  • Evanghelie

    evanghelie.ro
    Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos.
    Vizitează siteul
  • Liturghie

    liturghie.ro
    Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe.
    Vizitează siteul
  • Filocalie

    filocalie.ro
    Filocalia este o culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.
    Vizitează siteul