Ieroschimonahul Ieronim

Capitolul precedent
Urmatorul capitol

Viaţa în lume. Intrarea în mănăstirea Hutâni. Ieromonah. Slujirea Ia casa sinodală din . Petrecerea în pustia Nicolaevsk de pe litoralul Mării Negre şi în Novgorod. Întemniţarea în cetatea din Petropavlovsk. Exilarea în mănăstire Solovăţ. Sfârşitul. Învăţătura lui despre preoţie, despre , despre schimă, despre .

, în lume , mai întâi a ocupat o funcţie civilă între anii 1782–1795, după care a intrat în din Novgorod, unde, în anul 1795 este tuns în monahism. În anul 1808 este hirotonit ieromonah în mănăstire Novospask din , după care a slujit în casa Sinodului din . În timpul năvălirii francezilor, s-a îngrijit pentru a expedia veşmântăria Patriarhiei din şi, ieşind cu ea din oraş, nu a mai avut cum să se ocupe şi de bunurile sale. După terminarea războiului a mers în pustia Nicolaevsk de pe litoralul Mării Negre, , pentru ca, după patru ani, să se mute în episcopia Novgorodului.
Cunoscându-l pe , învăţător de lege în corpul cadeţilor, iar mai târziu arhimandrit în Iurevsk, a aflat de la acesta despre răspândirea în societate a masoneriei şi a altor învăţături potrivnice ortodoxiei; şi atunci s-a hotărât să facă cunoscut acest lucru guvernului. În urma acestui raport, a fost închis în , de unde, în 1830, el a fost transferat sub pază grea, în mănăstire Solovăţ. a primit cu lacrimi înştiinţarea despre scoaterea sa din fortul Petropavlovsk. „De ce plângi?“- l-a întrebat comandantul. „Credeţi-mă, – i-a răspuns deţinutul – eu n-am găsit un loc mai bun ca acesta pentru practicarea virtuţilor“. Cu toate că nu mersese la şcoală el având o minte ageră, s-a cultivat citind literatură duhovnicească şi purtând discuţii cu bătrâni înduhovniciţi, pe care i-a întâlnit în decursul vieţii sale. El avea un dar încântător al vorbirii şi o mare putere de convingere. Sfaturile lui erau deosebit de folositoare pentru cei munciţi de gânduri rele şi mustraţi de conştiinţă. Îndrumările lui întemeiate pe practică erau adevărate leacuri duhovniceşti. În ultimul timp, el ţinea o evidenţă zilnică a gândurilor sale. Ieroschimonahul a adormit cu pace în Domnul, în , în anul 1847, septembrie, ziua a 23-a, la 82 de ani.
Pasajele din manuscrisul bătrânului care le vom supune atenţiei cititorului, ne fac cunoscute orientarea duhovnicească şi modul lui de exprimare.

Cuvinte cheie, , , , , , , , , , ,

Trimite prin e-mail Trimite prin e-mail
Printeaza Printeaza

Adauga acest text in lista de recomandari:

Capitolul precedent
Urmatorul capitol

Lectura recomandata
(Ne)lamuriri din Vechiul Testament Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare

Lectura recomandata


Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate