INTRODUCERE

Capitolul precedent
Urmatorul capitol

Demnitarul roman a trimis Senatului o înştiinţare specială referitoare la Domnul nostru . Epistola acestuia este extrem de valoroasă, pentru că descrie fără prejudecăţi foarte multe lucruri despre . Iată conţinutul ei:
„În vremurile noastre, şi-a făcut apariţia un om de mare virtute (care trăieşte şi acum), pe nume . Poporul îl numeşte prooroc al adevărului, iar ucenicii săi spun că este Fiul lui . Învie morţi şi vindecă bolnavi. Este de statură mijlocie, are un chip foarte frumos şi plăcut, iar prezenţa lui este atât de impunătoare, încât cei care-l văd îl iubesc vrând-nevrând şi se tem de el. Până la urechi, culoarea părului său este ca cea a alunei coapte, iar de la urechi până pe umeri, este ca pământul roşu, dar mai strălucitor, despărţit pe mijloc, după obiceiul nazarinenilor. Are fruntea lată şi netedă. Faţa sa este fără riduri sau pete, de culoare nici deschisă, nici închisă; nasul şi gura sunt fără cusur. Are barba nu prea lungă, deasă, de culoarea părului şi despicată la mijloc. Privirea îi este serioasă şi plină de strălucire; ochii luminoşi şi curaţi au în ei o dulceaţă deosebită. Când mustră, oamenii rămân înmărmuriţi; când învaţă, este plăcut şi iubit de toţi. Nimeni nu l-a văzut vreodată râzând; însă a fost văzut plângând. Braţele şi mâinile îi sunt frumoase. Este foarte plăcut când se află în mijlocul mulţimii, dar nu este văzut prea des. Când vorbeşte cu ceilalţi, este foarte înţelept şi cuminte. Este cel mai deosebit om care a existat vreodată pe pământ“.
Aşa cum spune , această epistolă a fost confirmată şi de , care a consemnat următoarele: „Acel Lentulus, care era stăpânitor roman, a scris din Palestina la Roma despre persoana lui Hristos, ca despre un om suprafiresc“ (Procopie, Împotriva ateilor, II, cap. 47, p. 375).
Acest şi Om desăvârşit a fost urmat de o mulţime de oameni sfinţi şi de mucenici, de mărturisitorii credinţei, de cuvioşi şi de pustnici – cu toţii iubitori adevăraţi ai Celui de Sus –, care au trăit şi trăiesc înţelesul duhovnicesc al Numelui lui Hristos, al Evangheliei, al Crucii şi al Învierii.
În secolul al XX-lea, Ortodoxia s-a bucurat de noi figuri sfinte de pustnici şi călugări, dar şi de preoţi sau de laici, lucrători în via lui Hristos. Aceşti oameni aleşi şi-au adus partea lor de slujire a harului, mărturisind adevărurile veşnice ale lui . Ei au iubit Evanghelia şi au fost pilde vii pentru contemporani şi pentru urmaşi. Depăşirea propriei condiţii şi încrederea deplină în Dumnezeire au fost puterile care i-au ţinut neaplecaţi pe urcuşul greu al muceniciei conştiinţei. Prin iubire şi râvna pentru desăvârşire, oamenii sfinţiţi din secolul XX au lucrat şi au gândit după Hristos. De altfel, nimeni nu a ajuns la cer fără nevoinţă, aşa cum spune .
În continuare, îi vom prezenta pe unii dintre aceşti binevestitori neînfricaţi ai Raiului, spre slava lui . Fie ca Domnul iubirii să fie milostiv cu noi toţi. Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor3(Matei 5, 3 [n.t.]).
Toţi părinţii prezentaţi în această carte au fost, fără excepţie, săraci cu duhul: oameni simpli şi smeriţi, adevăraţi copii ai lui , aşa cum El Însuşi ne cere să fim.

Cuvinte cheie, , , , , , , ,

Trimite prin e-mail Trimite prin e-mail
Printeaza Printeaza

Adauga acest text in lista de recomandari:

Capitolul precedent
Urmatorul capitol

Lectura recomandata
(Ne)lamuriri din Vechiul Testament Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare

Lectura recomandata


Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate