Istorisire despre o minune ce s-a petrecut la mănăstirea Peşterilor odată de Sfintele Paşti

În 1463 arhimandrit al mănăstirii Peşterilor era fericitul Nicolae.
În ziua de Paşti a acelui an, ziua în care toţi creştinii sărbătoreau învingerea morţii şi slobozirea din iad, unul dintre părinţii mănăstirii, cuviosul şi virtuosul ieromonah Dionisie Stepa, a intrat în peştera cuviosului Antonie ca să tămâieze cinstitele moaşte ale sfinţilor părinţilor adormiţi. Îl urmau şi câţiva fraţi cu lumânări aprinse. Când ajunse în locul unde fusese vechea trapeză a monahilor de la peşteri, fericitul Dionisie tămâie sfintele moaşte şi spuse cu voce tare:
– Sfinţi părinţi şi fraţi! Aceasta este ziua pe care a facut-o Domnul ca să ne bucurăm într-însa! Hristos a înviat!
În aceeaşi clipă – o minune! – toate moaştele şi-au ridicat încet capetele şi au răspuns cu o voce puternică, cerească:
– Adevărat a înviat!
Cu uimire şi sfântă teamă au alergat cu toţii şi-au istorisit părintelui stareţ Nicolae şi celorlalţi fraţi cele petrecute. Cu toţi au slăvit pe Hristos cel Înviat şi pe aleşii robii Săi.