Religio

Cartea:

Cărți

NU SE CUVINE CA CINEVA SĂ SE MUTE LESNE, CĂCI PĂRINŢII NICI DIN CHILIE NU SE STRĂMUTAU CU ÎNLESNIRE

1. Zis-a un bătrân: dacă în locul unde este cineva se va strădui să facă vreun bine şi nu va putea, să nu socotească că în alt loc va putea să-l facă.

 

2. Un frate şezând la chinovie, era supărat de gânduri să se mute. Deci, într-o zi luând o hârtie şi şezând, a scris pe ea toate pricinile pentru care îi ziceau lui gândurile să se mute din chinovie. Şi după ce le-a numărat pe toate, mai pe urmă s-a scris şi pe el întrebând: suferi toate? Apoi a adăugat, ca şi cum ar fi răspuns: aşa, cu adevărat, întru numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, sufăr! Şi învelind hârtia, a legat-o la brâul său. Deci, când i se pornea vreo pricină pentru care i se da război şi mai înainte năvăleau asupra lui gândurile mutării, mergând deoparte, lua hârtia şi o citea până afla acel cuvânt: întru numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu rabd, şi zicea către sine: vezi ticăloase? Nu vreunui om, ci lui Dumnezeu te-ai făgăduit. Şi îndată se odihnea şi aşa totdeauna făcea fratele. Când se ivea vreo tulburare, petrecea netulburat şi în celelalte pricini. Deci, ceilalţi fraţi cunoscând ceea ce făcea fratele şi cum petrecea citind hârtia, în timp ce ei de multe ori se tulburau de zavistie, din ispita diavolului, se porneau cu urâciuni asupra fratelui. Şi mergând la părintele lor, ziceau: fratele acela este fermecător şi în brâu are fermecătorie. Pentru aceasta noi nu putem să petrecem împreună cu el. Deci, sau pe el sau pe noi, slobozeşte-ne de aici! Părintele, cunoscând vicleşugul vrăjmaşului, (căci ştia smerenia şi evlavia fratelui) le-a zis lor: mergeţi de vă rugaţi şi mă voi ruga şi eu şi după trei zile vă voi da răspuns. Iar noaptea, când dormea fratele, mergând părintele încetişor, i-a dezlegat brâul şi citind hârtia, l-a încins pe el iar şi s-a dus. După ce au trecut cele trei zile, au venit fraţii la părintele pentru răspuns. Părintele, chemându-l pe frate, i-a zis: pentru ce sminteşti fraţii? Iar el îndată căzând la pământ, a zis: am greşit, iartă-mă şi vă rugaţi pentru mine! Şi a zis părintele către fraţi: ce aţi zis despre fratele acesta? Răspunzând ei, au zis: este fermecător şi fermecătoria lui este în brâu. Iar părintele: scoateţi fermecătoriile lui. Atunci ei s-au pornit să-i dezlege brâul şi nu-i lăsa fratele. Dar avva le-a spus: tăiaţi-i brâul! Şi tăindu-l, au aflat într-însul hârtia, pe care au dat-o la unul din diaconi, poruncindu-i să stea la un loc înalt şi să o citească, ca şi vicleanul cel ce a semănat această prihană, mai mult să se ruşineze. După ce s-au citit cele de pe hârtie precum şi cuvântul acela: „întru numele lui Iisus Hristos rabd“, auzind fraţii, de ruşine nu aveau ce să se facă. Şi au pus metanie părintelui lor, zicând: am greşit! Iar el le-a zis: nu-mi puneţi mie metanie, ci lui Dumnezeu şi fratelui asupra căruia aţi minţit, ca să vă ierte. Atunci ei au făcut aşa. Şi i-au zis părintelui: să ne rugăm lui Dumnezeu, ca să-i ierte! Şi s-au rugat pentru dânşii.

 

3. Zis-a un bătrân: cei vechi nu degrabă se mutau din locul lor, fără numai când li se întâmpla una din aceste trei lucruri, adică: de va avea cineva vecin scârbit asupra lui din zavistie, adică pomenitor de rău şi toate cele spre vindecarea lui făcând, nu va putea să-l schimbe. Sau de vor merge mulţi la dânsul şi îi vor aduce multe lucruri pe care să le primească şi îl vor slăvi prea mult. Sau de se va întâmpla să cadă în ispita curviei, locuind adică femei pe aproape. Dacă cineva din aceste trei pricini se va muta din acel loc nu va fi mutarea lui fără de cuvânt. Iar acestea nu se potrivesc celor ce petrec în viaţa de obşte, ci celor ce locuiesc singuri şi se liniştesc.

 

4. Ziceau părinţii: de ţi se va întâmpla ispită în locul în care locuieşti, să nu laşi locul în vremea ispitei! Iar de nu, oriunde vei merge vei afla înaintea ta lucrul de care fugi. Ci rabdă până va trece ispita, ca fără sminteală să se facă ducerea ta şi în vremea păcii să nu pricinuiască despărţirea ta vreo mâhnire la cei ce locuiesc în locul acela.

 

5. Zis-a un bătrân: precum pomul răsădindu-se de mai multe ori nu poate să facă roade, aşa şi monahul mutându-se din loc în loc, nu poate săvârşi vreo faptă bună.

 

6. Un frate şezând în chinovie şi supărat fiind de gândurile mutării, i-a vestit părintelui său. Dar acela i-a zis: mergi şi şezi în chilia ta, dându-ţi trupul zălog peretelui chiliei şi să nu ieşi de acolo cu trupul! Iar gândul lasă-l să gândească ce voieşte!

 

7. Zis-a un bătrân: chilia monahului este cuptorul Babilonului, unde cei trei tineri L-au aflat pe Fiul lui Dumnezeu. Şi stâlpul de nor, de unde Dumnezeu grăia cu Moise.

 

8. Un frate a petrecut nouă ani, luptându-se să iasă din viaţa de obşte şi în fiecare zi îşi pregătea cojocul să iasă. Şi când se făcea seară, zicea întru sine: mâine mă voi duce de aici. Şi dimineaţa îi zicea gândului: să ne silim să răbdăm şi astăzi pentru Domnul! După ce s-au împlinit nouă ani, aşa făcând, a uşurat Dumnezeu toată ispita de la dânsul.

 

9. Un bătrân şedea în pustie, departe de apă ca la douăsprezece mile. Şi mergând într-o zi să aducă apă, s-a supărat şi a zis: de ce este nevoie de osteneala aceasta? Voi veni şi voi petrece aproape de apă. Aceasta zicând, a simţit pe cineva venind după dânsul. Şi întorcându-se, l-a văzut pe cel ce venea după el, că îi număra paşii. Şi l-a întrebat bătrânul: cine eşti? Iar el i-a zis: îngerul Domnului sunt şi sunt trimis să număr paşii tăi şi să-ţi dau plata. Aceasta auzind bătrânul, întărindu-se cu sufletul, s-a făcut mai osârduitor. Şi a mai adăugat încă cinci mile, adică a locuit mai înăuntrul pustiei, departe de apă şaptesprezece mile.

 

10. Zis-a un bătrân: şederea cea buna în chilie umple pe monah de tot binele.

 

11. Zis-a tot acesta: dator este monahul, dacă vreodată i se va întâmpla vreo vătămare trupească, să o defaime şi printr-însa să-şi cumpere liniştea sa.

 

12. Un frate a mers la un bătrân iscusit şi i-a zis: pătimesc, părinte. I-a răspuns bătrânul: şezi în chilia ta şi Dumnezeu îţi va da ţie uşurare!

 

13. Un chinoviarh l-a întrebat pe cel întru sfinţi părintele nostru Chiril, patriarhul Alexandriei: cine este mai mare întru vieţuire, noi cei ce avem fraţi sub noi şi cu multe chipuri pe fiecare îl povăţuim spre mântuire, sau cei ce se mântuiesc numai pe sine în pustie? Răspuns-a patriarhul: între Ilie şi Moise nu se poate face deosebire, căci amândoi au plăcut lui Dumnezeu.

 

14. Zis-a un bătrân: eu cred că nu este nedrept Dumnezeu, ca să ia din temniţă şi să bage în temniţă.

 

15. Zis-a un bătrân: spre tăcere nevoieşte-te, de nimic nu purta grijă! Ia aminte de cugetarea ta, culcându-te şi sculându-te cu frica lui Dumnezeu şi de năvălirile păgânilor nu te vei teme!

 

16. Doi prieteni s-au făcut călugări şi mare nevoinţă şi viaţă înaltă au arătat. Dar s-a întâmplat de s-a făcut unul începător de viaţă de obşte. Celălalt, petrecând în sihăstrie şi desăvârşit nevoindu-se, făcea multe şi mari minuni. El vindeca îndrăciţi, tămăduia bolnavi şi spunea mai înainte cele ce erau să fie. Deci, chinoviarhul auzind că prietenul său s-a învrednicit de atâtea daruri, separându-se de oameni trei săptămâni, se ruga lui Dumnezeu cu deadinsul să-i descopere, cum acela face minuni şi este cinstit de Dumnezeu, iar el de nimic din acestea nu s-a învrednicit. Şi s-a arătat lui îngerul Domnului, zicând: acela şade suspinând către Dumnezeu şi plângând ziua şi noaptea, flămânzind şi însetând pentru Domnul. Iar tu pentru multe îngrijindu-te, ai cercetarea celor mulţi şi de-ajuns îţi este ţie mângâierea oamenilor.

 

17. Zicea un bătrân: nu trebuie ca cineva să poarte grijă de nimic, decât frica de Dumnezeu. Că eu deşi mă voi fi silit să mă îngrijesc de trebuinţă trupească, niciodată, mai înainte de vreme nu am gândit la dânsa.

 

18. Un frate l-a întrebat pe un bătrân: cum trebuie să se liniştească cineva în chilie? Şi i-a răspuns bătrânul: să nu aibă pomenirea vreunui om nicidecum, când şade în chilie. Zis-a fratele: şi care lucrare trebuie să o aibă inima pentru ca să se îndeletnicească cu ea? Zis-a bătrânul: aceasta este lucrarea cea desăvârşită a monahului: să ia aminte la Dumnezeu totdeauna fără răspândire.

 

19. Un frate era la o chinovie şi era în mare nevoinţă. Auzind fraţii de la Schit despre dânsul, au venit să-l vadă, intrând la locul unde el lucra. Atunci el sculându-se, li s-a închinat lor şi întorcându-se, a început iar să lucreze. Văzând fraţii ceea ce a făcut, i-au zis: Ioane, cine ţi-a pus chipul călugăresc şi te-a făcut călugăr şi nu te-a învăţat când va veni la tine vreun frate, să-l întâmpini, să-i iei cojocul şi să-i zici să se roage, sau să şadă? Iar el a zis: păcătosul Ioan nu se îndeletniceşte cu aceasta.

 

20. Un frate l-a întrebat pe un bătrân: ce fel de gânduri trebuie să am în inima mea? Răspuns-a lui bătrânul: toate câte gândeşte omul de la cer în jos, sunt deşertăciuni. Iar cel ce stăruieşte la pomenirea lui Iisus, acesta în adevăr este.

 

21. Tot acest bătrân a fost întrebat cum trebuie să fie monahul? Şi a răspuns: după mine, fiecare monah să-L aibă pe Dumnezeu pururea în mintea lui. Că precum strugurele zăcând la pământ se face netrebuincios, tot aşa şi gândul celui ce se linişteşte dacă se smulge de la cele pământeşti.

 

22. Câţiva sfinţi sihaştri, trei la număr, întâlnindu-se la un loc, au cerut unul de la altul să spună fiecare ce lucrare a minţii are în chilia sa. Şi a zis cel dintâi dintre dânşii: eu, fraţilor, de când am început a mă linişti, cu totul m-am răstignit pe mine lucrurile celor din afară, punând în minte ceea ce este scris: să rupem legăturile lor şi să lepădăm de la noi jugul lor. Şi făcând zid între sufletul meu şi cele trupeşti, am zis în cugetul meu că precum cel dinăuntru de zid nu vede pe cel ce stă afară, aşa nici tu să nu voieşti să vezi lucrurile rele din afară. Ci, ia aminte la tine, aşteptând în fiecare zi nădejdea lui Dumnezeu! Să fii ca un străin şi nemernic şi ca mâine o să te izbăveşti. Pune în minte şi îngerii cei ce în tot ceasul se suie şi pogoară la chemarea sufletelor. Şi totdeauna aşteptând sfârşitul, zic: gata este inima mea, Dumnezeule şi privesc şi îngerul cel ce stăruieşte lângă mine, că stă aproape de mine. Pe acesta văzându-l totdeauna înaintea mea, mă păzesc pe sine-mi, temându-mă de el ca de cel ce îmi pândeşte căile mele. Căci îl văd în fiecare zi suindu-se la Dumnezeu şi arătând lucrurile mele şi cuvintele şi gândurile. Al doilea a zis: eu adunarea puterilor celor din gând pururea o privesc şi pe Domnul slavei în mijlocul ei strălucind mai presus de toţi. Şi când mă trândăvesc, mă întorc şi socotesc frumuseţile cele minunate ale îngerilor şi a laudelor pe care ei le înalţă neîncetat către Dumnezeu şi mă uimesc de glasurile şi versul lor, iar toate cele de pe pământ le socotesc gunoaie. Al treilea a zis: eu de dimineaţă mă îndrept către Domnul meu şi închinându-mă Lui, mă arunc cu faţa în jos, mărturisindu-mi greşelile. Apoi pogorându-mă, mă închin îngerilor Lui, rugându-i să se roage pentru mine lui Dumnezeu şi pentru toată zidirea. După ce fac aceasta, mă pogor în adânc şi înconjor chinurile privind mădularele mele care se muncesc şi plâng împreună cu ele, socotind că şi eu o să mă osândesc împreună cu ele. Şi văd acolo ţipete şi lacrimi neîncetate şi nepotrivite şi mare de foc clocotind şi vâlvâind cumplit şi valuri de foc ridicându-se într-însa, mai presus de munţii cei prea înalţi şi înlăuntrul ei oameni nenumăraţi aruncaţi şi păziţi de îngeri sălbateci şi cruzi şi ca nişte găteji arzând toţi şi nemistuindu-se în foc pururea petrecând şi cu dinţii scrâşnind şi tare plângând şi văietându-se. Apoi îndurările lui Dumnezeu le văd întoarse de la dânşii pentru fărădelegile şi păcatele lor. Împreună cu acestea tânguindu-mă, ţin plânsul în inima mea; încât, după cum este scris, pâine lacrimile îmi sunt, ziua şi noaptea.

 

23. Spuneau părinţii despre un bătrân care era la chilii, că era închis şi îşi avea viaţa cu totul retrasă, nici la biserică venind. El avea un frate trupesc care şedea în altă chilie. Şi bolnăvindu-se, a trimis la bătrânul, să vină să-l vadă mai înainte de a ieşi din trup. Iar el a răspuns către cel trimis: nu pot veni, căci frate trupesc îmi este! Iar acela iar a trimis zicând: măcar noaptea vino, să te văd. Şi i-a răspuns iarăşi bătrânul: nu pot, că de te voi vedea, nu voi avea inima curată către Dumnezeu. Şi s-a stins cel bolnav şi nu s-au văzut unul cu altul.

 

24. Pe un frate îl lupta gândul, zicându-i: trebuie să mergi şi să-l cercetezi pe cutare bătrân. Iar el amâna zi după zi, zicând că mâine se va duce. Şi aşa, trei ani s-a luptat cu gândul. Iar mai pe urmă şi-a zis: iată, socoteşti că te-ai dus la bătrânul. Şi a zis, ca şi cum ar fi vorbit către bătrânul acela: cum te afli, părinte, eşti sănătos? De câtă vreme doream să te văd! Apoi adăugă ca din partea bătrânului: bine ai venit, frate! Iartă-mă, că pentru mine te-ai ostenit. Domnul să-ţi dea plata. Şi punând lighean s-a spălat. Apoi făcând fiertură a mâncat şi a băut de ajuns. Şi îndată s-a dus războiul de la dânsul.

 

25. Un frate l-a întrebat pe un bătrân: ce voi face, că mă înconjoară gândurile cu pricină să merg pe la bătrâni. Iar bătrânul i-a răspuns: de vei vedea gândurile tale că pentru strâmtorare voiesc să te scoată din chilia ta, fă-ţi mângâiere în chilie şi să nu ieşi afară. Iar dacă pentru folosul sufletului voieşti să te duci, încearcă gândul tău şi ieşi. Căci am auzit despre un bătrân, că atunci când îl supărau gândurile să meargă la cineva, se scula şi-şi lua cojocul său şi ieşea şi încunjura chilia sa apoi intra şi îşi făcea mângâiere de străini şi se odihnea de sila gândurilor.

 

26. Un bătrân avea un ucenic, care mulţi ani petrecea cu folos în ascultare. Dar încă nefiind desăvârşit, dorea să se liniştească, şi într-o zi venind către bătrânul, a pus metanie, zicând: fă-mă părinte, monah, să locuiesc singur, aparte! Şi i-a zis bătrânul: caută loc îndemânatic şi-ţi voi face chilie! Iar el mergând depărtare de un semn, a aflat loc şi venind a vestit bătrânul şi i-a făcut chilie. A zis bătrânul către frate: iată, ceea ce ai cerut! Şezi în chilie şi când ai trebuinţă, mănâncă, bea, dormi, numai din chilia ta să nu ieşi până sâmbătă! Abia atunci vino la mine. Şi acestea poruncindu-i bătrânul, s-a dus. Iar fratele a făcut două zile după poruncă, şi în a treia zi trândăvindu-se, a zis către sine: de ce mi-a făcut mie aceasta bătrânul? Şi sculându-se, a cântat mulţi psalmi şi a mâncat, după ce a apus soarele. Şi rugându-se, s-a dus să se culce pe rogojină. Atunci a văzut un arap stând jos şi scrâşnind cu dinţii asupra lui. Şi fratele degrabă lăsând chilia, a ieşit şi s-a dus la bătrânul şi bătând în uşă, a zis: părinte, miluieşte-mă şi deschide! Iar bătrânul nu i-a răspuns până dimineaţa. Dimineaţa deschizând bătrânul uşa l-a văzut rugându-se şi zicând cu lacrimi: miluieşte-mă, rogu-te şi primeşte-mă să petrec aproape de tine, căci am văzut un arap scrâşnind cu dinţii asupra mea, şezând pe rogojină când m-am dus să mă culc şi nu mai pot locui acolo! Iar bătrânului făcându-i-se milă, l-a băgat înăuntru şi l-a învăţat după puterea lui celelalte ale vieţii călugăreşti; şi câte puţin acesta s-a făcut monah iscusit.

 

27. Zis-a un bătrân că este câte un om care face o sută de ani în chilie şi nu învaţă cum trebuie să şadă în chilie.

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , , ,

  • Pateric

    pateric.ro
    Siteul Pateric.ro a fost lansat în martie 2008, și cuprinde peste 800 de învățături.
    Vizitează siteul
  • Molitfelnic

    molitfelnic.ro
    Molitfelnicul e o carte ortodoxă de rugăciuni. Molitfelnic.ro reprezintă o colecție online a acestora. Siteul a fost lansat în 2011.
    Vizitează siteul
  • Psalm

    psalm.ro
    Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic.
    Vizitează siteul
  • Ceaslov

    ceaslov.ro
    Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Euchologion, care conține textele folosite de preot și diacon).
    Vizitează siteul
  • Acatist

    acatist.ro
    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Vizitează siteul
  • Apocrife

    apocrife.ro
    Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.
    Vizitează siteul
  • Evanghelie

    evanghelie.ro
    Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos.
    Vizitează siteul
  • Liturghie

    liturghie.ro
    Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe.
    Vizitează siteul
  • Filocalie

    filocalie.ro
    Filocalia este o culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.
    Vizitează siteul