Religio

Cartea:

Cărți

PĂRINTELE GHERMAN STAVROVUNIOTUL

S-a născut în satul Avgoru din provincia Ammohostos, în 1906, din părinţi evlavioşi – Nicolae şi Margareta –, aparţinând neamului Hagigheorghis. Citind, pe vremea când era mic, viaţa Sfântului Ioan Colibaşul, a hotărât să urmeze calea monahală.
La vârsta de 16 ani, s-a dus la Mănăstirea Stavrovuni. Ca novice, a dovedit o râvnă exemplară, făcând ascultare adevărată faţă de ceilalţi. A fost tuns în monahism la vârsta de 24 de ani, schimbând numele de mirean, care era Gheorghe, cu Gherman monahul. În anul următor, a fost hirotonit diacon. A primit schima cea mare la 29 de ani şi a fost hirotonit ieromonah la 38 de ani.
În toţi anii aceştia, s-a distins prin smerenie, lepădare de sine, hărnicie, răbdare în încercări, credinţă puternică şi post.
Viaţa curată, cuminţenia, dar şi capacităţile administrative au dus la alegerea sa ca stareţ, în anul 1952, la moartea predecesorului său, părintele Dionisie al doilea (1948-1952). Ca stareţ, părintele Gherman încerca să dea tuturor exemplul faptelor sale, în orice domeniu. Era cunoscut pentru lipsa de răutate, pentru marea capacitate de a ierta, pentru blândeţe, răbdare, slujirea aproapelui, hărnicie şi tăcere. În acelaşi timp, cultiva constant în inima sa rugăciunea neîntreruptă.
Cel mai de preţ rod al vieţii sale curate şi al rugăciunii neîntrerupte a fost dragostea sfântă faţă de Iisus Hristos. Această dragoste era adesea exprimată în versuri, prin care încerca, folosind cuvintele sărăcăcioase ale oamenilor, să redea măreţia Împărăţiei cerurilor.
Una din calităţile sale cele mai remarcabile era faptul că evita în orice mod să se arate oamenilor. Se îngrijea să-şi ascundă virtuţile. Tocmai de aceea, puţini au fost în stare să îşi dea seama de comoara care se afla în spatele înfăţişării sale smerite. Dar oricât s-ar fi ascuns, roadele bogate ale duhului său erau evidente pentru cei care aveau ochi să vadă.
Rugăciunea neîntreruptă, însoţită de lacrimi, slujirea curată dinaintea jertfelnicului Domnului şi exemplul vieţii sale au adus roade nu numai în mănăstirea Stavrovuni, ci în toate mănăstirile de maici din Cipru, care au înflorit în urma strădaniilor acestui părinte neobosit.
Nu este o exagerare să spunem că, pentru un mare interval de timp, părintele Gherman a reprezentat inima vieţii autentice din insula noastră. A fost un duhovnic desăvârşit, care a îndreptat o mulţime de oameni spre pocăinţă şi spre viaţa în Hristos. Numai cerul cunoaşte dimensiunile adevărate ale lucrării sale duhovniceşti, pe care a săvârşit-o cu atâta sârguinţă şi discreţie.
Toată existenţa sa a fost o mărturie vie a lui Dumnezeu.
Viaţa sa pământească s-a sfârşit prin moarte mucenicească, ceea ce şi-a dorit el însuşi în adâncul sufletului, după cum i-a mărturisit odată unui frate duhovnicesc de-al său. Vrednic de subliniat este faptul că au avut parte de un asemenea sfârşit şi alţi bărbaţi aleşi ai Bisericii noastre, cum ar fi, de exemplu, Cuviosul Atanasie Athonitul.
În după-amiaza zilei de 31 august 1982, în ultima zi a anului bisericesc, închinată cu precădere Maicii Domnului, pe care părintele o îndrăgea în mod deosebit, în timp ce se întorcea cu tractorul după o zi grea de muncă la livada de măslini a mănăstirii, a căzut dintr-odată într-o prăpastie, unde a murit singur, neajutat de nimeni, cu moarte mucenicească. Astfel, la finele anului bisericesc, a sfârşit şi părintele Gherman – o figură eclesiastică autentică, a cărui viaţă a fost o jertfă şi o liturghie neîntreruptă. Odată cu începutul noului an bisericesc, a fost mutat cu sufletul acolo unde se săvârşeşte Liturghia fără de sfârşit, dinaintea jertfelnicului de sus. Călugării l-au căutat toată după-amiaza şi l-au găsit abia a doua zi. Trupul său era în poziţie de rugăciune, cu mâinile şi picioarele încrucişate, semn al lucrării duhovniceşti chiar şi din ultimele clipe pline de durere şi suferinţă ale vieţii sale, care ca nişte dureri ale facerii, l-au dus spre viaţa veşnică.
În chip minunat, până în momentul îngropării, trupul său nu a devenit rigid. Lucrul acesta este comun în cazul Sfinţilor Bisericii.
Exemplul său viu a rămas pentru totdeauna încrustat în inimile celor pe care i-a îndrumat duhovniceşte şi care, cu binecuvântarea sa, încearcă în continuare să meargă pe drumul trasat de el. Fie pomenirea sa în veac!

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , ,

  • Pateric

    pateric.ro
    Siteul Pateric.ro a fost lansat în martie 2008, și cuprinde peste 800 de învățături.
    Vizitează siteul
  • Molitfelnic

    molitfelnic.ro
    Molitfelnicul e o carte ortodoxă de rugăciuni. Molitfelnic.ro reprezintă o colecție online a acestora. Siteul a fost lansat în 2011.
    Vizitează siteul
  • Psalm

    psalm.ro
    Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic.
    Vizitează siteul
  • Ceaslov

    ceaslov.ro
    Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Euchologion, care conține textele folosite de preot și diacon).
    Vizitează siteul
  • Acatist

    acatist.ro
    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Vizitează siteul
  • Apocrife

    apocrife.ro
    Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.
    Vizitează siteul
  • Evanghelie

    evanghelie.ro
    Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos.
    Vizitează siteul
  • Liturghie

    liturghie.ro
    Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe.
    Vizitează siteul
  • Filocalie

    filocalie.ro
    Filocalia este o culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.
    Vizitează siteul