PENTRU AMMA (MAICA) THEODORA

Capitolul precedent
Urmatorul capitol

Întrebat-a pe avva Theofil, ce este cuvântul acela al apostolului: vremea răscumpărând?6(Colos. IV 5.) Iar el i-a zis ei: numirea arată câştigul. Adică: vreme de ocară ţi-a venit? Cumpără cu smerita cugetare vreme şi cu îndelunga răbdare vremea ocării şi trage câştigul la tine. Vremea de necinste ţi-a venit? Cu suferirea răutăţii cumpără vremea şi câştigă. Pâră mincinoasă de-ţi va veni, cu răbdarea şi cu nădejdea câştigă. Şi toate cele împotrivă, de vom voi, ni se vor face nouă câştiguri.

 

2. Zis-a : siliţi-vă să intraţi prin uşa cea strâmtă,1(Mat. VII, 13.) că precum pomii, de nu vor lua ierni şi ploi, nu pot a face roadă, aşa şi nouă veacul acesta iarnă ne este2(Fapt. Ap. XIV, 22.) şi Împărăţiei cerurilor nu vom putea să ne facem părtaşi, fără numai prin multe necazuri şi ispite!

 

3. A zis iarăşi: bine este a ne linişti, căci bărbatul înţelept, linişte aduce3(Pilde, I, 12.). Că mare lucru este, cu adevărat, fecioarei şi călugărului a se linişti, dar mai ales tinerilor. Dar vine vicleanul şi îngreunează sufletul cu leneviri, cu împuţinări de suflet, cu gânduri; apoi îngreunează şi trupul cu boli, cu slăbiciune, cu slăbănogirea genunchilor şi a tuturor mădularelor şi slăbeşte puterea sufletului şi a trupului şi fiecare poate să zică: sunt slab şi nu pot să-mi fac canonul. Dar de ne vom trezi, toate acestea se risipesc. Că era un călugăr şi când venea să-şi facă pravila, îl apuca răceala şi fierbinţeala (adică friguri) şi capul tare i se supăra. Şi aşa îşi zicea lui-şi: iată, sunt bolnav şi voi muri, deci să mă scol mai înainte până ce nu mor şi să-mi fac pravila. Şi după ce înceta pravila, încetau şi frigurile. Şi iarăşi, cu această socoteală fratele se împotrivea şi îşi făcea pravila şi aşa a biruit pe vicleanul.

 

4. Zicea iarăşi această maică Thedora, că odată un bărbat evlavios se ocăra de oarecine şi aceasta zicea către dânsul: puteam şi eu să-ţi zic asemenea, dar legea lui îmi închide gura.

 

5. A zis iarăşi această maică: învăţătorul este dator să fie străin de iubirea de stăpânire, de iubirea de argint, de slavă deşartă, departe de mândrie, nebatjocorindu-se de linguşire, neorbindu-se de daruri, de pântece nebiruindu-se, nestăpânindu-se de mânie, ci îndelung răbdător, blând cu toată puterea, smerit cugetător mai ales, îngăduitor şi suferitor, purtător de grijă şi iubitor de suflete.

 

6. Aceeaşi maică zicea iarăşi că nici nevoinţa nici privegherea, nici tot felul de osteneală nu mântuieşte fără numai smerita cugetare cea adevărată. Căci era un pustnic care izgonea dracii şi îi întreba: cu ce ieşiţi voi? Cu postul? Şi ei ziceau: noi nici nu mâncăm, nici nu bem. Dar cu privegherea? Şi ei răspundeau: noi nu dormim. Cu pustnicia? Iar ei ziceau: noi prin pustietăţi petrecem. Cu ce ieşiţi dar? Şi ei răspundeau: nimic nu ne biruieşte pe noi, fără numai smerita cugetare pentru că ea este biruirea dracilor.

 

7. A zis iarăşi , că era un călugăr care de mulţimea ispitelor, zicea: mă duc de aici. Şi după ce şi-a pus sandale1(Nişte încălţăminte formate din tălpi.) în picioare, a văzut pe alt om că-şi pune şi el sandalele lui şi a zis către dânsul omul: au nu pentru tine ieşi? Iată eu merg mai înainte decât tine, oriunde vei merge. Şi acest om era dracul, care îi făcea lui ispite.

Cuvinte cheie,

Trimite prin e-mail Trimite prin e-mail
Printeaza Printeaza

Adauga acest text in lista de recomandari:

Capitolul precedent
Urmatorul capitol

Lectura recomandata
(Ne)lamuriri din Vechiul Testament Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare

Lectura recomandata


Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare