Religio

Cartea:

Cărți

PENTRU AVVA AGATHON

1. Zis-a avva Petru, acela al lui avva Lot, că era odată la chilia lui avva Agathon şi a venit către acesta un frate, zicând: voiesc să locuiesc cu fraţii; deci spune-mi, cum voi locui cu ei? Zis-a lui bătrânul: ca în ziua dintâi, când intri la dânşii aşa să păzeşti străinătatea ta în toate zilele vieţii tale, ca să nu ai îndrăzneală cu dânşii. Zis-a avva Macarie lui: şi ce face îndrăzneala? Zis-a lui bătrânul: asemenea este îndrăzneala cu arşiţa cea mare, care când se face, toţi fug de la faţa ei, rodul pomilor îl strică. Zis-a avva Macarie lui: aşa de cumplită este îndrăzneala? Şi a zis avva Agathon: nu este altă patimă mai cumplită decât îndrăzneala; căci ea este maică şi născătoare a tuturor patimilor. Şi lucrătorul trebuie să se păzească de îndrăzneală, măcar singur de va fi în chilie. Căci ştiu eu că un frate locuind multă vreme din chilie şi având un pătişor, a zis că s-a mutat din chilie, necunoscând pătişorul acesta. Unul ca acesta este lucrător şi luptător.

 

2. Zis-a avva Agathon: călugărul trebuie să nu lase conştiinţa să-l învinuiască în nici un lucru.

 

3. Zis-a iarăşi: fără de păzirea dumnezeieştilor porunci, nu sporeşte omul în nici o faptă bună.

 

4. Zis-a iarăşi: niciodată nu m-am culcat să dorm având (ceva) asupra cuiva, nici am lăsat pe cineva să se culce, să doarmă având (ceva) asupra mea1(Mt.V, 23 şi Marcu XI, 25.). Aceasta, pe cât am putut.

 

5. Se spunea pentru avva Agathon, că s-au dus oarecari la dânsul auzind că are dreaptă şi mare socoteală. Şi vrând să-l cerce de a sa mânie, i-au zis lui: tu eşti Agathon? Am auzit pentru tine că eşti curvar şi mândru. Iar el a zis: ei bine, aşa este. Şi i-au zis lui: tu eşti Agathon bârfitorul şi clevetitorul? Iar el a zis: eu sunt. Au zis iarăşi: tu eşti Agathon ereticul? Iar el a răspuns: nu sunt eretic. Şi l-au rugat pe el, zicând: spune-ne nouă, pentru ce atâtea câte ţi-am zis ţie le-ai primit, iar cuvântul acesta nu l-ai suferit? Zis-a lor: cele dintâi asupra mea le scriu, căci este spre folosul sufletului meu. Iar cuvântul acesta eretic este despărţire de Dumnezeu şi nu voiesc să mă despart de Dumnezeu. Iar aceia auzind, s-au minunat de dreapta lui socoteală şi s-au dus zidiţi, adică folosiţi.

 

6. Povestesc unii pentru avva Agathon, că a făcut vreme multă zidind o chilie împreună cu ucenicii lui şi după ce au sfârşit ei chilia, au venit apoi să şadă în ea. Şi a văzut bătrânul în săptămâna dintâi lucrul ce nu-i folosea şi a zis ucenicilor săi: sculaţi-vă, să mergem de aici. Iar ei s-au tulburat, zicând: dacă avea socoteală de a ne muta, pentru ce am făcut atâta osteneală zidind chilia? Şi smintindu-se oamenii asupra noastră, iarăşi or să zică: iată, iarăşi s-au mutat nestatornicii. Şi văzându-i pe ei împuţinaţi cu sufletul, le-a zis lor: deşi se vor sminti vreunii, însă iarăşi se vor zidi alţii, zicând: fericiţi sunt unii ca aceştia, că pentru Dumnezeu s-au mutat şi toate le-au defăimat. Însă cel ce voieşte să vină, să vină, căci eu mă mut. Şi s-au aruncat ei pe sine la pământ, rugându-se până când vor fi iertaţi să călătorească împreună cu dânsul.

 

7. Se zicea, iarăşi pentru dânsul, că de multe ori s-a mutat, având numai la brâu cuţitaşul cu care spinteca smicelele.

 

8. A fost întrebat avva Agathon: ce este mai mare: osteneala cea trupească, sau păzirea celor dinăuntru? Iar bătrânul a zis: omul este asemenea unui pom; deci, osteneala cea trupească este frunza, iar păzirea celor dinăuntru este roada. Şi fiindcă, după ceea ce este scris: tot pomul care nu face roadă bună, se taie şi în foc se aruncă1(Mt.VII, 19), arătat este că pentru roadă este toată osârdia noastră, adică pentru păzirea minţii. Dar este trebuinţă şi de acoperământul şi podoaba cea de frunze, care sunt ostenelile cele trupeşti.

 

9. L-au întrebat pe el iarăşi fraţii, zicând: care faptă bună, părinte, între petreceri, are mai multă osteneală? Zis-a lor: iertaţi-mă, eu socotesc că nu este altă osteneală, ca rugăciunea către Dumnezeu. Căci totdeauna când voieşte omul să se roage, voieşte vrăjmaşul să-l taie pe el căci el ştie că nu se împiedică de altceva, fără numai de rugăciunea cea către Dumnezeu. Şi toată petrecerea pe care o va face omul, răbdând întru dânsa, dobândeşte odihna. Iar rugăciunea până la răsuflarea cea de pe urmă, are trebuinţă de nevoinţă.

 

10. Şi era avva Agathon înţelept cu mintea şi fără de preget cu trupul şi se îndestula cu toate şi cu lucrul mâinilor şi cu hrana şi cu îmbrăcămintea.

 

11. Acesta mergea pe un drum cu ucenicii lui şi unul dintr-înşii găsind un păruţ de lemn verde pe drum, a zis bătrânului: părinte, porunceşte să-l iau. Iar bătrânul s-a uitat la el minunându-se şi i-a zis: l-ai pus acolo? Şi a răspuns fratele: nu! Şi a zis bătrânul: cum dar vrei să iei ceea ce nu ai pus?

 

12. Un frate a venit la avva Agathon, zicând: lasă-mă să locuiesc cu tine. Şi mergând pe drum a găsit puţin săpun şi l-a adus la el. Şi a zis bătrânul: unde ai găsit săpunul? Zis-a fratele: pe drum l-am găsit, când umblam şi l-am luat. Zis-a lui bătrânul: dacă ai venit să locuieşti cu mine, cum ai luat ceea ce n-ai pus? Şi l-a trimis să-l ducă de unde l-a luat.

 

13. Un frate a întrebat pe bătrânul, zicând: m-a ajuns o poruncă şi unde este poruncă, este război. Deci voiesc să merg pentru poruncă, dar mă tem de război. Şi a zis lui bătrânul: de ar fi fost Agathon, făcea porunca şi biruia războiul.

 

14. Făcându-se odată sobor la schit pentru o pricină şi punându-se la rânduială, mai pe urmă a venit şi acest Agathon şi a zis părinţilor: nu aţi pus pricina la bună rânduială. Iar ei i-au zis lui: dar tu cine eşti de grăieşti aşa? Iar el a răspuns: fiu al omului. Căci este scris: de grăiţi adică, dreptate după adevăr, judecaţi cele nedrepte, fiii oamenilor1(Psalm 57, 1).

 

15. Se spunea pentru avva Agathon, că trei ani s-a ostenit, ţinând piatra în gura sa, până când s-a deprins să tacă.

 

16. Se spunea iarăşi pentru el şi pentru avva Amun, că atunci când vedea vreun vas, o dată spunea preţul şi ceea ce li se da, luau tăcând cu linişte. Şi iarăşi, când vroiau să cumpere ceva, ceea ce li se spunea, dau în tăcere şi luau vasul, negrăind nimic.

 

17. Acelaşi avva Agathon a zis: niciodată n-am dat dragoste, adică milostenie; ci milostenia mea era a da şi a lua, socotind că folosul fratelui meu este lucru al rodirii.

 

18. Acelaşi părinte când venea vreun lucru şi voia gândul lui şi să-l judece, îşi zicea luişi: Agathoane, să nu faci tu aceasta! Şi aşa se liniştea gândul lui.

 

19. Acesta şi-a zis că mâniosul măcar de va scula vreun mort, nu este primit la Dumnezeu.

 

20. Avea odată avva Agathon doi ucenici, care petreceau viaţa sihăstrească deosebi. Deci, într-una din zile a întrebat pe unul: cum petreci în chilia ta? Iar el a zis: postesc până seara şi mănânc doi pesmeţi. Şi i-a zis lui: bună este rânduiala mâncării, neavând osteneală prea mare. Zis-a şi celuilalt: tu cum petreci? Iar el a zis: două zile postesc şi doi pesmeţi mănânc. Şi i-a zis lui bătrânul: te osteneşti foarte mult, suferind două războaie. Că de mănâncă cineva în fiecare zi şi nu se satură, se osteneşte. Dar este altul care voieşte să postească câte două zile şi să se sature. Iar tu îndoit postind, nu te saturi.

 

21. Un frate a întrebat pe avva Agathon pentru păcatul curviei şi i-a răspuns aceluia: mergi, aruncă neputinţa ta înaintea lui Dumnezeu şi vei avea odihnă.

 

22. S-a bolnăvit odată avva Agathon şi un oarecare din bătrâni. Şi zăcând ei în chilie, citea un frate la cartea Facerii şi a venit la capul unde zice Iacob: Iosif nu este, Simeon nu este; şi pe Veniamin îl veţi lua? Şi îmi veţi pogorî bătrâneţile cu mâhniciune la iad!1(Facere 47, 36 şi 37.) Şi răspunzând bătrânul, a zis: nu-ţi ajung ceilalţi zece, avvo Iacove? Zis-a avva Agathon: încetează, bătrânule! Dacă Dumnezeu este Cel ce îndreptează, cine este cel ce osândeşte?2(Rom. VIII, 33 şi 34.)

 

23. Zis-a avva Agathon: de-mi va fi cineva foarte iubit şi voi cunoaşte că mă duce în vreo greşeală, îl înlătur de la mine.

 

24. Zis-a lui iarăşi: omul trebuie să ia aminte în tot ceasul la judecata lui Dumnezeu.

 

25. Oarecari fraţi vorbind pentru dragoste, avva Iosif a zis: au noi ştim ce este dragostea? Şi spunea pentru avva Agathon că avea un cuţitaş şi a venit la el un frate şi l-a lăudat şi nu l-a lăsat să iasă până ce nu a luat cuţitaşul.

26. Zicea avva Agathon: de mi-ar fi fost cu putinţă să găsesc un bubos să-i dau trupul meu şi să iau pe al lui, bucurie aş fi avut, căci aceasta este dragostea cea desăvârşită.

 

27. Se spunea iarăşi pentru dânsul, că venind odată în cetate să-şi vândă vasele, adică lucrul mâinilor sale, a găsit pe un om străin, lepădat pe uliţă şi bolnav, neavând cine să-l caute. Şi a rămas bătrânul cu dânsul luând o casă cu chirie şi din lucrul mâinilor sale plătea chiria, iar ce-i mai rămânea cheltuia la trebuinţa bolnavului. Şi a petrecut patru luni, până când s-a vindecat bolnavul. Şi aşa bătrânul s-a dus la chilia sa cu pace.

 

28. Spunea avva Daniil, că mai înainte de a veni avva Arsenie la părinţii mei, au rămas şi ei cu avva Agathon. Şi iubea avva Agathon pe avva Alexandru, că era nevoitor şi blând. Şi s-a întâmplat ca toţi ucenicii lui să-şi spele hainele în râu, iar avva Alexandru spăla încet. Ceilalţi fraţi au zis bătrânului: fratele Alexandru nu face nimic. Şi vrând să-i odihnească, i-a zis lui: frate Alexandre, spală-le bine căci sunt inuri. Iar el dacă a auzit, s-a mâhnit. Şi după aceasta l-a mângâiat pe el bătrânul, zicând: au doară, nu ştiam, că bine faci? Dar acestea ţi le-am spus înaintea lor, ca să odihnesc cugetul lor cu ascultarea ta, frate.

 

29. Se povesteşte pentru avva Agathon, că se silea să facă toate poruncile şi când trecea în corabie, el întâi apuca lopata şi când mergeau la dânsul fraţii, îndată după rugăciune, mâna lui punea masa, căci era plin de dragostea lui Dumnezeu. Iar când a vrut să se săvârşească, a rămas trei zile având ochii deschişi şi nemişcaţi. Şi l-au mişcat fraţii zicând: avvo Agathoane, unde eşti? Şi le-a răspuns lor: înaintea judecăţii stau. I-au zis lui: şi tu te temi, părinte? Le-a zis lor: cu adevărat m-am silit după puterea mea, ca să păzesc poruncile lui Dumnezeu; dar om sunt şi de unde ştiu de au plăcut lucrurile mele lui Dumnezeu! Şi i-au zis lui: dar nu nădăjduieşti, că lucrul tău este după Dumnezeu? Zis-a bătrânul: nu nădăjduiesc, de nu voi întâmpina pe Dumnezeu, căci alta este judecata lui Dumnezeu, şi alta a oamenilor. Iar când au vrut să-l mai întrebe alt cuvânt, le-a zis lor: faceţi bine şi nu mai grăiţi acum cu mine, căci n-am vreme. Şi îndată s-a săvârşit cu bucurie. Că-l vedeau trăgându-se, în ce fel heretiseşte cineva pe prietenii şi iubiţii săi. Avea însă păzire mare în toate şi zicea, că fără de păzire mare nu păşeşte omul la nici o faptă bună.

 

30. A intrat odată avva Agathon în cetate să-şi vândă puţinele vase şi a găsit pe un lepros lepădat în cale. I-a zis lui leprosul: unde te duci, şi i-a răspuns avva Agathon: în cetate, să vând nişte vase. Zis-a lui leprosul: fă milostenie, de mă ia acolo! Şi luându-l pe spatele sale, l-a dus în cetate. I-a zis lui acesta: unde vei vinde vasele tale, acolo să mă pui. Şi a făcut bătrânul aşa. Şi după ce vindea un vas, zicea bubosul: cu cât l-ai vândut? Şi-i răspundea: cu atâta. Şi-i zicea iarăşi: cumpără-mi o plăcintă. Şi-i cumpăra. Şi iar vindea alt vas. Şi îi zicea leprosul iarăşi: dar acesta cu cât? Şi-i răspunse bătrânul: cu atâta. Şi-i zicea: cumpără-mi acest lucru. Şi-i cumpăra. Deci după ce a vândut toate vasele şi vroia să se ducă, i-a zis bubosul: te duci? Şi i-a răspuns lui: da! Şi i-a zis din nou: fă iarăşi milostenie, de mă du unde m-ai găsit! Şi luându-l pe spatele lui, l-a dus la locul lui. Şi i-a zis lui: binecuvântat eşti Agathone, de Domnul în cer şi pe pământ. Şi ridicând ochii săi, pe nimeni n-a văzut. Că a fost îngerul Domnului care a venit să-l ispitească.

Cuvinte cheie: , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

  • Pateric

    pateric.ro
    Siteul Pateric.ro a fost lansat în martie 2008, și cuprinde peste 800 de învățături.
    Vizitează siteul
  • Molitfelnic

    molitfelnic.ro
    Molitfelnicul e o carte ortodoxă de rugăciuni. Molitfelnic.ro reprezintă o colecție online a acestora. Siteul a fost lansat în 2011.
    Vizitează siteul
  • Psalm

    psalm.ro
    Cele mai vechi cantari religioase intrebuintate in cultul crestin sunt psalmii biblici, al caror uz liturgic e mostenit din cultul iudaic.
    Vizitează siteul
  • Ceaslov

    ceaslov.ro
    Ceaslovul este cartea de bază a citețului și a cantorului (spre deosebire de Euchologion, care conține textele folosite de preot și diacon).
    Vizitează siteul
  • Acatist

    acatist.ro
    Acatistele sunt rugaciuni prin care cerem mai ales mijlocirea Sfintilor pe langa Dumnezeu, spre a ne ajuta sau a ne izbavi la vreme de nevoie si de necaz.
    Vizitează siteul
  • Apocrife

    apocrife.ro
    Apocrifele sunt cărți pretins sfinte, pe care Biserica nu le recunoaște ca inspirate și autentice și nu le admite în Sfânta Scriptură.
    Vizitează siteul
  • Evanghelie

    evanghelie.ro
    Cuvântul Evanghelie provine din grecescul ευαγγέλιον sau evangelion care înseamnă Veste Bună. Pentru creștini vestea bună are ca scop prezentarea intervenției lui Dumnezeu în lume prin Isus Hristos.
    Vizitează siteul
  • Liturghie

    liturghie.ro
    Sfânta Liturghie este slujba principală şi centrală a Bisericii Ortodoxe.
    Vizitează siteul
  • Filocalie

    filocalie.ro
    Filocalia este o culegere din scrierile pustnicilor, monahilor, clericilor ortodocși.
    Vizitează siteul