1. Zis-a avva Alonie: de nu va zice omul întru inima sa că eu singur şi Dumnezeu suntem în lume, nu va avea odihnă.
2. Zis-a iarăşi, de nu aş fi stricat tot, n-aş fi putut să mă zidesc; adică, de n-aş fi lăsat tot ce mi se pare bun din voinţa mea, n-aş fi putut să dobândesc faptele bune.
3. Zis-a iarăşi: de va voi omul, de dimineaţă până seara ajunge în măsură dumnezeiască.
4. Întrebat-a odată avva Agathon pe avva Alonie, zicând: cum voi putea ţine limba mea să nu grăiască minciuni? Şi i-a răspuns lui avva Alonie: de nu vei minţi, multe păcate ai să faci. Iar el a zis: cum vine aceasta? Şi i-a răspuns bătrânul: iată doi oameni, au făcut înaintea ta ucidere şi unul a fugit în chilia ta. Şi iată dregătorul îl caută pe el şi te întreabă zicând: înaintea ta s-a făcut uciderea? De nu vei minţi, dai pe om la moarte. Mai bine lasă-l pe el înaintea lui Dumnezeu fără legături, căci El ştie toate.
Cuvinte cheieavva Agathon, avva Alonie, Dumnezeu, Manastirea Lavra
Trimite prin e-mail
Printeaza
Adauga acest text in lista de recomandari:
| Lectura recomandata | ||
![]() |
![]() |
![]() |
| (Ne)lamuriri din Vechiul Testament | Erotikon bizantin - ortodoxie, literatura, societate | Teologia bizantina - tendinte istorice si teme doctrinare |
