Patericul sfintilor batrini

PENTRU AVVA AVRAAM

1. Se spunea despre un bătrân, că a făcut cincizeci de ani, nici pâine mâncând, nici vin bând degrab şi zicea că a omorât curvia, iubirea de argint şi slava deşartă. Şi a venit la el avva Avraam, auzind că a spus acest cuvânt. Şi i-a zis lui: tu ai spus cuvântul acesta? A răspuns bătrânul: da. Şi i-a zis Avraam: iată, intră în chilia ta, şi găseşti pe rogojina ta o femeie: poţi să socoteşti că nu este femeie? Răspuns-a bătrânul: nu, dar mă lupt cu gândul să nu mă ating de ea. Atunci a zis Avraam: iată, n-ai omorât patima, ci este vie; dar este legată. Iarăşi când umbli pe drum, vezi piatră şi hârburi, iar în mijlocul acestora, aur; poate mintea să socotească pe acesta ca pe acelea? Zis-a bătrânul: nu, dar mă lupt cu gândul să nu-l iau pe el. Şi a zis Avraam, iată este vie patima, dar este legată. Mai departe, zice iarăşi avva Avraam: iată, auzi despre doi fraţi, că unul te iubeşte, iar altul te urăşte şi te vorbeşte de rău. De vor veni la tine; îl ai deopotrivă pe amândoi? Răspuns-a bătrânul: nu, dar mă lupt cu gândul să fac bine celui ce mă urăşte ca şi celui ce mă iubeşte. Zis-a lui Avraam lui: apoi iată că sunt vii patimile, dar sunt numai legate de sfinţi.

2. Un frate a întrebat pe avva Avraam, zicând: de mi se va întâmpla să mănânc de multe ori, ce este? Şi răspunzând bătrânul a zis: ce grăieşti, frate? Atâta mănânci, sau socoteşti că ai venit la arie?

3. Spunea avva Avraam pentru unul de la schit, că era scriitor şi nu mânca pâine. Deci a venit la el un frate, rugându-se să-i scrie o carte. Deci bătrânul avându-şi mintea sa la privire, a scris trecând stihuri şi n-a pus soroace (pauze). Iar fratele lui luând şi vrând să pună soroace, a găsit nişte cuvinte sărite şi i-a zis bătrânului: avvo, sunt nişte stihuri lăsate. I-a zis bătrânul: du-te întâi de fă cele scrise şi apoi vei veni şi-ţi voi scrie şi celelalte.

Cuvinte cheieAvraam, avva Avraam, Manastirea Lavra, Schit